Clasa politică: şi fără clasă şi fără politică

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 24 februarie

Cornel Codiţă

La întrebarea "de ce merg lucrurile rău la noi?", răspunsul dat aproape în toate împrejurările ori tipurile de discuţie este: pentru că nu avem clasă politică. Cu varianta secundară: pentru că avem o pseudo-clasă politică plină de bube în cap, neîncepută şi neterminată, o prelungire a diferitelor clici securisto-comunistoide care, după ce au supravieţuit răzmeriţei din decembrie 1989, au purces să se înrădăcineze şi să puiască în solul mocirlos al democraţiei de vitrină, de cumetrie, de şmangleală, de pradă, de distrugere şi risipă fără măsură, cu care ne-am dotat în aşa zisa noastră "tranziţie". După modelul ştanţei, între timp, s-au format noi şi diversificate reţele, găşti, haite şi cumetrii, locale şi instituţionale, ale căror terminaţii se află în sediile aşa-ziselor noastre partide politice şi prin lung întortocheatele cotloane ale "instituţiilor de forţă" care oferă cu generozitate nu doar spaţiu de manifestare şi resurse de dezvoltare cu totul excepţionale acestor grupuri de interese şi de manevră ale intereselor altora, ci, în plus, asigură legitimitatea pentru prezenţa şi acţiunea lor în spaţiul guvernării. Iar ca bonus pavăza, fie şi relativă, dar necesară, faţă de intervenţia nedorită a justiţiei în treburile lor mai degrabă necurate, ori de-a dreptul murdare.

În aceşti termeni, exlicaţia este mai degrabă o pseduo explicaţie care nu face lumină mai deloc. Nu mai mult decît secvenţa: "De ce nu putem bea apă de la robinet? Pentru că nu mai vine apă pe ţeavă!" În acest punct trebuie să spunem că povestea cu clasa politică care ne lipseşte este un fel de povestea cu cocoşul roşu. Nu trebuie să sondezi cine ştie ce abisuri ale teoriei politice pentru a descoperi că "democraţia" din construcţie, la origini, refuză idea de "clasă politică". Ba, chiar putem spune cu temei, democraţia este reacţia radicală, opusă soluţiei "clasă politică perenă", care se autoreproduce, întemeiată pe drepturi nobiliare sau alte tipuri de privilegii sociale. Chichirezul democraţiei constă tocmai în pariul conform căruia de treburile cetăţii este îndreptăţit şi se poate ocupa oricine, oricare dintre cetăţeni, cu condiţia să nu le dăm celor aleşi puterea prea mult timp, cel mult doi ani, şi să aibă un mandat foarte limitat în privinţa a ceea pot decide în virtutea puterii acordate temporar. Democraţiile moderne şi mai ales cele post-moderne s-au îndepărat atît de mult de soluţiile înţelepte ale modelului original, încît se poate spune că mai sunt democraţii doar cu numele. În realitate, regimurile politice pe care le numim astăzi democraţii sunt nişte hiper-autocraţii statale cu puteri aproape nelimitate în privinţa deciziilor care afectează masiv viaţa cetăţenilor şi a Cetăţii. De la economie, la cultură şi de la sănătate la educaţie, de la oportunităţi, la restricţii şi pedepse, de la modele de locuire la structuri familiale, nimic din viaţa fiecăruia dintre noi nu este dincolo de puterea de intervenţie a deciziei politice, mediată de puterea de constrîngere a instituţiilor şi instrumentelor statale. Nicăieri şi nicicînd, cetăţenii democraţiilor post-moderne nu sunt stăpînii sistemului, ci supuşii săi, reduşi pe alocuri la un statut inferior celui de "sclavie funcţională". Iluzia puterii poporului mai atîrnă doar de ritmul sacadat şi predeterminat constituţional al alegerilor, respectiv de rezervarea şi apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului. Şi atunci, de unde pînă unde "obsesia" asta a rolului benefic al unei clase politice în democraţiile moderne? Pe scurt, două sunt sursele istorice. Prima este prelungirea statutului politic privilegiat al secţiunii nobiliare a puterii din regimurile pre-democratice, în zorii deloc prea luminoşi şi liniştiţi ai democraţiilor moderne. În Anglia, această formulă are şi astăzi susţinere prin existenţa Camerei Lorzilor. În cazul modelului francez, de după revoluţie, fosta clasă politică nobiliară a fost repede înlocuită, dar nu cu "puterea cetăţenilor", ci cu nucleul dur, iacobin, al noii puteri, care a recurs imediat la soluţia dictaturii statale. La fel a făcut şi Lenin, un secol şi ceva mai tîrziu, după care a decretat "teoretic" că altfel nici nu se poate. A doua sursă a temei se iveşte, tîrziu, în secolul XX, după stabilizarea marilor democraţii occidentale, cînd succesul administraţiei treburilor publice devine o sursă importantă de legitimare politică, iar acest succes este legat de competenţe profesionale specifice. Franţa este din nou exemplul la îndemînă, o democraţie care a căutat soluţii pentru "profesionalizarea clasei politice". Ascensiunea în straturile reprezentării politice la vîrf este în bună măsură condiţionată de parcurgerea unui traseu special de formare academic-profesională şi/sau de stagii practice în funcţii pregătitoare, în materie de guvernare. Cam acelaşi efect a fost urmărit şi în soluţia alternativă din Marea Britanie care a impus separarea strictă a registrului administraţiei publice, profesionalizate şi "semi-militarizate", de registrul funcţiilor şi atribuţiilor politice, în toate instituţiile guvernării.

La noi, germenii nucleului nobiliar, care ar fi putut constitui canavaua pentru o clasă politică, dacă au existat vreodată, au dispărut încă din zorii începutului de modernizare a spaţiului social al României, undeva la cumpăna secolelor XVIII şi XIX. Pe de altă parte, soluţia profesionalizării şi, eventual, a separării stricte a domeniului funcţiilor administrative de cele politice nu a fost niciodată îmbrăţişată. Dimpotrivă, clientelismul politic a împins inevitabil la folosirea funcţiilor din administraţie drept "recompense" împărţite "oastei" de susţinători şi forme de asigurare a loialităţii în manevrele politicii de supravieţuire la putere. De la Eminescu, care pune prima pecete teoretică pe realitatea politică astfel construită, vorbind despre o "clasă politică superpusă", creată artificial de expansiunea funcţiilor birocratic-statale şi utilizarea lor ca sinecuri şi formă de loializare politică, pînă azi, nimic nu pare capabil să mişte lucrurile din matca lor. Bun... şi atunci... unde e soluţia? Care e soluţia?

Vremea nobilimii, pare trecută! De soluţia aceasta putem uita. Ne mai rămîne profesionalizarea şi "militarizarea" administraţiei, odată cu separarea ei strictă de registrul politic al guvernării. De la momentul decembrie 1989, am ratat deja o generaţie. Nu e deloc sigur nici că la nivel social extins există înţelegere pentru beneficiile şi desigur, pentru restricţiile specifice acestei soluţii. Cu atît mai puţin că s-ar putea constitui undeva voinţa politică pentru construcţia instituţional profesională necesară. În locul profesionalizării administraţiei, noi am preferat inflaţia de diplome academice fără acoperire în competenţe şi eternizarea pe posturi sub umbrela protecţiei politice. Mai rămîne să ne întorcem la originile democraţiei, ceea ce astăzi este cunoscut mai mult drept resuscitarea şi promovarea democraţiei directe. Soluţia presupune însă scurtarea mandatului de reprezentare, nu doar parlamentar, ci şi pentru funcţiile executive, respectiv reducerea drastică a competenţelor, puterilor decizionale ale instituţiilor statale. După 100 şi ceva de ani de experienţă neîntreruptă a "dictaturii statale" mai mult sau mai puţin temperate de lumina palidă a drepturilor cetăţeneşti, pentru societatea românească acest pas ar echivala cu o expediţie la polul nord în sandale şi tricouri de plajă. Nimeni nu ar avea curajul să angajeze o asemenea aventură. Şi, foarte probabil, nimeni nu ar fi dispus să urmeze pe cei care s-ar apuca, eventual, să facă preparativele. Ne putem închipui, desigur, unul sau mai multe scenarii ale devoluţiei statale treptate şi controlate. Un asemenea proces presupune însă un program bine definit pe termen lung, într-o ţară în care guvernările nu ştiu şi nu pot prezice nici ce fac de azi pe mîine. Drept pentru care, vom continua o vreme să parcurgem ciclic sinusoida iluzii-deziluzii în legătură cu performanţa de guvernare a unei clase politice care nu este şi nu are cum să fie vreodată o clasă, iar, colac peste pupăză, are un domeniu al deciziei de guvernare cvasi-nelimitat. În aceste condiţii, raţional vorbind, n-ar trebui să ne mai mirăm de ceea ce urmează!!!

Opinia Cititorului ( 14 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. cred ca interventiile nu-si mai au sensul

    poporul roman trebuie sa vina la intalnire cu propria clasa politica, contactul nu mai trebuie evitat. 

    fiecare parte isi va invata lectiile.  

    politicienii au beneficiat de timp de pace sociala prin interventii punctuale.  

    acest lux al timpului in plus ia sfarsit.  

    urmeaza contactul si confruntarea.  

    Eu mai si tac, e momentul ca fortele irationale sa ia (ca sa zic asa) cuvantul! :) Ca un fel de Logos....ilogic. :)

    Nu se mai face bine tara asta cu frumosul, e nevoie de privirea uratului cu forta in ochi.  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    ... o solutie ar fi: refuzul kitschului ... dar o asemenea relatie ar fi cerut o abordare ceva mai feminina ... doar daca feminismul nu ar fi devenit un kitsch ... nobletea este un efect ci nu o cauza ...

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. În postmodernism, termenul kitsch, în anumite cazuri, a fost înlocuit de termenul trash, care declară anumite feluri de kitsch ca fiind artă, inversând astfel conotația negativă.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      ... pai tocmai filosofia asta invinge scopul ... eu ma gandeam la solutii ... dpmdv. relativismul si pozitivismul "inversat" (nihililst) este o depresie amanata ... un om cu adevarat in dificultate nu si-ar permite sa gandeasca asa ... eu as numi o asemenea gandire: filosofie de limuzina ... totusi nu inteleg de ce tocmai acestia si-ar dori o lume noua?! ...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      ... viata e arta ... politica face parte din viata ... care este scopul conversatiei?! ...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Simplu ai amintit de kitsch si asta m-a dus cu gandul la arta politiicii si faptul ca politica e o arta.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Arta politicii în balanță

      Al meu Suflet se rotea în jurul întâmplărilor vis dor 

      Al albastrei planete duh săruta a Primăverii inimă har 

      Eros săruta al fetelor suflet în pasi de vals în vis zbor  

      Dragobete săruta viu duh a zânelor zăpadă-n inimă jar 

      Din al zânelor surâs născută, săgeata floare de iubire. 

      Sufletul de primăvară erai tu, Cupidon, kamadeva lună 

      Un ochi râzând, un ochi plângând în duh de întâlnire 

      Nu întâlneam nimic pe pământ, poate numai sub lună. 

      și-amândouă privirile erau unite de apa-n vie speranță. 

      Soarele privea cu lumină, pământul privea cu furtună  

      Sufletul împărțea în globuri moartea, politica în balanță,

      un glob de pace, un glob de război, alegerea-i nebună! 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Sufletul primaverii esti chiar tu...

      El câteodată săruta morții-n duh îi întreba de ce-au murit, 

      alteori săruta viii-n duh îi întreba ce au de gând pe pământ, 

      cum au de gând să prelungească lumina acestui glob zenit 

      Unii rosteau cuvinte de ură, de foc și pară sau de mormânt. 

       

      Unii rosteau cuvinte de boală, alții rosteau cuvinte de viață 

      unii rosteau cuvinte de moarte, alții rosteau cuvinte de pace. 

      Despre coloana ce-ar trebui înălțată, despre iarba...de viață, 

      care-ar supune cancerul, care ar decima molima ce ne zace 

       

      Sufletul unduia vibrând ca un fluviu în infinitul primăverii, 

      nu mai voia să plece în dor, în curând, ochiul soarelui privea 

      cu lumină,începând să surâdă viu, râzând cu lacrimile verii 

      ochiul pământului privea cu oameni, poate chiar ...surâdea. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Daca pentru tarile foste comuniste situatia e de inteles in democratiile asa zis consolidate lucrurile par a fi mult mai grave. Partidele politice pun pe listele de candidati oameni care n-au nicio treaba cu interesul cetatenilor peste tot in tarile democratice.. Atata timp cat vor exista partide nu vom ajunge niciodata sa fim comdusi de cei mai buni si mai competenti dintre noi.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Da

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Ce parare aveti despre aceasta propunere?

    Un senator PSD a susținut recent că vrea să impună votul obligatoriu în România iar cei care nu își exercită acest drept sî fie amendați cu 300 de euro. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. numai asa scapam de PSD.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Mai mult„Lucrăm la o inițiativă legislativă care sperăm să aibă acceptul unei cât mai mari majorități din Parlament, după modelul unor democrații europene. Aleșii locali, respectiv comunali, județeni, sau parlamentarii, să poată fi trași la răspundere, în cazul în care promit ceva în campanie electorală și nu își onorează promisiunile. Cred că este normal ca respectul față de electorat, respectul elementar este să îți onorezi promisiunile electorale. Așa cum și în alte țări, puține, dar de ce să nu fim cu un pas înainte, cei care promit și ajunge omul primar sau parlamentar și nu își onorează promisiunile, să fie trași la răspundere, măcar contravențional. Se practică în Islanda, de exemplu”, a mai explicat social-democratul.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Ideea e faina, doar ca nu se pune in practica din cauza conflictelor de interes.

      Ce facem daca primarul are o majoritate fragila si 2-3 consilieri parasesc partidul si primarul nu mai are majoritate?

      Ce facem daca senatorul A voteaza legea 1, doar daca legile 2 si 3 nu se voteaza. Senatorul B voteaza legea 2 doar daca se voteaza legea 1 etc.  

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

BTPay
Cotaţii Emitenţi BVBCotaţii fonduri mutuale
Super protecție cyber pentru echipamente de business
BITCOIN ROMANIA

Curs valutar BNR

24 Feb. 2021
Euro (EUR)Euro4.8743
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0100
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4221
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6714
Gram de aur (XAU)Gram de aur233.0869

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Hidroelectrica
Learning and Development Conference 2021
www.hipo.ro
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro