Controlul dezechilibrelor într-o uniune monetară nu poate fi o problemă strict naţională

DANIEL DĂIANU
Ziarul BURSA #Internaţional / 12 iunie 2017

Controlul dezechilibrelor într-o uniune monetară nu poate fi o problemă strict naţională

Am aşteptat cu mare interes raportul Comisiei Europene, ce conţine propuneri de reformă a Uniunii Monetare şi Economice (în prescurtare ZE). Aceste propuneri reiau idei conţinute în "Raportul celor 5 Preşedinţi" din iulie 2015 şi privesc noi instrumente şi măsuri de reglementare care să permită statelor membre să absoarbă şocuri fără costuri excesive. Raportul Comisiei reliefează ceea ce a fost mult timp teritoriu opac în dezbaterea din România privind aderarea la ZE şi anume: un design defectuos care nu a ajutat convergenţa în mod sustenabil, care nu oferă instrumente de atenuare a şocurilor asimetrice într-o uniune marcată de eterogenitate considerabilă. Propunerile de constituire a unui fond de stabilizare (eventual un buget al ZE, Fond Monetar European), completarea Uniunii Bancare cu o schemă colectivă de garantare a depozitelor, un fond de rezoluţiune comun solid, active financiare sigure bazate pe obligaţiuni suverane etc., sunt paşi importanţi pentru a face ZE viabilă.

Într-un nou text în Bursa ("Tot mai departe de euro?", 7 iunie), domnul Theodor Stolojan reia o serie de argumente ce pot fi rezumate la două teze: a) controlul dezechilibrelor este condiţie sine qua non de aderare; b) nivelul de dezvoltare contează mai puţin, chiar dacă nu este irelevant. Rămân la ideea că nu se poate face abstracţie de decalaje economice mari întrucât mersul dezechilibrelor este sub impactul unor înzestrări diferite cu factori de producţie. Iar mişcarea de capitaluri este însoţită de excese; cicluri financiare conduc la fluctuaţii de activitate economică de mai largă sau mai mică amplitudine - în situaţii exacerbate, de dinamici tip "avânt şi prăbuşire". Nu numai erori de politică economică internă explică diferenţe de competitivitate şi dezechilibre de balanţă de plăţi între ţări din ZE. Tocmai de aceea, ceea ce propune acum raportul Comisiei nu sunt reforme superficiale ale design-ului şi mecanismelor din ZE. Quod erat demonstrandum.

Teza privind capacitatea internă de control al dezechilibrelor este corectă până la un punct. Dacă nu ai finanţe sănătoase (care înseamnă deficite structurale mici, venituri fiscale ce pot asigura bunuri publice de bază etc.), este o iluzie să crezi că te poţi alătura ZE. Iar aici avem în România o problemă mare, care nu poate fi rezolvată în câţiva ani.

Dar teza privind capacitatea internă nu este, repet, valabilă în totalitate. Şi afirm aceasta făcând legătura cu eterogenitatea din ZE, cu decalaje de dezvoltare importante şi nevoia unor instrumente de absorbţie a şocurilor asimetrice, cu un alt "policy stance" la nivelul ZE, de investiţii mai mari. Referitor la acest al doilea aspect, este de presupus că surplusul de cont curent al ZE (circa 2-3% din PIB în ultimii ani) ar trebui să conducă la un euro mai puternic. Dar, o monedă comună mai tare ar cauza stricăciuni suplimentare în ţările cu economii mai puţin competitive - unde şomajul este înalt, de două cifre.

Unii economişti susţin că surplusuri externe masive ale unor state membre (al Germaniei în special) derivă din îmbătrânirea populaţiei, ce ar accentua propensiunea spre economisire. Dar îmbătrânirea are loc peste tot în Europa, deci nu poate fi o explicaţie în sine. Altele sunt cauze de fond şi ele ţin de forţa economiei germane, de orientarea sa pronunţată către export şi, nu în cele din urmă, de aranjamentele de politici şi mecanisme în interiorul ZE. Oare o ţară cu un surplus de cont curent de 8,5-9% din PIB ar putea avea raporturi de schimb ale unei monede proprii faţă de alte valute ca cele pe care le are euro actualmente? Nu ar fi influenţat puternic şi gradul de utilizare a forţei de munca? De aceea contează mult politicile la nivelul ZE.

Doctrina oficială actuală a funcţionării ZE este că transferuri fiscale între ţări nu sunt necesare (bail-out-ul este interzis prin tratate); ea este de înţeles prin prisma unor realităţi politice şi constituţionale. Dar, este de observat în acelaşi timp că sunt state membre ce au un beneficiu excepţional în condiţiile unui euro mult subevaluat în ce le priveşte - Germania iese în prim plan în această privinţă. Deci, lucrurile sunt mai complicate şi cer clarificări importante. Chiar bail-out-ul a fost, în cele din urmă, practicat prin instrumente sui generis, prin operaţiuni speciale ale BCE (în virtutea funcţiei de facto de "lender of last resort").

Este corectă teza că ţări dezvoltate pot deregla prin politicile lor arii învecinate extinse; este vorba mai ales de ţări mari, dintre care unele emit monedă de rezervă. Exemplele folosite de dl. Stolojan invită însă la observaţii. Astfel, criza financiară declanşată în SUA s-a răspândit rapid întrucât sistemul bancar european era nu mai puţin intoxicat de derivative. Criza nu a fost o "problemă americană", cum şi acum susţin unii politicieni europeni; criza a avut trăgaciul peste Ocean, dar are obârşia în excese financiare pe ambele maluri ale Atlanticului, într-un sistem de reglementare lax (light touch regulation) - care a favorizat "momente Minsky" (de criza acută). Aceeaşi criză a scos în evidenţă slăbiciuni congenitale ale ZE.

Se aminteşte Spania, la care se poate adăuga Portugalia, Irlanda. Dar, nu politici interne în principal au încurajat îndatorarea privată din aceste ţări, ci dobânzi reale mici (rate ale BCE) pe fondul unor diferenţiale de inflaţie semnificative în ZE. Dacă am blama autorităţi naţionale pentru ceea ce numim acum măsuri macroprudenţiale (limitare pe cale administrativă a creditării) ineficace ar fi incorect; există şi responsabilitatea entităţilor financiare (bancare) din statele cu surplus de economisire, care au acordat împrumuturi - ce au corespondent în expansiunea exporturilor, ca şi responsabilitatea autorităţilor de supraveghere din aceleaşi state. Adică nu numai Spania & Co. sunt de arătat cu degetul. Concluzia este că responsabilitatea nu poate fi numai la nivel naţional; ea trece de graniţe şi priveşte mecanisme instituţionale, un sistem de reglementare şi supraveghere la nivelul ZE, care să permită controlul dezechilibrelor. De aceea sunt vitale reforme în ZE, apariţia unor noi dispozitive de atenuare a şocurilor şi "împărţire a riscurilor" (risk-sharing) şi a poverii (burden-sharing), de control simetric al dezechilibrelor. Să mai evoc un aspect din funcţionarea de acum a ZE ce spune multe: procedura de dezechilibru extern excesiv trebuie să se aplice în mod simetric în ZE, deci şi statelor cu surplusuri masive, ceea ce nu se întâmplă. Este oare corect? Apropos de "policy stance" la nivelul ZE.

Se spune că teoria economică nu ne este de mare ajutor privind reformele necesare din ZE. Dacă avem în vedere că ZE este o construcţie aparte, că nu este un stat federal (integrare politică), afirmaţia poate fi admisă în sensul că trebuie să se recurgă la formule second best (n-best) în condiţiile date. Pe de altă parte, chiar reformele propuse de Comisia Europeană, de alte analize, invalidează opinia că ceea ce numim cunoaştere economică (ce înseamnă şi teorie) nu este de mare ajutor; aceste reforme nu sunt simple proceduri de "trial and error". În esenţă ele spun că o uniune monetară nu se poate limita la o monedă (politică monetară) comună, că sunt necesare aranjamente (fiscale) care să împartă riscuri şi să permită amortizarea şocurilor în mod echitabil, să favorizeze convergenţa reală în mod sustenabil.

Ca să trag linie. Se conturează un numitor comun al dezbaterii de la noi privind Aderarea, ce rezultă şi din dialogul epistolar găzduit de Bursa. Acest numitor ar fi definit de teze ca cele de mai jos:

- Controlul dezechilibrelor este fundamental pentru a rezista într-o uniune monetară (care, la eliminarea riscului valutar, are drept cost renunţarea la instrumente cheie de corecţie - politică monetară autonomă, curs de schimb);

- Controlul dezechilibrelor în ZE reclamă: a) robusteţe (rezilienţă) a economiei autohtone; b) o funcţionare adecvată a ZE;

- Robusteţea economiei autohtone cere: a) finanţe publice sănătoase (deficite structurale mici; venituri fiscale de peste 30% din PIB, care să permită finanţarea unor bunuri publice de bază, inclusiv educaţia); b) reforme structurale care să sprijine competitivitatea (deci nu asigurată prin menţinerea veniturilor la niveluri inferioare). Aceste cerinţe echivalează cu o "masă critică de convergenţă"' reală şi structurală;

- Este necesar să întărim instituţiile, să avem politici publice bune. Nivelul scăzut al veniturilor fiscale (26% din PIB în 2016) ilustrează slăbiciuni instituţionale. Gradul de conformare scăzut al plăţii taxelor şi impozitelor (de către firme mari şi mici, autohtone şi străine) arată cât avem de lucru din acest punct de vedere (a se vedea şi date conţinute în analize ale BNR);

- Este iluzoriu să credem că putem adera la ZE în 2-3 ani;

- Aderarea este favorizată de reforme în ZE şi ar putea avea loc în prima jumătate a decadei ce vine.

- Aderarea trebuie să fie asumată politic şi cere reforme aplicate în mod ferm.

Opinia Cititorului ( 13 )

  1. Dle. Daianu,

    Fiti eroul nostru!!! 

    Deveniti unul dintre marii sustinatori ai unei integrari rapide in zona euro!!! 

    Convergenta reala va continua si in zona euro. Avantajele, in schimb, vor fi imense si le stiti mai bine decat noi. 

    Daca nu intram acum, ramanem pe margine inca o generatie.

    1. Dle. Daianu,

      Fiti eroul nostru!!!

      Deveniti unul dintre marii aparatori ai tarii, ferind-o de vreo integrare in zona euro, fie ea rapida ori lenta !!! 

      Inteleg!

      Impresia lasata de tine este ca doresti sa adoptam RUBLA. 

      Daca doar atat te duce mintea!...

      Ai o moneda care se numeste LEU, dar esti incapabil sa-ti gandesti independenta. 

      Esti departe de realitate.

      Partea buna este ca nu sunt multi ca tine

      Avem o sansa 

    Daca exista vreun pic de discernamant economic, trebuie sa stam departe de aceasta camasa de forta care este zona euro...

    1. ....si asa ne vom stinge

      ....singuri, cu ron-ul in brate 

      altii au avut viziune si au lasat orgoliile deoparte, fie ele numite franci sau marci

      ...si uita te la ei ce rau o duc astazi...saracii...mai bine ar adopta ei ron-ul nostru  

      Vorbești prostii!

      In principal, euro este marca germana si franc francez, iar tu vrei sa aduci combinatia acestor monede in locul leului; acum pricepi ca nu-i chestie de orgoliu?

      Franța n-a încetat o clipă să afișeze prețurile produselor în franci. Euro este principalul avantaj al Germaniei, iar restul Europei va ceda, începând cu Grecia, Italia și Spania până la Franța.

    Felicitări autorului. Unul dintre cele mai interesante și mai inteligent argumentate articole pe această temă. Am o singură observație și ea se referă la condiția politică și a zonei euro și a zonei non-euro din UE.

    Autorul privește problema strict din perspectivă financiară și economică. El încearcă să rezolve o problemă de optim al politicilor monetare într-o economie dintr-o societate model care are teritorii cu grade diversificate de dezvoltare, productivitate, industrializare, etc. Asemenea societăți există, mai ales în statele federale, dar nu numai. Spania și Italia sunt un bun exemplu pentru primul caz, vechiul Sudan este primul exemplu din al doilea care îmi trece prin minte. O asemenea abordare obligă la ignorarea faptului că UE este, înainte de a fi o uniune economică cum a fost pe vremea comunităților europene când era doar o Piață Comună, o uniune politică subordonată nu unui guvern european - care nu există și cu care Comisia Europeană nu are nicio legătură deși visează să ajungă asta, ci o uniune politică subordonată unui capital - cel german - care domină UE prin intermediul (1) al euro, monedă ieșită de sub controlul economiilor naționale, (2) al Guvernului de la Berlin, la rândul său controlat de capitalul german. Acest mecanism de control a multilateral a fost realizat de Germania care a impus evoluția UE în perioada de după respingerea proiectului francez de propus de Giscard d'Estaing.  

    Singura țară care a opus rezistență unui asemenea proiect a fost UK. A eșuat și și-a recunoscut eșecul alegând să părăsească UE. Restul Europei s-a înclinat în fața puterii financiare, diplomatice și politice a Germaniei și au acceptat integrarea într-un nou soi de Imperiu european german. Prin decizie politică. Cu exepția notabilă a Elveției, Norvegiei și a celor 2 țări scandinave membre UE care și-au păstrat monedele naționale. Cele 2 mari crize financiare (2008 și 2010) au găsit în Europa doar Germania pregătită să-i facă față prin capacitatea ei de a impune, utilizând ca instrumente deopotrivă BCE, Comisia Europeană și sateliții săi economici și politici din centrul și estul Europei, costurile evitării crizei de către capitalul german țărilor captive economic, de la Italia și Spania și până la România și Bulgaria.  

    Să nu ne facem iluzii. Așa zisele instituții europene - de la BCE și până la Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul European, etc. sunt în prezent în slujba intereselor naționale ale Germaniei, pe baza unor mecanisme foarte asemănătoare ce cele care îi permiteau împăratului roman - care uneori nu era nici măcar consul - să conducă autoritar Republica Romană. 

    1. Doamne!!!

      Tu nu ai un job? Cand scrii 

      asemenea compuneri? 

      Ma bucur ca ai scris 

      mult, ca am renuntat sa citesc dupa prima propozitie. 

      Mi am dat seama

      imediat cine esti 

    Nu ar fi inteligent din partea Uniunii Europene sa revina treptat la RMO =100%?

    Nu ar fi inteligent din parte Romaniei sa devina producator si nu consumator sau producator in lohn?

    Este mare tentatia de a face bani din nimic. Rezultatul? O economie de nimic palpabil. 

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
BTPay
GRAMPET GROUP
ifep.ro
UNNPR
Hidroelectrica
Stiri Locale

Curs valutar BNR

06 Dec. 2021
Euro (EUR)Euro4.9483
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.3786
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.7500
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8051
Gram de aur (XAU)Gram de aur250.8945

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
romaniansmartcity.ro
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro