Coface: Reconfigurarea ofertei globale de îmbrăcăminte - cine va fabrica produsele "Made in China" de mâine?

Dominaţia Chinei în industria mondială de textile şi confecţii se destramă, slăbită de creşterea costurilor, constrângerile de reglementare şi specializarea neprofitabilă. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă şi politica sa comercială agresivă ar putea accelera diversificarea lanţurilor de aprovizionare. Coface, într-un comunicat remis redacţiei, identifică ţările care urmează să joace un rol tot mai important în producţia globală de îmbrăcăminte.

Sursa citată face o analiză a situaţiei şi menţionează:

„Trei tendinţe cheie:

-China pierde teren: cota sa din exporturile globale de îmbrăcăminte a scăzut de la 54% în 2010 la 41% în 2023;

-Asia de Sud şi de Sud-Est câştigă teren: Bangladesh, Cambodgia, Pakistan, Vietnam şi India sunt cele mai bine plasate dacă se aplică taxe vamale uniforme;

-Europa câştigă teren: cu taxe vamale reciproce, Albania, Georgia şi alte ţări europene ar deveni relativ mai competitive.

Eliminarea treptată a cotelor pentru textile între 1995 şi 2005, combinată cu aderarea Chinei la OMC în 2001, a stimulat puternic exporturile sale de îmbrăcăminte şi încălţăminte, care au crescut de 4,8 ori între 1995 şi 2010 (faţă de 1,4 ori în restul lumii).

Cu toate acestea, avansul nu poate fi explicat doar prin liberalizarea comerţului. China a profitat de populaţia sa numeroasă şi de costurile scăzute ale forţei de muncă (un factor-cheie care reprezintă 20 până la 30% din costul final al unui articol de îmbrăcăminte), de resursele vaste de fibre textile naturale şi chimice şi de stabilitatea politică.

Deşi China rămâne principalul exportator mondial de îmbrăcăminte, dominaţia sa este în curs de slăbire. Cota sa din exporturile mondiale a scăzut de la 54% în 2010 la 41% în 2023.

Acest declin poate fi explicat printr-un model economic axat pe subcontractare pentru mărcile occidentale. Totuşi, aceste activităţi de producţie sunt foarte slab remunerate în lanţul valoric. Astfel, în ciuda ponderii lor semnificative în ceea ce priveşte numărul de întreprinderi (19% din totalul mondial), actorii chinezi au generat doar 10% din profiturile sectorului între 2020 şi 2024.

Această pierdere de competitivitate este accentuată de creşterea continuă a salariilor (+6% pe an în medie din 2010). În 2000, un angajat american câştiga de 18 ori mai mult decât un lucrător chinez, faţă de doar 4,6 ori mai mult în 2023. La aceasta se adaugă noile constrângeri de reglementare, în special cele de mediu, care cresc costurile de producţie. Toate acestea sunt semne că modelul chinez îşi pierde puterea în contextul unei concurenţe globale sporite.

Revenirea lui Donald Trump ar putea accelera diversificarea lanţurilor de aprovizionare cu textile în afara Chinei. Coface a elaborat un indice de atractivitate a ţărilor, bazat pe disponibilitatea forţei de muncă cu costuri reduse, pe existenţa unei industrii de confecţii consacrate şi pe uşurinţa de a face afaceri.

Într-un scenariu iniţial în care toţi partenerii comerciali ai Statelor Unite sunt supuşi unor taxe vamale uniforme de 10%, cu excepţia Chinei, care este penalizată mai puternic , ţările cel mai bine poziţionate pentru a câştiga cote de piaţă sunt Bangladesh, Cambodgia, Pakistan şi Vietnam. India, aflată pe locul 6, ar putea, de asemenea, să beneficieze de pe urma dezvoltării vastei sale pieţe interne. În cele din urmă, de relocalizarea post-Covid ar putea beneficia ţări precum Albania şi Georgia în Europa şi El Salvador pentru piaţa americană.

În acest al doilea scenariu, administraţia americană introduce taxe vamale diferenţiate, în conformitate cu măsurile reciproce anunţate în aprilie şi suspendate ulterior. În această situaţie, indicele Coface sugerează că taxele vamale nu ar fi suficiente pentru a şterge avantajul competitiv al Bangladeshului. În ciuda unei rate ridicate (37%), impactul rămâne limitat datorită dependenţei reduse de piaţa americană şi a legăturilor puternice cu Uniunea Europeană”.

Sursa citată concluionează:

„În schimb, ţări precum Vietnam, Lesotho şi Iordania ar pierde mai multă competitivitate. Ţările europene, pe de altă parte, ar beneficia de un avantaj relativ, cu tarife mai mici şi mai puţină expunere la SUA - cu excepţia cazului în care există o creştere bruscă la 50%, aşa cum a ameninţat Donald Trump la sfârşitul lunii mai”.