Atradius: Insolvenţele globale cresc în 2026, dar fereastra de acţiune rămâne deschisă

Primul trimestru din 2026 a consemnat la nivel economic o stare de fapt pe care directorii financiari o recunosc imediat: presiunea pe marje şi pe capitalul de lucru, care nu mai reprezintă un episod, ci o stare prelungită de permacriză. Evoluţiile actuale internaţionale determinate de persistenţa unor condiţii adverse (costuri de input mai ridicate, tensiuni comerciale, efecte reziduale ale datoriilor fiscale acumulate în perioada Covid), amplificate recent de criza din Orientul Mijlociu şi de scumpirea energiei determină echipa de economişti seniori a Atradius să estimeaze o creştere cu 3% a insolvenţelor la nivel global în 2026, conform Insolvency Outlook, publicat pe 9 aprilie 2026. „Mesajul nostru de fond nu este unul alarmist, dar este unul de disciplină: riscul de insolvenţă se mişcă în primul rând prin cash-flow, iar companiile care îşi adaptează din timp politicile comerciale, managementul creanţelor şi scenariile de lichiditate au şanse semnificativ mai mari să traverseze 2026 fără pierderi disproporţionate”, spune Alexandra (Predeanu) Mehedinţu, Country Manager România, Atradius Credito y Caucion.

2026 global: +3% insolvenţe. 2027: posibilă detensionare

Deteriorarea din 2026 este strâns legată de persistenţa presiunilor pe costuri şi de incertitudinea geopolitică, iar impactul asupra companiilor va depinde în mare măsură de durata conflictului din Orientul Mijlociu şi de efectele sale asupra energiei. Scenariul de bază porneşte de la ipoteza că disfuncţionalităţile asociate Strâmtorii Hormuz încep să se normalizeze din mai, cu daune limitate asupra infrastructurii din Golf. Alexandra (Predeanu) Mehedinţu indică faptul că, dacă perturbarea se prelungeşte, estimările vor fi revizuite. În orice caz, „privind înainte, anticipăm o îmbunătăţire de abia în 2027, cu o scădere a insolvenţelor la nivel global cu 6%, pe măsură ce inflaţia se temperează, iar pieţele de energie se normalizează şi băncile centrale recapătă spaţiu pentru reducerea dobânzilor. Pe regiuni, tabloul rămâne însă mixt: în Europa sunt aşteptate creşteri mai ridicate în Elveţia, Italia şi Portugalia, în timp ce Irlanda, Danemarca, Norvegia şi Olanda ar putea vedea scăderi. În SUA, insolvenţele ar putea urca cu 8% în 2026 pe fondul tarifelor comerciale şi al incertitudinii de politici”.

România: datele confirmă presiunea, dar încă nu vorbim de „valuri” comparabile cu 2008-2010

În România, ştirile de business din primele luni ale anului au adus în prim-plan cazuri de insolvenţe cu cifre de afaceri mari, în special în zona agribusiness/trading, unde volatilitatea preţurilor, presiunea pe finanţare şi riscul contractual pot fi decisive. Din perspectiva statisticii oficiale, ONRC indică o dinamică de creştere la început de an: 1.091 de firme şi PFA au intrat în insolvenţă în primele două luni din 2026, în creştere cu 13,17% faţă de perioada similară din 2025 (964). Bucureştiul rămâne cu cele mai multe insolvenţe (222), chiar dacă numărul este în scădere faţă de anul precedent. Diferenţele faţă de alte raportări publice pot ţine de momentul actualizării şi de sfera indicatorului (companii vs. companii + PFA), însă direcţia rămâne aceeaşi: presiune în creştere, însă fără semnal de „şoc sistemic” comparabil cu perioada post-2007-2008, când România a atins, conform ONRC, aproximativ 30.000 de deschideri de proceduri (BURSA, martie 2026). Această nuanţă este importantă pentru orice director finnciar: 2026 nu arată ca o criză „de tip 2009”, dar arată ca un an în care durata stresului contează mai mult decât vârfurile punctuale.

Unde se vede presiunea: sectoare, teritoriu, mecanisme

Datele ONRC, citate de Agerpres, pentru ianuarie-februarie 2026 arată cele mai multe insolvenţe în: comerţ, construcţii, industrie prelucrătoare, transport şi depozitare. Interesant este că, în aceeaşi statistică, aceste sectoare apar cu scăderi faţă de perioada similară din 2025, deşi totalul insolvenţelor creşte, semn că riscul se poate redistribui şi că fotografia pe termen scurt trebuie interpretată prudent. Evenimentul BURSA din martie 2026, a adus în discuţie un element esenţial: insolvenţa marchează, în majoritatea cazurilor, o dificultate, nu o fraudă. La conferinţă, judecătoarea Mihaela Sărăcuţ (Curtea de Apel Cluj) a indicat că statisticile europene ar sugera că doar o mică parte din insolvenţe sunt culpabile, iar alţi participanţi au subliniat rolul educaţiei financiare şi al folosirii timpurii a mecanismelor de restructurare.

O prognoză rezonabilă pentru România: prudenţă, nu alarmă (încă!)

Având în vedere prognoza Atradius de +3% insolvenţe global în 2026 şi scenariul de bază de normalizare din mai pe axa energiei, creşterea în România de +13,17% în ianuarie-februarie 2026 faţă de 2025 şi contextul discutat în piaţă, o concluzie echilibrată pentru mediul local este aceasta: 2026 este un an de presiune pe cash-flow şi marje, cu insolvenţe în creştere moderată în primul trimestru şi cu diferenţe semnificative între sectoare şi judeţe. Nu este un argument pentru panică, dar este un argument pentru rigurozitate în managementul riscului de credit comercial şi al capitalului de lucru.

„În astfel de perioade, insolvenţa nu este, de regulă, un eveniment brusc, ci punctul final al unei acumulări: termene de plată extinse, marje erodate, capital blocat în stocuri şi o finanţare mai scumpă. Vestea bună este că aceste semnale pot fi monitorizate şi gestionate dacă există disciplină şi decizii timpurii”, explică Alexandra (Predeanu) Mehedinţu, Country Manager, Atradius România.

Pentru a naviga cu succes în 2026, oricine conduce o afacere, antreprenori, directori financiar sau echipele de credit management, trebuie să treacă de la monitorizarea pasivă la o strategie activă de protejare a capitalului de lucru. Alexandra (Predeanu) Mehedinţu avertizeză că „este vitală modelarea unor scenarii de stres pe indicatorii de lichiditate precum numărul mediu de zile în care se încasează facturile de la clienţi (Days Sales Outstanding - DSO) şi ciclul complet prin care banii ies şi se întorc în firmă (Cash Conversion Cycle - CCC), anticipând impactul unei eventuale extinderi a termenelor de plată cu 10-15 zile asupra liniilor de finanţare, deoarece „costul întârzierii” depăşeşte rapid costul prevenţiei”. În paralel, evitarea expunerilor concentrate pe clienţi sau sectoare vulnerabile prin revizuirea riguroasă a limitelor de credit devine obligatorie, având în vedere că insolvenţele nu sunt distribuite uniform. Nu în ultimul rând, aşa cum s-a subliniat şi în cadrul dezbaterilor recente de la conferinţa BURSA, protecţia reală a creditorului începe în arhitectura contractului şi în disciplina livrării, restructurarea timpurie fiind singura alternativă viabilă înaintea blocajului total.