Declinul producţiei de petrol ameninţă securitatea energetică a Americii şi a aliaţilor săi europeni

Daniel Yergin, vicepreşedintele S&P Global şi autor al unor cărţi de referinţă despre industria petrolieră şi tranziţia energetică, scria nu demult în Wall Street Journal că America nu se poate descurca fără fracturarea hidraulică, iar petrolul şi gazele de şist sunt esenţiale nu doar pentru economia Americii, ci şi pentru susţinerea aliaţilor săi.

Yergin aminteşte că înainte de extragerea pe scară largă a petrolului de şist, care a început în 2008, America plătea anual 388 de miliarde de dolari pentru importurile nete de petrol, ceea ce reprezenta circa 40% din deficitul total al comerţului cu mărfuri. Plăţile nete actuale sunt zero.

În cartea sa "The new map: energy, climate, and the clash of nations", Daniel Yergin susţine că revoluţia neanticipată a gazelor şi petrolului de şist a transformat locul Americii în lume, a resetat geopolitica globală şi a bulversat pieţele energetice mondiale, iar "petrolul de şist şi gazele de şist s-au dovedit a fi cele mai mari inovaţii energetice de până acum în secolul al XXI-lea". "America a devansat Rusia şi Arabia Saudită pentru a deveni primul producător mondial de petrol şi de gaze, iar în prezent este unul dintre cei mai mari exportatori mondiali", mai scrie Yergin.

Editorialul din WSJ a apărut aproape de finalul campaniei electorale prezidenţiale de anul trecut, în cadrul căreia a fost dezbătută ideea interzicerii fracturării hidraulice.

Astăzi subiectul a ieşit complet din atenţia publicului şi politicienilor, dar se pare că va reveni în curând, pe fondul unor avertismente lansate de companiile producătoare de petrol şi gaze naturale cu privire la sustenabilitatea unei producţii ridicate la preţurile din prezent.

"Credem că ne aflăm la un punct de inflexiune pentru producţia petrolieră din SUA la actuale preţuri", a declarat Travis Tice, directorul executiv al companiei Diamondback pentru WSJ.

Şi alţi mari producători de petrol şi gaze de şist au prezentat prognoze asemănătoare şi au anunţat deja reduceri ale investiţiilor, în ciuda promisiunilor şi măsurilor adoptate de administraţia Trump pentru stimularea producţiei de hidrocarburi, indiferent de tehnologiile utilizate.

"Ajustate pentru inflaţie, preţurile actuale sunt printre cele mai scăzute din toate timpurile", a declarat Paul McKinney, director executiv al companiei de foraj Ring Energy. În opinia sa, preţurile ar trebui să fie de aproximativ 85 de dolari pe baril pentru a încuraja companiile să foreze, după cum a precizat pentru WSJ.

Preţul mediu al petrolului din SUA a coborât recent până la 61,5 dolari pe baril, cu circa 23% sub maximul înregistrat în 2025, în condiţiile în care un raport de la Federal Reserve Bank of Dallas arată pragul de rentabilitate pentru producătorii de hidrocarburi prin fracturare hidraulică este la 65 de dolari pe baril.

Datele de la EIA (US Energy Information Administration) arată că producţia totală de petrol din SUA a fost de circa 13,2 milioane de barili pe zi în februarie 2025. Petrolul extras prin fracturare hidraulică a reprezentat aproape 69% din total, respectiv 9 milioane de barili pe zi (vezi graficul).

Pe de altă parte, aceleaşi date arată o plafonare a producţiei totale în ultimii doi ani, pe fondul plafonării producţiei de petrol de şist, în jurul valorii de 13 milioane de barili pe zi.

Şi Financial Times a scris recent despre avertismentul directorilor companiilor petroliere din SUA cu privire la terminarea boom-ului pentru producţia de hidrocarburi prin fracturare hidraulică.

FT subliniază că sunt reduse cheltuielile şi instalaţiile de foraj sunt oprite, pe fondul creşterii costurilor, inclusiv ca urmare a tarifelor aplicate de administraţia Trump, şi a scăderii preţului petrolului, în urma deciziei surprinzătoare a cartelului OPEC+ de a majora producţia.

S&P Global Commodity Insights prognozează că producţia de petrol din SUA se va reduce cu 1,1% anul viitor, până la circa 13,3 milioane de barili pe zi, primul declin anual din ultima decadă, cu excepţia scăderii din 2020 în perioada pandemiei.

Implicaţiile acestui declin sunt îngrijorătoare nu doar din punct de vedere economic, ci mai ales din punct de vedere geopolitic, pe fondul unei tranziţii dure către multipolaritate, deoarece "o scădere a producţiei ar pune capăt unei perioade uimitoare în domeniul energiei din SUA, în care revoluţia petrolului şi gazelor de şist a furnizat volume tot mai mari de petrol şi gaze ieftine pentru alimentarea economiei, un impuls pentru PIB şi piaţa muncii, precum şi o creştere a exporturilor care a îmbunătăţit balanţa comercială a ţării", după cum subliniază Financial Times.

În acelaşi timp, reducerea dependenţei de furnizorii străini a permis administraţiilor de la Washington să aplice sancţiuni împotriva unor exportatori precum Iranul, Rusia şi Venezuela.

Scott Sheffield, fost director executiv al companiei de foraj Pioneer Natural Resources, a declarat pentru Financial Times că, în cazul în care ţiţeiul scade la 50 de dolari pe baril, producţia din SUA s-ar reduce cu până la 300.000 de barili pe zi, ceea ce reprezintă producţia zilnică totală a unor membri OPEC mai mici.

Sheffield mai afirmă că decizia autorităţilor de la Riad de a creşte producţia de petrol reprezintă o ameninţare directă la adresa cotei producătorilor americani de pe piaţa globală, în condiţiile în care Arabia Saudită încearcă să-şi recâştige cota de piaţă.

Se pare că la recâştigarea cotei de piaţă a Arabiei Saudite contribuie substanţial şi politicile tarifare ale administraţiei Trump, care au condus la creşterea substanţială a preţurilor oţelului şi aluminiului, materii prime extrem de importante în sectorul petrolier.

"Vom asista la o retragere mai mare a capitalului pe măsură ce trimestrele avansează", a declarat Doug Lawlor, director executiv al companiei Continental Resources, una dintre cele mai mari companii energetice din SUA.

Având în vedere cerinţele de capital mult mai ridicate pentru fracturarea hidraulică decât pentru metodele clasice de extracţie a petrolului, precum şi reducerea mult mai rapidă a potenţialului productiv, marja de eroare şi orizontul de timp pentru deciziile de investiţii din sectorul petrolier american sunt foarte reduse.

Implicaţiile vor fi majore şi pentru economiile europene, care vor renunţa în curând la orice importuri de petrol şi gaze din Rusia, conform planurilor curente ale Comisiei Europene, deoarece menţinerea la un nivel ridicat al producţiei de hidrocarburi din America este esenţială nu doar pentru reindustrializarea celei mai mari economii din lume, ci şi pentru securitatea energetică a Europei în procesul de tranziţie către ţintele net zero.