Cartea de istorie

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 08 octombrie

Cornel Codiţă

Trăim... trăim... trăim... trecem uşor, pe negîndite, dintr-o nevoie în alta. Uneori, dintr-o bucurie într-o nenorocire. Sau invers, alteori. Dintr-o bucurie, într-o bucurie? Cine ştie, cu noroc, poate o dată, de două ori în viaţă. Mecanismele memoriei noastre au grijă să alegă bobul de neghină. Cam 10% în sită, restul la gunoi. Chiar dacă bobul a fost mai pirpiriu, înainte de stocare, memoria are grijă să îl facă mare şi fălos. Iar, dacă era mănat, să îl albească. Dacă tecile spicului erau uneori mai mult goale, să pună cîte un bob în fiecare, astfel încît să ne aducem aminte, atunci cînd vom avea nevoie, de preaplinul recoltei pe care am avut-o în acel an fastuos. Este adevărat, ţinem minte şi nenorocirile, mai ales pe cele mari. Pe cele mai mici le uităm relativ uşor. Pe celelalte pe care le păstrăm o viaţă întreagă, cu timpul, memoria are grijă să le stoarcă încet-încet de încărcătura emoţională negativă, devastatoare, pe care am resimţit-o atunci cînd nenorocirea a dat peste noi. În memorie, aproape orice nenorocire devine cel puţin suportabilă. Memoria noastră este grijulie cu noi. Nu vrea să suferim. E selectivă. În plus, tinde să coloreze în roz evenimentele pe care le transformă în amintiri. Uneori, la nevoie, stochează şi evenimente pe care nu le-am trăit niciodată. Inventează o parte din amintirile pe care le gestionează! Tot în favoarea noastră, desigur. Minunată, de credinţă, harnică şi cît se poate de folositoare această slujnică dată omului! Chiar şi atunci cînd ne părăseşte, o face tot în folosul nostru!

Cum rămîne, însă, cu memoria colectivă? Arhetipal, ea este reprezentată, începînd cu oamenii modernităţii şi pînă azi, de "Cartea de Istorie". Poate fi o carte, pot şi mai multe, biblioteci întregi care nu încap în nici o cameră construită vreodată în templele memoriei. Pot fi nu doar semne, litere, cuvinte şi istorisiri, ci şi construcţii, ori lespezi de mormînt sau ceea ce a mai rămas din ele după ce timpul a muşcat necruţător din piatră. Pot fi obiecte personale sau ale vieţii publice, adînc îngropate în ţarini, funduri de lacuri sau mări. Pot fi desene, picturi sau urme lăsate pe piatră de mîna, degetul sau piciorul omului. Din momentul în care puterea devine elementul hotărîtor în organizarea raporturilor sociale, colectivităţile au două tipuri de "memorie". Una oficială, cea controlată, dictată, monopolizată de cei ce deţin puterea şi cealaltă. Memoria alternativă, neoficială, difuză, niciodată definitiv sedimentată, perisabilă, slab şi prea puţin structurată. Încă din timpurile străvechi ale pre-antichităţii a fost clar că, dacă vor să îşi menţină şi perpetueze puterea, deţinătorii ei trebuie să controleze "textul", "cartea" memoriei colective. După cum la fel de clar le-a fost şi celorlalţi că lipsa oricărui control asupra "istoriei consemnate" echivalează cu falsificarea masivă a ceea ce au trăit oamenii acelor vremuri, iar adevărul vieţii lor nu are nici o şansă să fie vreodată cunoscut peste veacuri. În încercarea de a limita prăpastia dintre Adevăr şi "textul oficial al istoriei" vechii chinezi au recurs la o stratagemă care azi, în epoca manipulării totale şi la scară globală, ne pare pur şi simplu copilărească. Puterea nelimitată a împăratului avea o singură stavilă: aceea de a citi cronica oficială a propriei domnii, întocmită din consemnările fiecărei zile de unul dintre marii învăţaţi ai curţii, numit oficial în această funcţie chiar de către împărat! De cînd au inventat "scrierea istoriei" oamenii şi mai ales oamenii puterii nu au încetat să caute şi să folosească cele mai diverse stratageme pentru a "rescrie" istoria. Niciodată ca în vremurile acestea, însă, activitatea rescrierii istoriei nu a fost mai frenetică, mai larg răspîndită şi atît de cuprinzătoare. Astăzi, nu doar oamenii puterii se dedau cu înfrigurare rescrierii zi de zi a istoriei. Istoricii sunt net mai multă vreme ocupaţi cu rescrierea istoriei, decît cu consemnarea ei. Sociologii, care au sesizat posibilitatea şi existenţa inevitabilă a istoriilor alternative, au decretat deja inexistenţa istoriei. Am rămas doar cu un trecut-prezent pulverizat în milioane de variante din care se pot închega tot atîtea istorii cîţi povestitori.

Oamenii fără memorie ştim cum arată şi de ce performanţe sociale sunt capabili. Dar societăţile fără memorie? Aşa cum se desenează prezentul, viitorul lumii în care ne găsim pare să fie "societatea fără memorie" sau mai precis cu memorie intens variabilă, modificată neîntrerupt, scufundată în mit ideologic şi minciună. Încercaţi vă rog următorul exerciţiu de imaginaţie: ce credeţi că va scrie în cartea de istorie a veacului care urmează, peste o sută de ani să zicem, despre noi şi vremurile în care am trăit. Aici, în România. Aici în Europa. Aici în această lume pe de o parte ruptă între contrastele puterii, bogăţiei, resurselor şi capacităţii de a proiecta activ în viitor, iar pe de altă parte relativ integrată, dar total subjugată de obsesia puterii, a violenţei, a războiului şi distrugerii, niciodată serios preocupată de consecinţe. Nici măcar de cele mai evidente şi dăunătoare.

Presupunerea mea este aceea că, dacă avem puţin noroc, cineva cu har va fi scris pînă atunci "Istoria moftologică a României la cumpăna veacurilor XX şi XXI". La capitolul politică, secţia preşedinţi: 4 bucăţi, fiecare din altă serie istorică. Unul al cărui destin a parcurs grotesc drumul dintre Macbeth şi Chiriţa în Provincie, altul din seria "cantemireştilor", luminat, dar fără priză la manetele puterii, altul din seria "fanarioţilor" stînd cu o mînă întinsă la Poartă pentru firman, iar cu cealaltă apucînd harnic şi hapsîn tot ce era de apucat prin ţară, pentru a împlini poftele tinere de îmbogăţire proprie, a neamurilor şi a acoliţilor care i-au slujit puterea, în sfîrşit unul pentru care Istoria nu va trebui să se obosească decît să îi consemneze numele. A fost Preşedinte şi atît. Două zeci şi patru de guverne, în numele cărora a vorbit scurt, cuprinzător şi bine unul singur, cel mai puţin semnificativ dintre cei unşi vreodată premier al Guvernului României: românii să se cam obişnuiască cu sărăcia! Toată istoria acestor decenii este istoria trecerii societăţii României de la sărăcia relativă, la sărăcia absolută, respectiv la formarea blocului tradiţional al fericiţilor 1% care au parcurs drumul istoric de la statutul de "fluieră vîntu-n buzunare" la cel de miliardari şi multimilionari în bani buni.

Era să uit: a fost şi vremea ciumei!

Opinia Cititorului ( 22 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. Trăim... trăim... și vom trece, sigur, dintr-o nenorocire -astă criză 'Cîâțoasă' de guvernare- într-o mare bucurie : o alunecare de teren benefică nației.

    Triste imagini, ce "ne-au afectat profund emoțional" am văzut multe la TV... alunecări de teren prin Noua Zeelandă, versanți întregi prăbușiți în China și în alte colțuri de lume. Toți... 

    1. Toți au avut, noi de ce să nu avem alunecarea noastră de teren?! Haideți să trăim/să trecem din această criză politică artificială într-o mare bucurie :

      Alunecarea "Marelui Deal" din Cotroceni...

      ... rostogolind la vale și "guvernele mele" ... interimatul actual și posibilele următoare 6 guverne ale lui Superman second hand. ( De ce nu 5 buc. ?, pentru că avem deja în istorie un Boc×5... 

      Era să uit (și eu), să răspund la întrebarea : "Dar tu cu cine votezi turmentatule cetățean?" ... Aș vota un cabinet Orban si un PNL eliberat de pedeliștii băseșcieni ai "echipei câștigătoare" cu 0 - 281.

    Istoria o vor scrie învingătorii, sens în care vă recomand romanul ,,Relatare despre regele David" de Ștefan Heym" și filmul ,,La historia oficial" de Luis Puenzo.

    Subiectul istoriei oficiale va fi asemănător cu akkadizarea Sumerului: dispariția de pe scena istoriei a unui popor glorios cu o mare cultură, trădat de propriul sistem și condamnat la dispariția din cărțile de istorie. Niciunul dintre... 

    1. ... cei enumerați mai sus nu a fost ales ci au fost numiți ca pași cu 2 tuiuri, după o lovitură de stat, de către ,,Împărații Akkadului". Vae victis!!!

    Cine controlează prezentul, poate șterge cu buretele trecutul. Cine poate șterge cu buretele trecutul, poate controla viitorul.

    Trădători de Neam plecat,

    Păduchii ne duc la jale,  

    N-auziți vuet apăsat,  

    Coasa, țeapa ce răsare?  

    Voi ce dormiți pe fotolii  

    V-ați vândut și omenia,  

    Nașteti monștri-n cartea lumii, 

    Ne-ați ucis democrația 

    Slugărind plini de orgolii ,  

    Citesc file duse de vânt 

    De prin cronici pline de molii,  

    Văd războaie, nimica sfânt  

    Slugi vândute altor nații,

    Cioclii... 

    1. Văd tirani ce varsă sânge,

      Premieri ce-adus-au jale,  

      Și prin voi, Țara ne plânge  

      Răul îi duce la vale.  

      Ne-ați ucis crud chiar Frăția  

      Nu aveți nimica sfânt,  

      Pervertirea și prostia  

      Și în fapte și-n cuvânt.  

      Ne faceți zile amare! 

      Îmbuibați cerșim onoare!  

      A dreptății criză mare.

      Să îi punem stăvilare!  

      A dreptății criză mare

      Că pătați tot ce-i onoare,  

      Monștrii Molimei cea Mare  

      Doar putere văd sub Soare,  

      A trezirii răzbunare.  

      Și în fapte și-n cuvânt.  

      Ridicați pe-a noastră jale.  

      Văd războaie, nimica sfânt  

      Fericitii fură soare 

      Săracii nu mai au rupii  

      Cioclii veacului ce doare,  

      Precum hienele și lupii. 

       

      Văd tirani ce varsă sânge,

      Premieri ce-adus-au jale,  

      Și prin voi, Țara ne plânge  

      Răul îi duce la vale.  

      Ne-ați ucis crud chiar Frăția  

      Nu aveți nimica sfânt,  

      Pervertirea și prostia  

      Și în fapte și-n cuvânt 

      .Trădători de Neam plecat, 

      Păduchii ne duc la jale,  

      N-auziți vuet apăsat,

      Coasa, țeapa ce răsare?  

      Curge lacrimă de ceaţă...

      La mormânt doar noi doi ţeseam, 

      Parcă dintr-o altă viaţă, 

      Doar noi doi treziţi urzeam  

      Lumina făr de Nevoi! 

      Într-o soartă trecătoare, 

      Râd luminile din noi. 

      Suflet sărutat de soare... 

      Cerul s-a înseninat, 

      Soarele după furtună. 

      Doamne, multe am sperat!

      Recream o Lume bună! 

      Dor suflete. viaţa ne doare,

      Peste vremi, prin cimitire, 

      Cruci vor înflori în soare, 

      Sub veşnica adormire. 

      Luceafărul dimineţii, 

      Ca un sâmbure prin mine, 

      Sufletul – sâmburul vieţii, 

      Zboru-şi-nalţă cu bine. 

      Luceafărul dimineţii, 

      Ca un sâmbure prin mine, 

      Sufletul – sâmburul vieţii, 

      Zboru-şi-nalţă cu bine. 

       

      Nu e vis, revin spre voi

      Lumini albe-n... 

      Spirală prin zbor de moarte

      Fulger – lanţ pentru furtună. 

      Zborul luminii, prin soarte, 

      Gânduri amintiri-adună. 

      Ca-ntr-o cofă-n plânsul meu, 

      Strâng amintiri de mai bine... 

      Zborul, cât mi-ar fi de greu, 

      Salt spre Dreptate cu tine. 

      Zbor de prunci, părinţi şi stele 

      Cer dreptatea, crud furată, 

      Ciuma, toate-s efemere... 

      Valul trece, frica... odată .

       

      Multumiri Autorului pentru toate editorialele si in special pentru acest editorial care mi-a turnat in suflet ideea de a continua munca de a consemna istoria contemporana din perspectiva proprie si sa o si public impreuna cu teza de doctorat.Domnul profesor Buse ma tot roaga sa o public, din 2008, pentru ca e o analiza critica si spune adevarul gol golut.E un act de curaj asemena acestui editorial de pastrat in memoria colectiva.

      NU e VIS , REVIN la VOI ,

      Lumini negre-n... zi cu soare !!!  

      Aduc editorialelor... culoare.  

      Nu-i real...  

      TOT ce MAKE v-a PROMIS . 

      Nu-i real, a fost un vis.  

      Căci pot iătă, sunt cu voi,  

      Nu m-aruncă "M", în lada cu gunoi.  

      Lumini albe-n... întuneric, 

      Eu de reguli nu mă împiedic . 

      Doamnă/LE... "REDACȚIE".  

      Imi multumesc pentru versuri...si gandul bun din spatele lor!

      Iată ce afirmă Salommiia aici la 49 :

      ... că versurile sale, au în spate "gândul bun" (deci benefic tuturor cititorilor) și "își mulțumește" (sieși) pentru ele.  

      &

      Domnia sa, poetesă corectoare a celor mai mărunte greșeli de ortografie ale altora, nu a încurcat, desigur, pe "Îți mulțumesc" cu "Îmi....".  

      ... și să lăsăm fotbalul și să ADMIRĂM scorul de 0 - 281, pentru "echipa câștigătoare"... Cîâlțoasă.

      ... iar acum scorul de 0 - 499 de semnuțe "pentru" Redacție contra Salomeea.  

      &

      Alooo, casele de pariuri... nimic, nimic ??!!  

    Cum în valul păcii geme

    Viu ecou de suferinţă 

    Raza lumii se mai teme 

    Să coboare-n neputinţă. 

    Numai pasărea măiastră 

    Şi-a ţesut din val veşmântul, 

    Vindecă durerea noastră 

    Pace respirând cuvântul.. 

    Mirosit-am într-o rugă 

    Glasul stelelor când cântă, 

    Iar când duhul o să fugă

    Va cădea pacea cea sfântă. 

    1. Chiar în inima durerii

      Omenirea tot oftează, 

      Tu alungă teama serii 

      Dacă visul lăcrimează 

      Un quasar înghite timpul 

      Şi sărută pacea morţii, 

      Tu renaşti în anotimpul 

      Ce alintă pacea porţii. 

      Când vuieşte nepătrunsul 

      Ne compui o simfonie, 

      Sufletu-ţi îţi este unsul

      Şi te-mbracă-n apă ploaia 

      Dar renaşti din absolutul,

      Dintr-un cerc ce viu dansează, 

      Închegând necunoscutul 

      Tu de-a pururi o visează. 

      Şi renaşte din iubire 

      Aşa cum a fost odată, 

      Noi orbiţi de-a ta sclipire 

      Simţim Conştiinţa toată. 

      Tu în zborul de Luceferi 

      Lăcrimând din vâlvătaia 

      Fericiţi că suntem teferi

      Pace Picurând pe Gaia. 

      Suflet plămădit din stele

      Şi eternizat ca gândul 

      Zbor din poverile grele 

      Pace, respirând cuvântul. 

      Dacă visul lăcrimează 

      Şi te-mbracă-n apă ploaia 

      Tu de-a pururi o visează 

      Pace picurând pe Gaia. 

      Ciuma zboară din ruine 

      Şi îi cântă o cucuvea, 

      Sufletele sunt străine,

      Ciuma rana nu strivea 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

PREŢUL SĂNĂTĂŢII

Dtlawyers
BTPay
Apanova
GRAMPET GROUP
Electromagnetica
ifep.ro
UNNPR

Curs valutar BNR

26 Noi. 2021
Euro (EUR)Euro4.9491
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.3869
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.7398
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8407
Gram de aur (XAU)Gram de aur255.1246

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
romaniansmartcity.ro
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro