Bugetul de stat, adoptat sub presiunea şocului energetic şi a inflaţiei

Primul trimestru al anului 2026 a găsit România într-o zonă de tensiune economică rar întâlnită, în care Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost obligat să apese simultan pe frâna cheltuielilor, pe acceleraţia investiţiilor şi pe pedala de siguranţă socială, într-un context dominat de inflaţie ridicată, costuri mari de finanţare, presiune pe populaţie, nevoia de bani pentru proiecte publice şi riscuri externe amplificate de conflictul din Orientul Mijlociu. După un final de 2025 închis cu un deficit bugetar de 146,03 miliarde lei, respectiv 7,65% din PIB, mai bun decât ţinta de 8,4% negociată cu Comisia Europeană şi sub nivelul de 8,67% din PIB consemnat în 2024, primele trei luni din 2026 au arătat o corecţie fiscală accelerată, dar fragilă: deficitul bugetului general consolidat a coborât la 21,09 miliarde lei, respectiv 1,03% din PIB, faţă de 43,66 miliarde lei, adică 2,28% din PIB, în primul trimestru din 2025, ceea ce înseamnă o diminuare de 22,56 miliarde lei şi o ajustare de 1,25 puncte procentuale ca pondere în economie. Corecţia a fost susţinută de venituri totale de 158,76 miliarde lei, în creştere cu 12,3%, de încasări nete din TVA de 33,63 miliarde lei, în urcare cu 17,7%, de impozit pe salarii şi venit de 17,97 miliarde lei, plus 19%, şi de o disciplină mai dură a cheltuielilor, care au ajuns la 179,85 miliarde lei, în scădere cu 2,8% faţă de perioada similară a anului trecut. În spatele acestor cifre s-a aflat însă un tablou mult mai complicat: statul a mărit taxele locale, a lansat programe de sprijin şi relansare pentru firme, a continuat să concureze cu băncile pentru economiile populaţiei prin Tezaur şi Fidelis, a menţinut investiţii publice masive, a adoptat bugetul de stat cu aproape trei luni întârziere şi a fost nevoit, în martie, să intervină direct în energie, transporturi, agricultură şi preţurile alimentelor de bază, după ce barilul de petrol Brent a urcat spre 117 dolari, iar petrolul american WTI a trecut de pragul de 100 de dolari, pe fondul blocării efective a Strâmtorii Ormuz şi al perturbării unei cincimi din aprovizionarea mondială cu petrol şi gaze naturale lichefiate.

În acelaşi timp, inflaţia a rămas principala vulnerabilitate macroeconomică a începutului de an. Rata anuală a inflaţiei a fost de 9,62% în ianuarie, a coborât doar marginal la 9,31% în februarie, pentru ca în martie să urce din nou la 9,87%, semn că dezinflaţia este nu doar lentă, ci şi uşor reversibilă atunci când economia este lovită de şocuri energetice, de presiuni în servicii şi de costuri mai mari de transport şi producţie. Banca Naţională a României a răspuns printr-o linie de prudenţă totală: dobânda-cheie a fost menţinută la 6,50%, facilitatea Lombard la 7,50%, dobânda la depozit la 5,50%, iar rezervele minime obligatorii au rămas neschimbate, banca centrală semnalând că nu există spaţiu pentru relaxare cât timp inflaţia de bază rămâne ridicată, anticipaţiile inflaţioniste persistă, iar efectele scumpirii energiei şi ale costurilor salariale continuă să se propage în economie. Dacă trimestrul al IV-lea din 2025 fusese momentul în care Guvernul a evitat derapajul fiscal prin rectificări, împrumuturi şi control al cheltuielilor, trimestrul I din 2026 a fost testul imediat al acelei strategii: taxe mai mari, investiţii pe datorie, buget adoptat târziu, presiune pe preţuri, finanţare prin populaţie, ratinguri menţinute cu perspectivă negativă şi o criză energetică externă care a arătat cât de subţire a devenit marja de eroare a economiei româneşti.

• Ianuarie: Majorarea impozitelor şi taxelor, borna începutului de an

Luna ianuarie a debutat sub presiunea directă a măsurilor fiscale adoptate în 2025 şi aplicate de la 1 ianuarie 2026, cea mai vizibilă fiind reforma impozitelor pe proprietate şi autovehicule, care a dus la creşteri generalizate de 70-80% în toată ţara. Guvernul a justificat măsura prin faptul că România încasa din impozitele pe proprietate doar 0,55% din PIB, faţă de media europeană de 1,85% din PIB, că existau disproporţii mari între localităţi, că impozitul datorat de persoanele fizice nu ţinea cont de valoarea de piaţă, că peste o treime din sume nu se încasau, iar neactualizarea cu inflaţia eroda suplimentar veniturile locale. Aplicarea noilor cuantumuri urma să aducă venituri suplimentare estimate la aproximativ 3,7 miliarde lei, adică peste 30% faţă de 2025, cu un plus de 1,42 miliarde lei din clădiri, 1,09 miliarde lei din terenuri şi 1,18 miliarde lei din autoturisme, motociclete şi alte autovehicule, sume care rămân integral la bugetele locale. În teorie, reforma este prezentată ca o tranziţie accelerată spre impozitarea la valoarea de piaţă, ţintă anunţată pentru 1 ianuarie 2027, iar până atunci baza impozabilă a fost recalibrată prin eliminarea valorilor istorice depăşite şi prin introducerea unei referinţe tehnice uniforme de 2.677 lei/mp, adică aproximativ 535 euro/mp, descrisă drept cost mediu naţional realist de construire pentru o locuinţă cu finisaje standard, fără teren, TVA sau marja dezvoltatorului. În practică, însă, media de 70-80% a ascuns cazuri punctuale în care creşterea a depăşit cu mult acest nivel, din cauza dispariţiei coeficienţilor de reducere pentru clădiri vechi şi a reducerii suplimentare pentru blocuri, iar posibilitatea consiliilor locale de a majora impozitele până la 100%, faţă de 50% anterior, pe criterii economice, sociale şi urbanistice, a alimentat percepţia că povara fiscală este împinsă tot mai mult spre contribuabilii locali.

Convulsiile sociale provocate de noile taxe au venit într-un moment în care populaţia resimţea deja inflaţia de aproape 10%, scumpirile la energie, servicii şi alimente, iar economia intra în 2026 cu un amestec de austeritate, investiţii şi împrumuturi.

Finanţarea a rămas cheia lunii ianuarie. Ministerul Finanţelor a publicat încă din 9 ianuarie lista celor 195 de proiecte publice semnificative, evaluate la 457,7 miliarde lei, concentrate pe infrastructură rutieră, feroviară, sănătate, transport urban şi managementul apelor. Autostrăzile A7, A1 Sibiu-Piteşti şi A8, modernizările feroviare Caransebeş-Timişoara-Arad şi Braşov-Sighişoara, spitalele regionale de urgenţă, extinderea Magistralei 6 de metrou spre Aeroportul Internaţional Henri Coandă şi lucrările de protecţie costieră au fost prezentate ca motoare ale dezvoltării, dar dimensiunea listei arată şi dependenţa tot mai mare de fonduri europene, granturi, PNRR şi împrumuturi. În 15 ianuarie, ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, a semnat cel de-al doilea contract de finanţare cu Banca Europeană de Investiţii, în valoare de 500 milioane euro, pentru Autostrada A1 Sibiu-Piteşti, prima autostradă care traversează Munţii Carpaţi, în cadrul unui pachet total de 1 miliard euro, proiect estimat la circa 5,5 miliarde euro şi cu finalizare previzionată pentru trimestrul IV 2028. Tot în ianuarie, Guvernul a majorat plafonul Programului „Medium Term Notes” de la 90 la 99 miliarde euro, explicând nevoia de flexibilitate şi de prezenţă constantă pe pieţele externe, semn că finanţarea deficitului şi a investiţiilor rămâne o vulnerabilitate structurală.

Principala veste strategică a lunii ianuarie a fost aprobarea de către Comisia Europeană a proiectelor depuse de România pentru finanţare prin mecanismul SAFE, din care ţara noastră are alocată suma de 16,68 miliarde euro. Nu este vorba despre granturi, ci despre împrumuturi cu garanţia Comisiei Europene, care beneficiază de rating AAA, cu maturitate de până la 45 de ani şi termen de graţie de 10 ani, dar cu obligaţia ca banii să fie cheltuiţi rapid, până la finalul anului 2030, în condiţii stricte privind achiziţiile comune, transparenţa, viteza de contractare şi localizarea. SAFE, mecanism european de 150 miliarde euro pentru apărare şi infrastructură duală, devine astfel una dintre principalele surse de finanţare pentru reconfigurarea industriei naţionale de apărare şi pentru proiecte de infrastructură cu relevanţă strategică. Vicepremierul şi ministrul Apărării Naţionale, Radu Miruţă, a precizat în 26 ianuarie că 9,53 miliarde euro vor merge către înzestrarea Armatei Române şi infrastructura asociată, 4,2 miliarde euro către infrastructură duală gestionată de Ministerul Transporturilor, respectiv capetele Autostrăzii Moldovei Paşcani-Ungheni şi Paşcani-Siret, iar aproximativ 2,8 miliarde euro către Ministerul Afacerilor Interne şi celelalte forţe din sistemul de apărare naţională. În zona MApN, sunt vizate 21 de proiecte, dintre care 10 în achiziţii comune şi 11 achiziţii individuale, de la transportoare blindate, platforme logistice, elicoptere, radare şi sisteme antiaeriene la nave de patrulare, muniţii, drone, capabilităţi de comandă-control, simulare şi antrenament, inclusiv muniţie loitering şi sisteme VSHORAD, iar termenul strâns până la finalul lunii mai 2026 pentru contractarea achiziţiilor individuale împinge statul într-o cursă administrativă contra cronometru.

• Februarie: Ultimul pachet de măsuri fiscale, adoptat după decizia CCR privind pensiile speciale

Februarie a schimbat accentul de la austeritate şi taxe locale spre relansare economică, fără ca presiunea bugetară să dispară. Guvernul a construit pachetul fiscal numărul 3, urmat de pachetul de relansare economică, ca o încercare de resetare a relaţiei cu contribuabilii, de stimulare a investiţiilor reale şi de reducere a blocajelor cronice de lichiditate din economie, dar fără a renunţa la controlul strict asupra colectării. Componenta de stimulare a inclus bonificaţia de 3% din impozitul datorat pentru anul fiscal 2025, aplicabilă companiilor plătitoare de impozit pe profit sau microîntreprinderilor, precum şi persoanelor fizice care depun Declaraţia Unică, condiţia fiind plata integrală şi la timp până la 15 aprilie 2026. Este, practic, o încercare de a recompensa conformarea fiscală, dar şi un instrument de presiune pentru încasări rapide. Guvernul a intervenit şi asupra uneia dintre cele mai sensibile probleme ale mediului de afaceri, TVA care blochează lichiditatea firmelor, majorând plafonul pentru sistemul TVA la încasare la 5 milioane lei în 2026 şi la 5,5 milioane lei din 2027, ceea ce permite unui număr mai mare de companii să plătească TVA după ce încasează efectiv facturile, reducând finanţarea forţată a statului de către mediul privat.

Pentru microîntreprinderi, pachetul a adus flexibilizări şi corecţii ale unor rigidităţi care au generat ieşiri artificiale din sistem. Termenul pentru angajarea primului salariat a crescut la 90 de zile pentru firmele noi, veniturile din vânzarea ocazională a activelor nu mai sunt incluse în plafonul de 100.000 euro, evitând penalizarea modernizării, iar concediile medicale ale unicului angajat nu mai duc automat la pierderea regimului fiscal. Pragul pentru mijloace fixe a fost majorat de la 2.500 lei la 5.000 lei, permiţând deducerea directă, ca cheltuială, a unui volum mai mare de achiziţii, măsură aparent tehnică, dar importantă pentru investiţiile mici şi pentru reducerea birocraţiei contabile. Pe zona investiţiilor, Guvernul a introdus credit fiscal de 10% pentru cercetare-dezvoltare, deductibil din impozit, şi posibilitatea amortizării accelerate, până la 65% din valoarea activului în primul an, pentru echipamentele achiziţionate în 2026, creând un avantaj fiscal pentru firmele care investesc rapid în tehnologie. În paralel, au fost introduse stimulente pentru piaţa de capital: deducere suplimentară de 50% pentru costurile listării la bursă şi deduceri de până la 400 euro anual pentru persoanele fizice care investesc în acţiuni, obligaţiuni sau ETF-uri, într-o încercare evidentă de a muta o parte din economisirea populaţiei către finanţarea economiei reale. Impactul bugetar al pachetului este estimat la 2,1 miliarde lei în 2026, Guvernul mizând că această sumă se va întoarce ulterior la buget prin taxe şi impozite generate de investiţii şi creştere economică.

Din punct de vedere politic, spaţiul pentru acest pachet s-a deschis după ce Curtea Constituţională a respins, în 18 februarie, obiecţiile ridicate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la legea pensiilor speciale ale magistraţilor, act normativ considerat conform Constituţiei. Decizia a eliberat presiune instituţională asupra Guvernului şi a permis continuarea reformelor asumate, dar nu a rezolvat problema fundamentală a lunii: lipsa bugetului de stat.

Tot în această lună, Fitch Ratings a reconfirmat ratingul suveran al României la BBB-, cu perspectivă negativă, recunoscând că măsurile de consolidare fiscală, inclusiv creşterea TVA din 2025 şi îngheţarea cheltuielilor publice în 2026, au început să producă efecte, împingând deficitul pe o traiectorie descendentă, cu o corecţie estimată de aproape 2 puncte procentuale în acest an. Agenţia a remarcat şi scăderea costurilor de finanţare de la peste 7,4% la aproximativ 6,5%, semn că investitorii acordă încă României un vot de încredere, dar unul prudent, întrucât datoria publică, aproape de 59% din PIB la finalul lui 2025, ar putea urca spre 63% dacă ajustarea nu este menţinută.

BNR a rămas în februarie pe aceeaşi linie de prudenţă. În 17 februarie, Consiliul de administraţie a menţinut dobânda-cheie la 6,50%, facilitatea Lombard la 7,50%, dobânda la depozit la 5,50% şi rezervele minime obligatorii neschimbate.

• Martie: Criza din Orientul Mijlociu pune presiune pe bugetul de stat

Martie a fost luna decisivă a trimestrului, pentru că toate tensiunile acumulate în ianuarie şi februarie s-au întâlnit cu două evenimente majore: adoptarea întârziată a bugetului de stat şi şocul energetic cauzat de conflictul din Orientul Mijlociu. România a intrat în anul bugetar cu aproape trei luni de întârziere, deoarece legea bugetului de stat pentru 2026 a fost votată în Parlament abia în 20 martie, cu 319 voturi „pentru”, 104 „împotrivă” şi o abţinere, în timp ce legea bugetului asigurărilor sociale de stat a fost adoptată cu 314 voturi „pentru”, 105 „împotrivă” şi 12 abţineri. Procesul a fost marcat de cinci zile de dezbateri şi de un blocaj în coaliţie, generat de disputa PSD-PNL privind un amendament referitor la ajutoarele pentru persoanele vulnerabile. Compromisul politic a constat în mutarea unui miliard de lei la Ministerul Muncii, de la Ministerul Justiţiei, şi amânarea plăţii unor despăgubiri salariale câştigate în instanţă de magistraţi. Ulterior, AUR a contestat pachetul bugetar la Curtea Constituţională, dar CCR a respins obiecţiile în 26 martie, iar legea bugetului de stat a fost publicată în Monitorul Oficial în 27 martie şi a intrat în vigoare.

Bugetul pentru 2026 este construit pe o creştere economică estimată la 1%, un PIB nominal de 2.045,2 miliarde lei, deflator de 6,1%, creştere a câştigului salarial mediu net lunar cu 5,5% şi inflaţie medie anuală prognozată la 6,5%. Veniturile totale ale bugetului general consolidat sunt estimate la 736,5 miliarde lei, iar cheltuielile la 864,3 miliarde lei, respectiv 42,3% din PIB, cu un deficit proiectat la 127,7 miliarde lei, echivalentul a 6,2% din PIB. Plafoanele fiscal-bugetare prevăd un deficit de 6,2% din PIB în 2026 şi 5,1% în 2027, cheltuieli de personal de 8,2% din PIB în 2026 şi 7,9% în 2027, precum şi un plafon al datoriei publice de 62,5% din PIB la finalul anului. Cheltuielile de personal sunt estimate la 168,3 miliarde lei, respectiv 8,2% din PIB, faţă de 167,7 miliarde lei şi 8,8% din PIB în 2025, ceea ce indică o scădere ca pondere în economie, chiar dacă valoarea nominală rămâne aproape neschimbată. Cheltuielile cu bunuri şi servicii sunt estimate la 105,3 miliarde lei, adică 5,2% din PIB, iar cele cu asistenţa socială la 249,2 miliarde lei, respectiv 12,2% din PIB, în scădere faţă de 13,1% din PIB în 2025. Presiunea cea mai vizibilă vine din zona dobânzilor, care cresc de la 50,5 miliarde lei în 2025 la 60,8 miliarde lei în 2026, ajungând la aproximativ 3% din PIB, ceea ce arată că datoria publică începe să consume un spaţiu bugetar tot mai mare.

Investiţiile sunt nucleul politicii economice din bugetul pe 2026. Volumul total al investiţiilor ajunge la aproximativ 164 miliarde lei, cu aproape 25,8 miliarde lei mai mult decât în 2025, ridicând ponderea acestora la peste 8% din PIB, faţă de 7,2% în anul precedent. Fondurile europene depăşesc 110 miliarde lei, adică aproximativ două treimi din totalul investiţiilor. Fondurile externe nerambursabile postaderare sunt estimate la 51,3 miliarde lei, în creştere cu 42% faţă de 2025, granturile PNRR la 41,4 miliarde lei, în urcare cu 43%, împrumuturile PNRR la 12 miliarde lei, iar avansurile prin SAFE la peste 6 miliarde lei. Programele naţionale de finanţare, inclusiv cele din apărare, ajung la 56,8 miliarde lei. Bugetul încearcă astfel să păstreze investiţiile la un nivel ridicat, dar o face într-o dependenţă puternică de fonduri europene, PNRR şi împrumuturi, ceea ce transformă capacitatea administrativă de implementare într-o problemă macroeconomică.

În paralel cu adoptarea bugetului, martie a adus şocul energetic provocat de escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu. Scumpirea petrolului nu a mai fost doar o evoluţie de piaţă, ci un risc direct pentru inflaţie, transporturi, agricultură, industria alimentară şi puterea de cumpărare a populaţiei. În aceste condiţii, Guvernul a declarat prin ordonanţă de urgenţă situaţie de criză pe piaţa ţiţeiului şi a produselor petroliere, respectiv benzină şi motorină, pentru perioada 1 aprilie-30 iunie 2026, cu posibilitatea prelungirii succesive pentru perioade de cel mult trei luni cât timp persistă cauzele crizei. În zona gazelor naturale, Executivul a decis menţinerea preţului plafonat pentru consumatorii casnici în perioada 1 aprilie 2026-31 martie 2027 şi obligarea producătorilor de gaze naturale din România să comercializeze cantităţile destinate populaţiei şi producătorilor de energie termică pentru consumul populaţiei la preţul de 110 lei/MWh.

Transportatorii au primit o schemă de sprijin calibrată pe creşterea preţului motorinei. Guvernul a prelungit până la finalul anului schema de ajutor de stat pentru compensarea parţială a accizei, cu un buget de peste 650 milioane lei şi peste 6.200 de operatori economici eligibili. Compensarea este diferenţiată: 40 bani/litru pentru motorina cumpărată între 1 octombrie şi 31 decembrie 2025, 65 bani/litru pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2026 şi 85 bani/litru pentru intervalul 1 aprilie-31 decembrie 2026, perioadă pentru care este menţionată şi valoarea de 1.954,29 lei la 1.000 litri.

Pentru fermieri, Guvernul a mers pe mecanismul reducerii accizei la motorina utilizată în agricultură, alocând 620 milioane lei din bugetul Ministerului Agriculturii pentru 2026. Banii acoperă plăţi aferente perioadei iulie-decembrie 2025, iar pentru 2026 diferenţa de acciză returnată fermierilor este de 2,697 lei/litru.

În plus, Guvernul a prelungit până la 30 iunie 2026 plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază, menţinând mecanismul aplicat pentru pâine albă simplă, lapte de consum, telemea de vacă vrac, iaurt simplu, făină, mălai, ouă, ulei de floarea-soarelui, carne proaspătă de pui şi porc, legume şi fructe proaspete, cartofi, zahăr, smântână, unt şi magiun.

Impactul crizei s-a văzut rapid în inflaţie. După 9,31% în februarie, rata anuală a urcat la 9,87% în martie, confirmând că presiunile din energie şi combustibili se transmit în economie prin transport, producţie şi alimente. În acest context, BNR nu a avut spaţiu pentru relaxare, iar politica monetară a rămas strictă.

Pe plan financiar extern, Moody's Ratings a finalizat în martie revizuirea periodică a profilului de credit al României, reconfirmând potenţialul solid de creştere pe termen mediu şi capacitatea de rezilienţă în faţa şocurilor externe, dar menţinând perspectiva negativă. Agenţia a recunoscut că măsurile de consolidare fiscală, inclusiv creşterea TVA din 2025 şi îngheţarea cheltuielilor publice în 2026, au început să producă efecte, împingând deficitul pe o traiectorie descendentă, cu o corecţie estimată de aproape 2 puncte procentuale în acest an. În acelaşi timp, această reconfirmare nu înseamnă dispariţia riscurilor, ci doar faptul că România a câştigat timp, iar timpul trebuie folosit pentru a demonstra că reducerea deficitului nu este un accident de început de an, ci începutul unei ajustări durabile.

Execuţia bugetară la 31 martie a confirmat rezultatul numeric al întregului trimestru. Deficitul de 21,09 miliarde lei, respectiv 1,03% din PIB, a fost cu 6,27 miliarde lei sub nivelul prognozat pentru perioada analizată şi cu 22,56 miliarde lei sub deficitul din primul trimestru al anului 2025. Veniturile de 158,76 miliarde lei au crescut cu 12,3%, iar avansul ca pondere în PIB a fost de 0,39 puncte procentuale. Pe partea de cheltuieli, subvenţiile au însumat 2,83 miliarde lei, vizând transportul de călători, sprijinul pentru producătorii agricoli şi schema de compensare la energie pentru consumatorii noncasnici, alte cheltuieli au fost de 2,76 miliarde lei, incluzând burse pentru elevi şi studenţi, susţinerea cultelor, despăgubiri civile şi titluri de plată emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar proiectele finanţate din fonduri externe nerambursabile au atras cheltuieli de 15,84 miliarde lei, incluzând fonduri aferente cadrului financiar 2014-2020 şi 2021-2027, subvenţii agricole, Fondul de Modernizare şi asistenţa financiară nerambursabilă din PNRR.

Privit în ansamblu, trimestrul I financiar 2026 a fost mai mult decât o succesiune de cifre bune la deficit. Practic, primul trimestru al anului 2026 a arătat o economie care merge înainte, dar nu liber, ci cu frâna de mână trasă parţial: statul investeşte, se împrumută, taxează, compensează şi disciplinează, banca centrală ţine dobânzile sus, populaţia finanţează deficitul prin titluri de stat, iar mediul de afaceri primeşte stimulente, dar şi reguli mai dure.