AURSF ŞI GCCC: "Proiectul pentru sprijinirea împrumutaţilor în valută ţine cont doar de interesele băncilor"

În ciuda intenţiei bune, proiectul de lege pentru cei cu credite în valută, publicat pe site-ul MFP, are un viciu major: ţine cont doar de interesele băncilor şi nu de situaţia reală şi de nevoile consumatorilor, transmit Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF) şi Grupul Clienţilor cu Credite în CHF (GCCC).

Cele două formaţiuni salută totuşi intenţia Ministerului Finanţelor Publice (MFP) de a se implica în rezolvarea problemelor cu care se confruntă cei care au credite în valută, chiar dacă lansarea în dezbatere publică vine cu destul de multă întârziere.

În plus, potrivit Asociaţiei şi Grupului, deşi în titlu se referă la "protecţia populaţiei împotriva riscului de depreciere semnificativă a monedei naţionale asociat expunerii la credite în valută", proiectul de lege a fost elaborat doar prin consultare cu băncile, reprezentanţii consumatorilor fiind cu desăvârşire ignoraţi.

"Având în vedere faptul că, în calitate de reprezentanţi ai consumatorilor, cunoaştem cel mai bine situaţia reală a acestora şi cazurile lor concrete, solicităm MFP să organizeze, în cel mai scurt timp posibil, o dezbatere publică a textului proiectului de lege, în conformitate cu prevederile Legii transparenţei decizionale nr. 52/2003, republicată. De altfel, AURSF a şi transmis către MFP, în cursul zilei de astăzi, o solicitare în acest sens", se arată într-un comunicat al celor două formaţiuni.

În opinia AURSF şi GCCC, proiectul are multe puncte defectuoase, respectiv: plafonul de 300.000 lei este total inadecvat, pentru că nu ţine cont de valoarea cu care au fost achiziţionate locuinţele înainte de criză. Reamintim că, într-un bloc vechi din Bucureşti, în anul 2008, o simplă garsonieră ajunsese să se vândă cu 80.000 euro (352.000 lei la cursul de 4,4 lei/euro), iar un apartament de 3 camere ajungea şi la 160.000 euro (704.000 lei). Totodată, discountul de 15%, care urmează să fie acordat de bănci, în condiţiile în care acestea beneficiază şi de garanţia statului în proporţie de 50% (în fapt, a contribuabililor), este cu mai mult de jumătate mai redus decât cel anunţat de una dintre bănci (30-35%) încă din toamna anului trecut, atunci când francul elveţian era cotat în jur de 3,7 lei.

Mai mult, proiectul limitează accesul în program doar pentru creditele imobiliare, creditele de consum cu şi fără garanţie imobiliară (care au o pondere extrem de importantă în totalul creditelor acordate) fiind excluse în mod nejustificat.

AURSF şi GCCC susţin, totodată, că venitul net al beneficiarului este un alt element discriminatoriu. În plus, acest indicator nu este deloc corelat cu gradul de îndatorare al debitorului. Astfel încât este perfect posibil ca un debitor cu un venit care se încadrează în plafonul de venit, dar care are un grad de îndatorare relativ redus (25-30%) să beneficieze de program, iar altul care depăşeşte plafonul de venit cu 10 lei, dar care are un grad de îndatorare de 90% să fie exclus.

Potrivit formaţiunilor, sunt, de asemenea, excluşi din program, toţi cei care înregistrează întârzieri la plata ratelor mai mari de 60 de zile, în condiţiile în care proiectul de lege vine la mai mult de 60 de zile de la momentul exploziei cursului francului elveţian. În plus, consumatorii cu întârzieri îndelungate la plată sunt cei care ar trebui să se bucure de cea mai mare atenţie din partea statului;

"Indicele propus pentru conversie este ROBOR la 6 luni, în condiţiile în care sunt mulţi consumatori care au în contracte referinţa LIBOR la 3 luni, ceea ce va crea de asemenea discriminare si dezavantaje unei categorii importante de consumatori", mai arată comunicatul.

Acesta susţine şi că băncile vor putea majora marjele fixe ale creditelor cu nivelul comisioanelor percepute şi cu cheltuielile obligatorii legate de finanţare, cu influenţe negative asupra nivelului costului creditului.

Potrivit documentului, consumatorii vor fi obligaţi să plătească un comision de risc, care va fi perceput consumatorului, al cărui nivel nu este precizat în textul actului normativ (cost suplimentar pentru împrumutat);

AURSF şi GCCC menţionează totodată obligaţia consumatorilor să achite un comision de administrare către FNGCIMM, la un nivel care de asemenea nu este menţionat (cost suplimentar pentru împrumutat).

Mai mult, plafonul de garantare este limitat la 1 miliard de lei, ceea ce face ca de program să poată beneficia un număr limitat de consumatori (între 7.000 şi 15.000), în condiţiile în care numărul debitorilor cu credite în franci elveţieni depăşeşte 120.000.

"În final, dorim să reamintim că, din punctul nostru de vedere, factura împărţirii poverii cu consumatorii ar trebui suportată doar băncile care au creditat iresponsabil înainte de criză şi nu să fie aruncată pe umerii contribuabililor, mulţi dintre ei aflaţi deja într-o situaţie delicată", conchid AURSF şi GCCC.