ALEGERILE PREZIDENŢIALE 2019Borcanul cu loz în plic

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Politică /

Borcanul cu loz în plic
Cornel Codiţă

Generaţiile noi, vreau să zic cei ce ridicară ochii la bunele şi relele lumii, după 1990, nu mai au imaginea omului de pe stradă, cu măsuţa şi borcanul de loz în plic, care te îndemna să îţi încerci norocul. "Loz în plic... loz în plic... dai trei lei şi iei... nimic!" era replica scepticilor care, cu siguranţă, nu rezistaseră nici ei tentaţiei, încercaseră, cel puţin de cîteva ori, să scoată norocul cu mîna lor din mulţimea de bilete bine pliate, capsate cu nădejde şi oficial la unul din capete. În vitrinele magazinelor "de specialitate", unde Loto şi Pronosport erau regele şi regina jocurilor de noroc din România socialistă, tronau însă poze mari cu cîştigători fericiţi de ceasuri, mii de lei şi chiar maşini (Dacia, desigur) pentru care visul cîştigului din "borcan" devenise realitate. Balanţa dintre judecata de bun simţ care îţi spunea că şansa de a cîştiga este atît de mică încît nu merită să arunci trei lei în vînt pentru ea şi, respectiv, speranţa oarbă că într-o zi ai putea totuşi să prinzi fotografia cu cîştigători, a fost mereu înclinată spre dorinţa devenită, fără prea mult temei, speranţă.

Imaginea mi-a venit în minte gîndindu-mă la gestul de duminincă al alegătorului român. Deşi el nu scoate ci pune un bilet în urnă, în fapt, are ceva comun cu jucătorul la loz în plic. Investeşte, dar nu ştie ce va ieşi din borcan. Nu e cazul să mă certaţi prea tare, ştiu că acţiunea civică şi politică a votului este radical diferită, în natura ei, de "jocul" cu biletele de loto sau de loz în plic. Altă gîscă în altă traistă. Pe de altă parte... însă... un grad de similitudine în structura ges­tului rămîne şi ridică un semn de întrebare.

Desigur, la loz în plic joacă cine vrea şi cine poate, cînd are chef sau cînd îi tună. Nu e nici o dată fixă şi singurul pierzător... mă rog sau cîştigător este cel care a făcut mica investiţie. La vot, investitorii sunt unii şi cîştigătorii sunt... alţii, deşi rînduiala democratică ne asigură că ar trebui să fie altfel. Noi, cei care votăm, ar trebui să fim cîştigătorii.

Ca şi la loz în plic, lumea ştie că adevărul este altul. Cei ce cîştigă sunt doar aleşii, beneficiarii privilegiilor şi avantajelor, în cea mai mare parte necuvenite şi supradimensionate, asociate la noi înaltelor funcţii publice. Spre deosebire de loz în plic, în alegeri, jucătorul ştie că va fi un cîştigător. Nu ştie din capul locului care dintre pretendenţi dar, la sfîrşitul zilei, unul dintre ei va fi, cu siguranţă, acolo... în poză, cu premiul în braţe şi zîmbetul larg deschis pe buze. Ce nu ştim la alegerile de duminică?

În primul rînd, dacă vom avea cîştigătorul de la prima tragere sau pe bilet va scrie... "mai trage o dată" ca la loz în plic... pentru turul doi al prezidenţialelor. Surpriza de a avea un cîştigător din primul tur nu are prea multe şanse... mă rog nu mai mult decît aceea de a cîştiga o Dacia dintr-o singură pungă de loz în plic, pe care ţi-o oferă doar ţie, pentru un mic bacşis, mandatarul loteriei. Prezenţa la vot a mai mult de jumătate din electorat care să îşi concentreze votul pe un singur candidat ţine mai degrabă de miracol, decît de datele de pe teren. Un electorat care nu a auzit măcar o propoziţie cu sens, în toată campania, despre el şi despre problemele lui, fiind inundat doar de mărcile de identitate şi lozincile tîmpe inventate de pseudospecialiştii de campanie ai candidaţilor care au vorbit, atît cît au vorbit, doar des­pre ei! Un electorat în care proporţia dintre "fidelizaţi" şi "zburători" este mai instabilă şi mai greu de evaluat decît în oricare dintre alegerile postdecembriste. Un electorat pus, contra naturii, să rezolve el problema aderenţei relativ slabe a candidaţilor la identitatea partidelor pe care se presupune că le reprezintă. Un electorat pentru care miza alegerilor nu atinge cote identitare critice, aşa cum era cazul alegerilor din zorii democraţiei noastre postdecembris­te. Va să zică, ne ducem la vot ca să eliminăm din borcan lozurile necîştigătoa­re şi lăsăm doar două, dintre care vom alege în turul doi. Dacă nu se întîmplă o "contra-minune" atunci doar unul dintre cele două nume este de stabilit prin gestul de duminică al "jucătorilor la urne". Contează care va fi acela? Da, chiar foarte mult... mai ales pentru dinamica scenei politice de la Bucureşti.

Din punctul de vedere al PSD-ului, ratarea turului doi ar însemna nu doar sfîrşitul abrupt al carierei politice a "liderului" Dăncilă, ci şi începtul unui lung proces de frămîntări interioare pentru găsirea unor soluţii de termen ceva mai lung. Nu doar personalităţi noi vor trebui găsite, pentru locurile din frunte, ci şi idei noi, soluţii noi pentru relaţia cu electoratul, repoziţionări ideologice şi restructurări ale raporturilor de putere dintre diferite grupuri de putere şi influenţă. Însăşi "baronizarea", ca formulă de structurare, ar putea suferi transformări importante. Un proces din care PSD-ul ar putea ieşi fie cu o faţă şi o haină nouă, fie prăbuşit în derizoriul irelevanţei politice şi electorale. Un alt pierzător net, dacă nu rămîne în turul doi, este candidatul Barna pentru care aceste alegeri echivalează cu acreditare politică. Pînă în acest moment, el este doar o promisiune de cîştig într-un loz în plic... şi nimic mai mult. Dacă ratează turul doi, cel mai probabil îşi încheie aici parcursul politic. Mă rog... cel puţin pentru o perioadă mai mare. În rest, nici unul dintre ceilalţi candidaţi pentru "locul doi" nu are mare lucru de pierdut dacă nu ajunge pe tichetul următor. Ca volintirii lui Garibaldi, vezi vorba lui Conu Leonida, ce-am avut şi ce-am pierdut, azi ici mîine-n Focşani. Dacă totuşi vreunul dintre ei va trage lozul cîştigător, poate spune că şi-a făcut intrarea în lumea politică de la noi pe uşa din faţă şi poate spera să îl curteze vreun partid sau altul care se află în criză acută de personalităţi cu ceva cheag şi cîrlig electoral. Din perspectiva candidatului favorit lucrurile arată clar şi... nu prea. Dacă ar fi să îşi asculte umorile, Iohannis nu ar vrea să o vadă pe Dăncilă în turul doi. Îi dă apă la moară şi măreşte speranţa de viaţa... politică... unui personaj pe care, nu am nici o îndoială, îl detestă sincer. Pe de altă parte, alt sac de box mai bun pentru turul doi, decît Dăncilă, aparent, nu există. Zic aparent, pentru că undeva într-un colţ de judecată lucidă, Iohann­is nu se poate să nu păstreze o temere că odată ajunsă în turul doi Dăncilă ar putea încăleca valul unei uriaşe solidarităţi pesediste, a unei voinţe de revanşă a electoratului anti-Iohannes­cian, pe care nu ar vrea neapărat să îl înfrunte. Dacă nu Dăncilă, atunci cine? Barna? Nu e prima opţiune. I-ar conveni, i-ar fi mai uşor, mai degrabă cu Diaconu? Dar dacă polarizează sprijinul masiv al votanţilor anti-Iohannis nu doar din PSD, ci şi de pe alături? Poate, Paleologu? Ar fi o surpriză de proporţii mari să ajungă pînă acolo, dar odată ajuns este singura victimă sigură. Ori, te pomeneşti...???

Vedeţi, aşa-i cu lozul în plic: pui banul, tragi şi nu ştii niciodată ce scrie pe bilet, chiar dacă în majoritatea cazurilor, prin forţa lucrurilor, poţi fi sigur că e... necîştigător!!

Opinia Cititorului ( 22 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. Comparatia a mai fost folosita si alta data de catre autor. Mie mi se pare cu rost. Editorialul a spus tot ce era util. Concluzia este ca daca ne dorim din inima, cu totii pe cineva care sa aduca o schimbare in bine pentru noi toti, o putem indeplini doar mergand sa punem in urna lozul cel castigator pentru El si pentu noi! Istoria fiecaruia dintre pretendenti arata cine a tinut seama de nevoile noastre si cine nu!

