Încercarea de a delimita normele privind REIT-urile de legislaţia aplicabilă Fondurilor de Investiţii Alternative (FIA) reprezintă un punct pozitiv în ceea ce priveşte proiectul de lege din domeniu, dat fiind că legislaţia FIA din România este cea mai stringentă de la nivel european, spune Olga Niţă, partener în cadrul departamentului de pieţe de capital al Filip & Company. Domnia sa explică: ”În momentul în care s-a introdus noţiunea la nivel european şi, practic, orice vehicule investiţionale trebuiau să fie ori de tip OPCVM (Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare), ori de tip FIA, legiuitorul european a dorit să reglementeze doar administratorii. În cazul nostru, fiind foarte preocupaţi de orice tip de investitor şi în special de cel de retail, pe lângă legislaţia specifică aplicabilă administratorilor, am adoptat şi o legislaţie foarte greoaie şi foarte restrictivă la nivelul fondurilor. Apreciez că autoritatea a încercat să le delimiteze, dar totodată cred că mai există spaţiu pentru îmbunătăţire, şi anume - trebuie văzut cum le reglementăm astfel încât, într-adevăr, să ne delimităm de aplicarea legii 243/2019, care reglementează organizarea şi funcţionarea Fondurilor de Investiţii Alternative, astfel încât să existe un instrument accesibil de creare a acestor proiecte şi să nu intrăm neapărat pe partea de autorizare a Administratorilor de Fonduri Alternative (AFIA) şi a Fondurilor de Investiţii Alternative”.
Privitor la o suprapunere legislativă cu reglementările AFIA sau FIA, Olga Niţă susţine că anumite tipuri de REIT-uri s-ar putea încadra în definiţia FIA şi atunci, ar fi necesar ca, pe lângă introducerea legislaţiei specifice pentru REIT-uri, să fie liberalizată şi democratizată legislaţia fondurilor. ”Aceasta ar fi soluţia optimă”, menţionează doamna Niţă, concluzionând: ”Altfel, în mod natural, unele companii care au în vedere să devină REIT-uri sau care funcţionează ca REIT-uri în prezent, ar putea, de fapt, prin prisma activităţii pe care o vor desfăşura în viitor, să intre pe definiţia FIA. Atunci, în mod natural, vor trebui să se autorizeze, ceea ce s-a întâmplat în alte jurisdicţii. De exemplu, în Marea Britanie, o parte din REIT-urile de dimensiune mare au trebuit să se autorizeze şi în calitate de administratori de fonduri şi fonduri, tocmai din perspectiva că desfăşurau şi această activitate, adică activitatea strictă de investiţii în active imobiliare, şi nu de gestionare comercială în mod activ a acelor active”.

















































Opinia Cititorului