Editorial

2 iulie 2018

Sfârşitul excepţionalismului românesc

Apropierea din ce în ce mai mare a României de ţările grupului de la Visegrad ar putea marca sfârşitul excepţionalismului românesc? România nu va mai fi altfel? Când, în 2014-2015, guvernele ţărilor central-europene se angajau pe calea iliberalismului revigorând grupul de la Visegrad sub coordonarea Budapestei, România era privită ca o insulă liberală într-o mare iliberală.

România originală: democraţia fără Parlament

Cum fără Parlament? Dar cei vreo 600 de inşi care fac şi desfac legi, ordonanţe, guverne, care inspectează şi cheamă la control oricînd şi pe oricine, care la o adică şi la o supărare mai mare îl dau jos din jilţul său cotrocenean, chiar şi pe Preşedinte, ce sunt? Habar nu am să vă spun, dar pot să demonstrez la tablă, cu compasul şi echerul, că Parlament, cu siguranţă, NU!

Violenţa şi eşecul democraţiei

Nu trebuie prea mult efort şi nici cine ştie ce perspicacitate pentru a observa că lumea din jurul nostru se scufundă, tot mai adînc, într-o mare agitată de violenţă. Spontan-difuză, centrată pe evenimente şi cauze ad hoc sau structural organizată de diferite grupări sau grupuri de cetăţeni, de comunităţi şi de state, violenţa este deja întreţesută adînc în structurile relaţiilor sociale, de la cele politice, la cele economice şi culturale. Analize prospective, dintre cele mai solide, înfăţişează viitorul societăţilor post-moderne ale Europei şi mai general ale lumii, sub forma "războaielor", fie ele civile, comunitar-identitare, războa-ie ale Puterii împotriva celor lipsiţi de putere, ori războaie ale "celor ce au" împotriva celor "ce nu au", războaie ale oraşelor-regiuni împotriva altor oraşe-regiuni sau războaie ale pseudo-statelor împotriva statelor, ori a unor comunităţi neorganizate statal etc. Departe de a fi doar viziuni neo apocaliptice urmărind spectaculosul, ele anticipează credibil un viitor ale cărui rădăcini sunt adînc înfipte în realităţile prezentului. Avertismentul este de luat în considerare: hrănite în continuare, rădăcinile existente pot genera pădurea în care lumea post-modernă s-ar putea definitiv rătăci, o pădure ai cărei copaci poartă fructele amare ale unui mod de viaţă dominat de "Pregătirea, instrumentalizarea şi folosirea generalizată a violenţei după algoritmi calculaţi pentru maximizarea succesului". În realitate, această lege funcţionează, deja, pe paliere largi ale realităţii! Din ce se hrăneşte ascensiunea violenţei în societatea post-modernă?

Vorbind neîntrebat

L-a întrebat cineva? Zilele trecute, Klaus Iohannis a apărut la televizor şi ne-a anunţat că va candida pentru un nou mandat. Asta în timp ce socialiştii şi-au anunţat, clar, intenţia de a demola statul de drept pentru a proteja un infractor (Liviu Nicolae Dragnea). Cu greu îmi pot imagina pe cineva mai decuplat de la realităţile statului căreia se presupune că îi este Preşedinte.

Cu sau fără Dragnea... aceasta-i întrebarea?

Aştept să se precipite evenimentul zilei, să-mi pot scrie editorialul. În cele din urmă, supărat pe lunga uitare-n gol, fără niciun orizont, îmi zic, vorba lui Conu Leonida: "D-apoi bine, frate, pînă cînd tot rabdă azi, rabdă mîine? Că nu mai merge, domnule, s-a săturat poporul de tiranie, trebuie republică!"

1 Euro5.0719

1 Fr. elveţian5.4257

BNR

1 Liră sterlină5.8251

BNR

1 Dolar SUA4.3138

BNR

1 Gram Aur507.0444