    La mine toate lozurile trase au fost castigatoare, asta pentru ca mi-am dorit sa fie castigatoare! Asta in copilarie, mi se testa norocul de catre parinti. Ma consider om norocos! Daca ne-am considera norocosi nu am astepta ca altii sa ne aduca norocul, singuri ni l-am crea prin dorinta sincera! Nu e suficient sa schimbam guvernantii trebuie sa incepem schimbarea in bine, cu noi!!! 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Un Ion a scris-o destul de interesant ieri ?

    În democrația RO doar Constantinescu nu a prins mandatul 2 că nu a canditat, e normal ? 

    Fără dezbatere electorală într-o lună rezultă că nu contează pe cin' votăm sau pentru că pe "dezbatere electorală" nu s-a suspendat președintele în funcție tre' să-l votăm tot pe el ( să nu se simtă intimidat candidatul veterinar) ? 

    Bursa (Bvb) nu a simțit vre-o diferență între vechea si noua putere parlamentară, dezbatere electorala ? 

    Un tur doi: 

    -Paleologu -Ramona 

    - Diaconu-Barna 

    ... e de neconceput in viziunea caselor de pariuri zise sondaje de opinie ? 

    .

    Dacă iesă tot actualu' putem să limităm președenția la un mandat și de 4 a'i ? 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Citiți poezia Glossa lui Eminescu si veti avea toate răspunsurile (si nedumeririle).

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    ... autorul are dreptate. În cazul în care candidatul PSD nu ajunge în turul al II-lea posibilitatea prăbușirii definitive a PSD capătă o probabilitate ridicată. Cu atât mai mult cu cât desființarea sa este singurul obiectiv politic al lui Iohannis, iar PNL este instrumentul ideal pentru organizarea unei adevărate vânători de vrăjitoare împotriva rămășițelor PSD. Rezultatul este un coșmar politic care poate deveni realitate precum în filmele horror. O prăbușire a PSD de tipul celei prin care a trecut PNȚCD ar avea ca prim rezultat paradoxal descompunerea similară a PNL. Imediat după ce va trece euforia victoriei din PNL va începe în acesta o încăierare generală de tipul celei care a cuprins PSD după victoria la fel de totală din 2016. O situație care mă duce cu gândul la situația politică a țării din decembrie 1937 care a consemnat victoria zdrobitoare tot a liberalilor urmată - după 44 de zile - de dictatura regală.

    O dictatură regală nu mai este posibilă, dar o dictatură mascată drept democrație este.  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Ar fi cu totul original, nu-i asa?

      Pina acum n-ai inregistrat "dictatura mascată drept democrație". 

      Saracu' Dragnea, ce democrat era el si cum l-au bagat dictatorii securisti stalinisti ai lui Soros la parnaie.  

      Ti se vede pesedismul de la o posta, tipule, Viorica v-a imbolnavit pe toti de prostie. "Dictatura mascată drept democrație" este regimul in care traim continuu, din 1937 incoace. 

      Ceea ce s-a schimbat mereu a fost dictatorul. 

      Deci, care ar fi pierderea? Disparitia PSD si PNL? Si ce? 

      Dupa care iti pare rau? Nu-i asa ca dupa papusica Viorica?! 

      Uita-te la el ce a compus ca ratiune pentru care papusica Viorica trebuie sa intre in turul al II-lea!

      Ratiune! 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Analist, nu alta!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      PSD te plateste degeaba, mai Svejk!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Îi, îi!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Cum sa creezi capitalism, fara capital?! in Romania? Importam capital si capitalisti si pe ai nostrii ii amenintam cu DNA-ul, asa scapam de concurenta!

      Pentru oameni visatori, socialismul este o speranta a justitiei terestre. 

      În momentele culminante ale Mişcării Socialiste şi Comuniste din anii '70, liderii din 60 de state ale lumii făceau referire la învăţămintele lui Karl Marx. Pentru aproape două treimi din populaţia lumii, "Capitalul" a fost ridicat la rangul unei scrieri sfinte.

      Marx însuşi, care era departe de canonizare şi de cultul personalităţii rezultat de aici, spunea cândva că el însuşi nu este "marxist". Intenţiona însă să scrie o "cartea a cărţilor". Filosoful Marx vroia întocmai ca şi idolul său Georg Wilhelm Hegel "să înţeleagă şi să finalizeze" o epocă, după cum explică filozoful şi politologul croat Zarko Puhovski. Este vorba despre burghezie, care reprezintă ultima eră a unei soceităţi de clasă. "Marx este convins că odată cu finalul burgheziei se termină o epocă a istoriei şi începe o nouă etapă, care se va finaliza în comunism, adică într-o societate fără diferenţe de clasă", spune Puhovski. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Marx a lucrat în condiţii neînchipuit de grele. El a trebuit să lupte în permanenţă împotriva lipsurilor materiale şi adesea să-şi întrerupă studiul pentru a cîştiga cele necesare traiului. Efortul îndelungat în condiţiile lipsurilor materiale nu a rămas fără urmări — Marx s-a îmbolnăvit grav. Totuşi, pînă în 1857 el a reuşit, datorită unei uriaşe munci de pregătire, să treacă la etapa finală — la sistematizarea şi generalizarea materialului adunat.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Dupa cum autorul a precizat, in mod normal, pentru locul II avem de ales intre Dancila, o pun prima , ca arata ca o doamna, si Barna.

    Pentru ca ne-a azvirlit in mlastina asta din care se pare ca nu avem scapare, PSD merita o lectie dura din partea electoratului. Daca nu acum, atunci cind?

    Asa ca stimati alegatori, in loc sa votati Dancila sau cine stie ce candidat exotic, in turul I votati Barna, chiar daca considerati ca nu merita, iar in turul II Iohannis. Iohannis are alegatorii lui si nu ne va face surpriza neplacuta sa nu se califice in turul II. Iar Barna, cu toate ca are ununouazecisi..., va mai creste si va fi numai bun cu alta ocazie.  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Fiecare președinte are personalitatea variabila a viitorului României dar și doctrina politică careia ii este înregimentat.

    Întrebarea este de ce fel de doctrina are Romania nevoie. dacă dreapta- stanga diferă sau se intalnesc undeva, conform principiului potcoavei. dacă lucrurile stau așa..nu este de preferat un independent sprijinit de toate partidele de la guvernare și din opozitie? 

    Formarea generala si de specialitate și experiența președintelui este o variabilă importantă alături de caracterul viitorului președinte. Faptele sunt cele care îl recomanda cel mai mult!

    Personal nu pot fi de acord cu exploatarea forței de munca, numita succes și performanta economica sau mai pompos competitivitate. Ai profit mare esti de succes! iata valorile de aparat, valori ale economiei de piata! Chiar nu putem înlocui aceste valori cu altele umaniste? Paradoxal extinderea democrației coincide cu extinderea capitalismului. Nu vi se pare ciudat?! 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Nu.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Argumenteaza!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Marx încearcă cu mijloacele economiei politice să analizeze mecanismul unei economii capitaliste. Muncitorul îşi vinde forţa de muncă unui capitalist şi primeşte un salariu. Diferenţa dintre valoarea pe care a realizat-o el şi câştig reprezintă valoarea adăugată. Capitalistul încearcă să menţină salariul la un nivel cât mai mic pentru a maximiza valoarea adăugată. În continua şi neînfrânata goană după această valoare adăugată, dublată de exploatarea muncitorului, rezidă principiul de bază al capitalismului. Această exploatare, conchide el, va deveni atât de insuportabilă, încât muncitorii se vor răscula şi vor doborî capitalismul.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      "Marx a considerat că munca este singurul izvor al valorii şi a ratat astfel şansa de a observa cum funcţionează capitalismul, nu doar prin exploatarea muncitorilor, ci şi prin progresele tehnice continue. El a subestimat cealaltă sursă de bogăţie, anume inovaţia, iniţiativa antreprenorială şi progresul tehnic în teoria lui"

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Nu în toate punctele a dat însă greş Marx în analiza capitalului. Un exemplu bun este descrierea capitalismului ca fiind un proces permanent, în care banii se acumulează şi se reinvestesc, astăzi mai actual decât oricând. Tocmai această dinamică a atras, în urmă cu câţiva ani, criza financiară şi economică mondială.

      Şi descrierea lui referitoare la tendinţele monopoliste ale capitalului s-a dovedit a fi adevărată: potrivit datelor puse la dispoziţie de Oficiul Federal de Statistică din anul 2012, în Germania marile concerne reprezentau doar un procent din totalul firmelor, dar generau 68 la sută din totalul cifrei de afaceri. În paralel, 81 de procente din totalul firmelor erau reprezentante de antreprenori mici, care însumau împreună şase procente din totalul cifrei de afaceri. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Democratia este scoasa in fata dar ascunde injustitia capitalismului.

      Mai actuală ca niciodată este teoria marxistă referitoare la injusta împărţire a capitalului. În 2014, economistul francez Thomas Piketty scria, în cartea sa de succes "Capitalul în secolul 21", că permanenta şi inegala distribuire a averii şi a venitului este trăsătura necesară a capitalului care acţionează global. 

      Deja pentru Marx devenise evident că efectele şi dimensiunile capitalului nu cunosc limite. Publicistul Bernd Ziesemer subliniază că atât în "Capitalul" cât şi în "Manifestul comunist" există pasaje în care Marx se referă la victoria capitalismului şi dispariţia vechilor orânduiri. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      „Simplu spus, ceea ce a produs democraţia liberală în ultimele două secole a fost o modestă distanţă etică între economie şi politic. Deşi democraţia liberală se intersectează cu multe dintre valorile capitaliste (drepturi de proprietate, individualism, presupoziţii hobbesiene dedesubtul tuturor contractelor, etc.), distincţia pe care ea o introduce între principii morale şi politice pe de o parte şi ordinea economică de cealaltă parte, a contribuit de asemenea şi la protejarea cetăţenilor împotriva repulsiei unei vieţi ordonată exhaustiv de piaţă şi măsurată prin valorile pieţei. Exact această distanţă este închisă de către o raţionalitate politică neoliberală când supune fiecare aspect al vieţii sociale şi politice calculului economic.”

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      N-ai inteles nimic, Salomeea, habar n-ai ce este valoarea adăugată. N-ai auzit niciodata de notiunea de profit.

      Mars in genunchi pe coji de nuca si nu o mai face pe profesoara, ca nu suntem la balamuc! 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    „Democraţia liberală nu poate supravieţui integrării în guvernamentalitatea politică neoliberală. Nu există nimic printre instituţiile şi valorile democraţiei liberale – de la alegeri libere, democraţie reprezentativă şi libertăţi individuale distribuite în mod egal, la împărţirea puterii sau chiar la o şi mai concretă participare politică – care să servească inerent competivităţii economice sau care să reziste unei analize a costurilor şi a beneficiilor”.

    „Într-a devăr, în această perioadă din înlocuirea democraţiei liberale de către guvernamentalitatea neoliberală, întrebarea este de câtă legitimitate are nevoie guvernarea neoliberală din partea unui vocabular democratic – câtă nevoie are neoliberalismul de a se înfăşura în discursul democratic liberal şi de a lucra cu instituţiile democratice liberale? Aceasta este mai puţin o întrebare teoretică cât una istorico-empirică despre cât de adânc şi de extins s-a implantat raţionalitatea neoliberală ca şi ideologie, adică unde şi în ce măsură guvernarea neoliberală se poate legitima în proprii săi termeni, fară a împrumuta din alte discursuri. (Neoliberalismul poate deveni dominant ca guvernamentalitate fără a fi dominant ca ideologie – prima postură se referă la practici de guvernare în timp ce a doua la o ordine a convingerilor care poate sau nu să fie în acord cu prima sau care poate fi chiar locul unei rezistenţe împotriva acesteia). Cu siguranţă, o retorică democratică precum şi adăpostul instituţiilor democratice liberale, rămân mai importante în inima imperiului decât în ţările „eliberate” sau cucerite de curând ce posedă puţine, sau chiar deloc, tradiţii democratice de legitimare.” 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. „Rezistenţa conştientă nu poate fi produsă din promisiunile false şi ipocriziile democraţiei liberale. Distanţa dintre idealurile democratice şi realitatea trăită a încetat să mai poată fi folosită, deoarece democraţia liberală însăşi a încetat să mai fie cel mai proeminent discurs al legitimării politice şi al vieţii prospere. Altfel spus, spaţiul gol, exploatabil politic, dinăuntrul promisiunilor formale de libertate şi egalitate, s-a estompat într-o asemenea măsură încât libertatea şi egalitatea au ajuns să fie redefinite de către neoliberalism. În mod similar, legăturile dezvăluite dintre actorii politici şi cei economici – nu doar politicienii corupţi ci şi înţelegerile reciproc profitabile dintre America corporatistă şi elita ei politică – nu stârnesc indignare în privinţa abuzurilor, corupţiei sau nedreptăţii ci apar în schimb ca o serie, potenţial explicabilă, de legături dintre stat şi economie.”

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Gala BURSA 2019

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS