Un raport intern de audit (care poate fi citit aici) realizat în luna iulie de Banca Europeană de Investiţii a devenit un semnal de alarmă major pentru instituţia europeană care gestionează sute de miliarde euro din banii contribuabililor. Deşi spaniola Nadia Calvino, preşedinta BEI a declarat că rezultatele ar fi „pozitive”, angajaţii descriu pe eibstaffblog.wordpress.com situaţia într-un mod cu totul diferit: „cele mai proaste rezultate din ultimul timp, cu o lumină aproape orbitoare asupra eticii şi integrităţii conducerii noastre”.
Textul publicat pe blogul personalului BEI nu lasă loc de interpretări: marea majoritate a angajaţilor „îşi exprimă neîncrederea în standardele etice şi integritatea Comitetului de Management”. Motivele sunt clare: intervenţiile directe ale vicepreşedinţilor în proiecte, promovările făcute pe criterii politice şi o concentrare disproporţionată de numiri din anumite ţări. „Comitetul de conducere ar trebui să gestioneze banca în mod colectiv. Nu ar trebui să se amestece în operaţiuni. Se întâmplă exact opusul”, notează autorii blogului, amintind de „creşterea importantă şi rapidă a semnăturilor” în ţările vicepreşedinţilor şi de faptul că „practic, BEI a devenit o bancă pentru o mână de ţări, relativ vorbind”.
"Vicepreşedinţii nu s-au amestecat niciodată atât de mult în proiecte ca acum. Totul a început cu preşedinta care şi-a păstrat responsabilitatea pentru propria ţară, Spania. Şi putem vedea rezultatele: creşterea importantă şi rapidă a semnăturilor. Desigur, ea va nega totul. Dar noi ştim mai bine, pentru că noi suntem cei sub presiune. Avem un vicepreşedinte polonez, iar semnăturile din acea ţară au crescut vertiginos. Franţa a fost întotdeauna o vedetă. Germania la fel. Practic, o bancă pentru o mână de ţări, relativ vorbind. De aici şi opinia despre etică”, arată angajaţii instituţiei europene pe blogul citat.
Această percepţie este consolidată şi de raportul de audit intern privind conflictele de interese, care documentează situaţii repetate de favoritism şi de lipsă de controale interne. Auditul semnalează că procedurile actuale nu împiedică suficient acumularea de putere şi influenţă în jurul unor grupuri restrânse de persoane, confirmând ceea ce personalul simte direct: meritocraţia este subminată, iar deciziile de numire şi promovare „creează o imagine clară” a dominaţiei naţionalităţii preşedintelui şi a apropiaţilor săi.
Blogul personalului oferă exemple concrete: „Am avut un preşedinte german, iar numărul de directori generali şi directori atunci când s-a alăturat Băncii a crescut ca niciodată. Acum avem un preşedinte spaniol. Desigur, este o coincidenţă, dar totuşi sfidează probabilităţile. Preşedintele spaniol, Consiliul General spaniol, Şeful departamentului de Risc spaniol, Şeful departamentului IT spaniol, Şeful departamentului de Conformitate spaniol (ce ironie), Directorul General adjunct spaniol pentru Control Financiar. Câte alte ţări au această reprezentare? Desigur, putem adăuga directori spanioli, şefi de divizie... Nimic împotriva colegilor individuali. Suntem siguri că toate numirile pot fi justificate. Împreună, creează o imagine clară”.
În loc să inspire diversitate şi profesionalism, banca transmite semnalul unei instituţii în care reţeaua de putere se suprapune peste apartenenţa naţională.
În privinţa numirilor, limbajul angajaţilor este extrem de dur: „Nu a existat niciodată o asemenea interferenţă directă din partea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor în numiri. Numărul cadrelor superioare numite înainte de clasamentul lor în comisie este impresionant”.
Raportul de audit adânceşte această percepţie, arătând că mecanismele de supraveghere nu reuşesc să ofere garanţii reale împotriva conflictelor de interese şi că lipsa unor investigaţii concludente alimentează impresia că „nu se vede nimic din ceea ce vedem noi”, după cum scriu angajaţii.
Concluzia blogului este necruţătoare: „ADN-ul băncii se schimbă în rău. Politicienii, fie ei din guverne, fie foşti vicepreşedinţi, nu sunt manageri şi nu sunt bancheri. Competenţele lor nu sunt potrivite pentru a conduce o astfel de instituţie”.
În timp ce conducerea vorbeşte despre rezultate „impresionante”, angajaţii contrazic frontal acest mesaj: „Este vorba de marketing. Semnături fără plăţi, noi structuri fără produse, volume obţinute prin intermediul aceloraşi clienţi. Şi toate livrate de noi, desigur”.
Referitor la aspectele de mai sus, site-ul de investigaţii jurnalistice Follow The Money notează că un purtător de cuvânt al BEI a declarat că banca „nu poate comenta documentele scurse sau blogurile anonime”, adăugând că auditurile „contribuie direct la eforturile continue ale conducerii de a asigura funcţionarea corectă şi eficientă a Grupului”. Conducerea BEI a stabilit puncte de acţiune pentru fiecare constatare, rezultatele putând fi măsurate doar la sfârşitul anului 2026, când acestea sunt scadente.
Cu toate acestea, raportul de audit intern din 7 iulie 2025 a constatat următoarele:
- Lacune în declaraţiile depuse de conducerea executivă. Din anul 2021, membrii Consiliului de administraţie al BEI trebuie să declare „orice interese sau active financiare sau de altă natură” ale lor şi familiei. Este etic în principiu, dar „nu a fost încă implementat”, aşa cum se notează în audit.
- Eliminarea lacunelor legislative. Chiar dacă foştii angajaţi ai BEI se confruntă cu o interdicţie de un an de a lucra la proiectele pe care le-au gestionat la bancă, auditul arată că regulile nu definesc când începe această perioadă sau cu cât timp în urmă se aplică.
- Activităţi externe necontrolate. Regulile permit, de asemenea, membrilor personalului „să se angajeze în orice număr de activităţi externe, inclusiv cele remunerate, cu supraveghere limitată”. Activităţile academice nu necesită aprobare de conformitate.
- Marginalizarea organismelor de supraveghere etică. Controlorii etici ai BEI se află prea jos în ierarhie, pot fi subminaţi de cei pe care îi investighează şi sunt chiar excluşi ocazional.
Între sondajul devastator al personalului şi raportul de audit care confirmă conflictele de interese, imaginea BEI este serios compromisă. Încrederea în conducere „este cvasi-inexistentă”, după cum recunosc angajaţii, iar pentru o instituţie de talia Băncii Europene de Investiţii, care ar trebui să fie un pilon de integritate şi meritocraţie în Uniunea Europeană, acest diagnostic este mai mult decât jenant, este o criză de legitimitate care nu mai poate fi ascunsă.
Opinia Cititorului