Analiza AEI- Plafonarea marjelor la carburanţi, iluzia blocării creşterii preţurilor şi penuria ce ne aşteaptă

Într-un moment în care piaţa energetică globală este deja tensionată, ideea plafonării marjelor comerciale la carburanţi în România pare, la prima vedere, o măsură de protecţie pentru consumator. În realitate însă, mecanismele economice pe care le declanşează sunt mult mai complexe - şi, în anumite condiţii, pot duce exact la efectul opus: reducerea ofertei şi creşterea riscului de penurie.

Ce este, de fapt, marjă comercială şi de ce contează

Marja comercială nu este profitul final al distribuitorilor, ci diferenţa brută dintre preţul de achiziţie şi cel de vânzare.

În România, marja brută tipică în anul 2025 este de cca. 0,10 - 0,70 lei/litru (1% - 7% din preţul final).

Aşadar, profitul real este extrem de mic. În unele cazuri, vorbim de 2-30 bani pe litru.

Ce se întâmplă când plafonezi marja la 50%

Aplicând scenariul propus de autorităţi, reducerea marjei la 50% din media ultimelor 12 luni pe baza datelor extrase de AEI din rapoartele publice ale companiilor.

Astfel măsura propusă privind plafonarea nu reduce profitul - îl elimină şi îl transformă în pierdere.

Logica economică este simplă, capitalul fuge de unde nu e profit

Orice piaţă funcţionează după un principiu de bază, marfa merge acolo unde randamentul este mai bun.

În cazul carburanţilor:

- motorina este un produs complet fungibil

- poate fi redirecţionată rapid între ţări

- deciziile sunt zilnice, nu contractuale pe termen lung

Dacă în România se pierd bani din vânzare, iar în altă ţară 0,10 - 0,20 lei/l, rezultatul este inevitabil volumele se mută din România.

Nu toţi pleacă, dar pleacă cei care contează marginal

Afirmaţia „furnizorii vor abandona România” este exagerată. Realitatea este mai subtilă şi mai periculoasă:

1. Nu pleacă jucătorii mari care au infrastructură fixă, au rafinării locale şi sunt ancoraţi în piaţă

2. Pleacă sau se retrag parţial cei marginali cum ar fi importatori independenţi traderi, furnizori oportunişti

Problema este că aceşti jucători marginali sunt cei care aduc flexibilitate şi volum suplimentar.

Lecţia plafonării în Europa

Plafonarea preţurilor din Ungaria (2021-2022)

Cazul Ungariei este exemplul perfect de manual economic cum plafonarea aduce penurie:

a) Cererea a crescut artificial

- preţuri mici → consum mai mare

- inclusiv „turism de combustibil”

b) Oferta a scăzut

- importatorii au ieşit din piaţă

- piaţa a devenit dependentă de câţiva actori

c) Sistemul a devenit fragil

- cozi la benzinării

- lipsuri locale

- staţii închise

d) Final inevitabil

- plafonarea a fost eliminată

- preţurile au explodat instant

Concluzia este că nu pleacă toţi - pleacă exact cei care menţin echilibrul pieţei

Franţa - când marjele mici întâlnesc un şoc de ofertă (2022-2023)

Franţa nu a impus formal o plafonare a marjei, dar a făcut ceva echivalent: a forţat reduceri de preţ şi a menţinut presiune politică asupra distribuitorilor.

În paralel, rafinăriile erau afectate de greve. Rezultatul? Marjele au fost comprimate exact în momentul în care costurile creşteau şi riscurile erau mai mari. Distribuitorii nu au plecat din piaţă. Au făcut ceva mai subtil, au redus fluxurile. Transporturile au devenit mai rare, livrările mai selective. Sistemul, deja tensionat, a început să se golească.

În câteva săptămâni, imaginea era clară:

- până la o treime din benzinării fără combustibil

- cozi de kilometri

- intervenţie de urgenţă a statului

Nu pentru că „nu exista petrol”, ci pentru că nu mai exista motivaţie suficientă să fie distribuit la acele preţuri.

Marea Britanie - lecţia marjei invizibile (2021)

În Marea Britanie nu a existat o plafonare clasică.

Dar combinaţia de:

- marje mici

- costuri în creştere

- presiune publică asupra preţurilor

a creat exact acelaşi efect.

Lanţul logistic - deja fragil - a început să funcţioneze la limită.

Distribuitorii nu mai aveau spaţiu de manevră financiar. Orice perturbare devenea critică.

Când a apărut şocul (lipsa de şoferi, panic buying), sistemul a cedat imediat:

- benzinării goale

- livrări întârziate

- intervenţii guvernamentale

A fost dovada că nu ai nevoie de o plafonare explicită - este suficient ca marja să fie prea mică.

Spania - momentul în care distribuitorii mici nu mai au putut funcţiona (2022)

Spania a ales o cale diferită: subvenţii pentru consumatori. Pe hârtie, nu era plafonare. În realitate, însă, mecanismul a mutat presiunea pe distribuitori.

Aceştia trebuiau:

- să vândă mai ieftin

- să aştepte compensări de la stat

Pentru jucătorii mari, acest lucru era gestionabil. Pentru distribuitorii mici, a devenit rapid o problemă de supravieţuire. Lichiditatea a dispărut. Costurile curente nu mai puteau fi acoperite în timp real.

Rezultatul nu a fost o criză imediată, ci un semnal clar:

- ameninţări de închidere

- reducerea activităţii

- retragere graduală din piaţă

Adică exact începutul procesului care duce la penurie.

Italia - tensiunea înainte de ruptură (2022-2023)

În Italia, statul nu a plafonat direct marja, dar a început să o investigheze şi să o limiteze indirect prin presiune şi reglementare. Distribuitorii au reacţionat imediat.

Nu au dispărut, dar au transmis un semnal clar, dacă marja este împinsă prea jos, sistemul nu mai funcţionează.

Au apărut:

- proteste

- ameninţări de închidere a staţiilor

- tensiuni cu autorităţile

Piaţa nu a intrat în penurie, dar a ajuns la limita la care orice şoc extern ar fi declanşat-o.

Diferenţa esenţială între importul de ţiţei şi cel de motorină

Ţiţeiul prezintă un flux rigid cu contracte pe termen lung şi rafinării integrate . Aspect care face ca acesta să nu plece odată cu plafonarea marjelor.

Motorina fiind produs finit, are un flux flexibil cu tranzacţionare zilnică şi redirecţionare rapidă, se mută imediat unde e profit.

Imediat după plafonare un importator nu „abandonează” piaţa peste noapte. El face 3 lucruri: reduce volumele şi aduce doar strict necesarul, elimină riscul şi nu mai face importuri speculative şi selectează piaţa prin prioritizarea ţărilor mai profitabile

Rezultatul nu dispare imediat oferta - dar dispare excesul. Oferta dispare în câteva luni.

De ce asta este periculos pentru România

România depinde de importuri motorină. Dacă importurile scad cu 10-20% şi cererea rămâne constantă atunci apare tensiune în lanţul de aprovizionare, diferenţe regionale şi lipsuri temporare.

Descompunerea riscului pe cauze (Ormuz +. plafonare). Procentele sunt contribuţii aproximative la riscul total estimat anterior de AEI.

Intervenţia statului prin plafonarea adausului nu face decât să aducă o amânare a plăţii preţului la pompă, dar vine cu un mare risc de penurie

Guvernul încearcă să compenseze prin limitarea exporturilor şi limitarea marjei. Această măsură pe teremen scurt ţine combustibilul în ţară. Pe termen mediu creează distorsiuni, descurajează importurile, reduce concurenţa şi creşte dependenţa de jucători mari

Paradoxul economic exact în momentul în care marfa devine rară şi competiţia globală creşte, România reduce marjele şi scade atractivitatea pieţei

Plafonarea marjelor NU produce un colaps imediat. Dar produce ceva mai periculos: eroziunea lentă a ofertei. Nu vei vedea instant benzinării închise peste tot. Vei vedea: lipsuri locale, livrări întârziate, piaţă mai rigidă şi dependenţă de câţiva actori

Iar în condiţii de stres global, această fragilitate va devenii criză.

Dumitru Chisăliţă

Preşedinte AEI