Autostrada A7 - coridor verde, după plantarea celor peste 600 de hectare de perdele forestiere

Unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură rutieră din România, Autostrada A7, începe să se contureze nu doar ca un vector de conectivitate, ci şi ca un instrument de politică climatică, în linie cu obiectivele europene de decarbonizare. Datele transmise de CNAIR indică o abordare integrată, în care infrastructura clasică este dublată de investiţii consistente în soluţii verzi.

Pe întregul traseu de 319 kilometri, între Ploieşti şi Paşcani, sunt prevăzute perdele forestiere pe o suprafaţă totală de 675,65 hectare. Distribuţia acestora reflectă expunerea diferitelor tronsoane la factori de risc climatic: 153,96 hectare între Ploieşti şi Buzău, 207,45 hectare între Buzău şi Focşani, 174,23 hectare între Focşani şi Bacău şi 140 de hectare între Bacău şi Paşcani.

Stadiul implementării este deja avansat: „Din totalul hectarilor, 392 ha s-au plantat, adică de la Ploieşti la Focşani şi încă 30 hectare spre Bacău. Pentru celelalte este deja pregătit terenul”, arată informarea CNAIR. Ritmul lucrărilor sugerează o capacitate de execuţie care poate susţine respectarea jaloanelor asumate prin PNRR.

• Costuri şi implicaţii investiţionale

Din perspectivă economică, proiectul implică un efort financiar semnificativ, bani de altfel cuprinşi în proiectul initial al autostrăzii. Costul estimativ este de aproximativ 590.000 lei pe hectar (circa 59 lei/mp), incluzând materialul dendrologic, manopera şi lucrările de întreţinere pe o perioadă de până la cinci ani. La nivel agregat, investiţia în perdele forestiere se ridică la sute de milioane de lei, ceea ce o transformă într-o componentă relevantă a bugetului total al autostrăzii.

Pentru mediul de afaceri, acest tip de cheltuială nu mai poate fi privit exclusiv ca un cost, ci ca o investiţie în reducerea riscurilor climatice şi operaţionale. Perdelele forestiere contribuie la protejarea infrastructurii prin combaterea eroziunii, reducerea viscolirii zăpezii şi stabilizarea solului, ceea ce se traduce în costuri mai mici de mentenanţă pe termen lung.

Argumentul climatic: de la obligaţie la oportunitate

Contextul european este esenţial pentru înţelegerea acestei strategii. CNAIR subliniază explicit presiunea obiectivelor climatice.

Alin Şerbănescu, purtătorul de cuvânt al CNAIR, a declarat: „Arderea combustibilului este responsabilă pentru mai mult de trei sferturi din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE. Scăderea consumului de energie şi dezvoltarea surselor de energie mai curate sunt esenţiale pentru atingerea obiectivelor UE în materie de climă şi soluţionarea dependenţei UE de importurile din ţări terţe. România este parte din Pactul Ecologic European (Green Deal), care prevede ca Europa să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de CO2 până în anul 2050”.

În acest cadru, perdelele forestiere devin un instrument concret de reducere a amprentei de carbon.

Alin Şerbănescu a completat: „Perdelele forestiere au o contribuţie semnificativă la reducerea surplusului de emisii de CO2 prin neutralizarea acestora şi implicit atenuarea schimbărilor climatice”.

Integrarea acestor soluţii verzi are implicaţii directe asupra atractivităţii investiţionale a regiunilor traversate de A7. Într-un context în care criteriile ESG (Environmental, Social, Governance) devin determinante pentru accesul la finanţare, proiectele de infrastructură care includ componente de sustenabilitate au un avantaj competitiv clar.

Pentru investitori instituţionali şi fonduri europene, astfel de iniţiative reduc riscul reputaţional şi cresc eligibilitatea proiectelor. În plus, îmbunătăţirea microclimatului, reducerea poluării şi protecţia împotriva fenomenelor extreme contribuie la crearea unui mediu mai stabil pentru dezvoltări industriale, logistice şi imobiliare.

• Efecte funcţionale: mai mult decât un rol ecologic

Din punct de vedere tehnic, perdelele forestiere îndeplinesc o serie de funcţii cu impact economic direct, respectiv reduc poluarea aerului şi zgomotul, cu efect asupra sănătăţii publice; limitează efectele viscolului şi acumularea zăpezii pe carosabil; controlează scurgerile de apă şi reduc riscul de degradare a infrastructurii; îmbunătăţesc microclimatul şi stabilitatea terenului.

Lăţimea acestora, variind între 10 şi 30 de metri, este adaptată în funcţie de relief şi de riscurile identificate, iar speciile utilizate sunt selectate pentru adaptabilitate ridicată la condiţiile locale.

În concluzie, autostrada A7 marchează o schimbare de paradigmă în modul în care sunt concepute investiţiile publice majore în România. Dincolo de rolul său tradiţional de coridor de transport, proiectul devine un exemplu de integrare a infrastructurii verzi într-un cadru economic şi climatic complex.

Dacă implementarea va continua în ritmul actual, A7 are potenţialul de a deveni un reper pentru viitoarele proiecte de infrastructură, demonstrând că dezvoltarea economică şi tranziţia verde nu sunt obiective antagonice, ci complementare.

(Articol preluat din Revista BURSA Construcţiilor)