Iluzia normalităţii

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 13 noiembrie 2020

Cornel Codiţă

Dintre toate pericolele care ne pasc, individual şi colectiv, ca urmare a molimei ce ne-a făcut prizonieri, iluzia normalităţii îmi pare a fi trecut pe primul loc. Atît pentru că produce decizii şi consecinţe care înlănţuie la rîndul lor alte decizii şi consecinţe într-o secvenţă ce devine din ce în ce mai greu de oprit sau dirijat spre altă destinaţie, cît şi pentru că ne împiedică să vedem datele reale şi complete ale tabloului. Ca să facă lucrurile încă şi mai dificile, illuzia normalităţii are de partea ei dorinţa noastră naturală, ca fiinţe umane, de a ne dori normalitatea, revenirea grabnică în cadrul ei, de a spera că este mereu şi oricînd posibilă, că poate fi reinstaurată relativ uşor şi de la sine. Toate aceste credinţe şi aspiraţii mai ridică un zid, care ne izolează de ceea ce se întîmplă de fapt în jurul sanatoriului-puşcărie în care am fost trimişi, de azi pe mîine, chiar înainte de a fi bolnavi şi fără să ne fi condamnat în bună formă vreo instanţă de judecată. Încă şi mai rău, condiţiile normalităţii, spaţiul nostru de confort şi de împăcare cu sine, pot fi distorsionate aproape nelimitat, astfel încît aberaţia însăşi, anormalitatea îmbracă uneori straiele normalităţii. Studiile comportamentale şi asupra dezvoltărilor psihologice în situaţii limită acreditează cît se poate de solid acest fenomen. Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu sunt "construiţi", sigur nu sunt formaţi în procesele de socializare, pentru a trăi şi acţiona prea multă vreme în teritoriul disfuncţionalităţii, al anormalităţii. Ceea ce se întîmplă în România de la debutul pandemiei arată clar că autorităţile decidente, ca şi marea majoritate a populaţiei, se scufundă tot mai adînc în această iluzie. Iluzia normalităţii.Analiza conţinutului şi a modului în care s-au înlănţuit deciziile celor care au răspunderea guvernării în aceste vremuri este cît se poate de relevantă. De ce şirul măsurilor restrictive impuse populaţiei a început cu starea de urgenţă, cea mai radicală dintre abordările disponibile? Nu pentru că ar fi urmat exemplul altor ţări, nu pentru că s-au speriat, ci pentru că au crezut sincer în efectul "terapiei de şoc". Chiar dacă ceva mai amar, "medicamentul" va fi suficient pentru a readuce lucrurile în parametrii de normalitate, sau măcar de semi-normalitate. Lumea nu se va îmbolnăvi cu mai mult decît de obicei, spitalele vor avea astfel resurse să facă faţă unui surplus bine regulat de pacienţi, unităţile ATI nu vor fi suprasolicitate şi, cu puţin noroc, în scurtă vreme cineva o să dea şi peste leacul miraculos, fie el vaccin sau un coctail de produse bio-terapeutice.

Cu şi fără intenţie, direct şi indirect, autorităţile au cultivat speranţa, aşteptarea că... iaca, acuşi-acuşi, trece şi pacostea asta şi ne întoarcem unde ne aflam mai înainte. Ca prin miracol, economia, politica şi viaţa de zi cu zi a omului de rînd, toate, se întorc în pajiştile înflorite ale normalităţii. Doar că realitatea era pe cu totul altă traiectorie.

Consecinţa cea mai gravă a acestei abordări nu este însă cultivarea unei aşteptări iluzorii, ci calibrarea măsurilor din sistemul sanitar în regimul unei normalităţi care intrase în disoluţie încă de la declanşarea pandemiei. În locul trecerii urgente în parametrii situaţiilor de criză, încă de la început, populaţiei i s-a impus regimul stării excepţionale, în timp ce sisteme critice, cum sunt cel sanitar şi al administraţiei publice au fost lăsate "la vatră" sau articulate, ca să nu spun cîrpite, cu măsuri ad-hoc de fiecare dată cînd situaţia ameninţa să scape de sub control. Vezi pseudo-militarizarea conducerii unor spitale sau ideea cel puţin năstruşnică de a scoate armata la patrulat pe stradă ca să asigure respectarea regimului stării de urgenţă. Similar, întreaga agendă economică şi a măsurilor de "sprijin" pentru sectoarele direct şi imediat afectate de măsurile de izolare, în special complexul HORECA, s-a ancorat în aceeaşi iluzie a revenirii relativ uşoare şi rapide la normalitatea din care pandemia ne-a izgonit. Idee, de altfel, deloc originală, ea stînd la baza soluţiei adoptate cu tam-tam şi steaguri fluturînd în vînt şi la nivelul Uniunii Europene. Singura schimbare în atitudinea autorităţilor, în acest parcurs, este aceea că orizontul de timp al revenirii la normalitate este prezentat ceva mai departe de ziua de mîine: poate poimîine, poate la Crăciun, poate la Bobotează, poate la anul, de Paşti! Cît despre omul de rînd, el a început deja, în masă, operaţiunea de rectificare, reajustare şi distorsionare gravă a condiţiilor în care îşi defineşte normalitatea. Şi, ce e rău în asta? De trăit trebuie să trăim, într-un fel sau altul! Aşa e, desigur, doar că în momentul în care omul începe să se obişnuiască cu răul, să se modeleze şi să îşi acomodeze viaţa după regulile aberaţiei, în acel moment el dezertează din frontul opoziţiei faţă de rău. Iar, în lipsa rezistenţei, răul pîrjoleşte, devastează şi anihilează întregul teritoriu al normalităţii. Banalizarea răului, ne-au prevenit Hannah Arendt şi Eugen Ionescu, naşte monştri. Iar cînd această "strategie" devine oficială şi este nu doar îmbrăţişată, ci şi impusă de autorităţi populaţiei, rezultatul este, de cele mai multe ori, un grav derapaj istoric, colectiv.

Opinia Cititorului ( 14 )

  1. Bun articol, ca de obicei...

    Păi, parcă teoriile conspirației cu privire la ceastă criza globala erau simple povești. 

    Iată că pușcăria globală a devenit noua normalitate. Nici nu mai vorbește nimeni de la ce maimuțe și lilieci provine virusul. Pentru că nici nu mai contează. Masca și pușcăria sunt mult mai importante.

    Modul cum încearcă sclavii să se adapteze la actuala pușcărie mondială e patetic, jalnic. Toată lumea încearcă să dreagă busuiocul, sa nege realitatea vizibilă. Cei de la Radioul national, sau DigiFm sau Europa Fm învită oamenii să sune in emisiune și să povestească cum s-au adaptat ei, cu masca pe mufă, in viața lor de zi cu zi, la noua realitate de kkt a FIAREI mondiale. Daca oamenii încearcă să povestească lucruri normale, aia de la radio îi trag înapoi spre discuții despre pandemie care au în centru caracterul patetico-tragic al actualei realități în pe care o trăim.

    E clar că vorbim de o hazna in care înotăm să nu ne scufundam dar noi, sclavii planetei, trebuie sa ne păcălim că e apartament confort 1. Cam asta e ideea. 

    exista de ceva vreme , mai ales acum cu aceast virus , doua lumi , una reala , total nemultumita si tensionata , cum n-am mai vazut si una prezentata in media si in on line de o mana de postaci platiti de aceiasi care platesc si media , sa distorsioneze realitatea . vedeam intr-o zi la tv , in cele cateva minute , in care pot sa rezist , un reprezentant al actualei guvernari in care spunea ca 70 % din populatie este de acord cu masurile luate de ei. o alta manipulare, este cea prin care , chipurile , se cere parerea oamenilor , fiind sel ectati sa vorbeasca doar cei care le convin lor , aici specialistii nr 1 sint cei de la antena 3 cu gadea in frunte (unii cred ca vorbesc de la ei din studio , din spate si se dau de aiurea ). i-au mai spus si altii in fata dar nu se lasa .

    ... teoria evolutionista, contine in sine, din punctul meu de vedere, o eroare logica ... de ce ar evolua o fiinta perfect adaptata la mediu? ... maimuta nu a devenit om pentru ca s-a adaptat perfect mediului ... desigur, cineva ar putea spune: pai s-au adaptat acele exemplare care nu s-au adaptat mediului din diverse motive, lipsa hranei, catastrofe, teritorialitate samd. ... atunci ar trebui sa excludem darwinismului conceptul de sel ectie naturala! ... in alta ordine de idei, o fiinta evoluata care a adaptat mediul necesitatilor sale, nu mai are de ce evolua ... o fiinta lipsita de provocari care traieste doar pentru a-si satiface nevoile, are mai multe in comun cu regnul animal decat cu regnul uman! ... ma intreb atunci, unde este progresul uman in aceasta noua normalitate cand omul isi satisface nevoia de hrana, intelectual si fiziologic, ataingand un ecran colorat pentru a primi ganduri deja gandite si hrana deja preparata?! ... as spune, cel mai mare rau este savirsit din ignoranta si confort, acestea nu conduc nici la progres si nici la evolutie ...

    1. ... intr-un sistem determinat si izolat ... teoria evolutionista apare justificata daca privim omul ca pe un automaton biologic ... daca am privi omul ca pe o fiinta biologica psiho-spirituala ... atunci problematica se schimba ... daca evolutia apare ca un efect al spiritului care cauta a se manifesta in materie ... atunci am putea spune: maimuta a ramas pe treapta ei de evolutie pentru ca spiritul nu s-a putut manifesta in ea ... se spune ca starile emotional-sentimentale sunt determinate de biochimia trupului ... daca un om invata a controla starile sale emotional-sentimentale ... am putea spune atunci ca el poate controla biochimia trupului ... cine o face atunci? ... automatonul biologic sau bilogicul inzestrat psiho-spiritual?! ... vorbim despre iluzia normalitatii intr-un sistem determinat si izolat ...

      ... corectie: ... cineva ar putea spune: pai au evoluat acele exemplare care nu s-au adaptat mediului din diverse motive...

    Puterea omului începe cu vorba nerostită, asemeni seminței

    ce încolțește, nici nu se vede când prinde suflare de viață. 

    Lumina seminței este cea care o ridică, Ea e voința seminței 

    pământul este cel ce-i dă hrană, apa îi dă vigoare și viață. 

    Ia seama la gândul cel rău, ferește-te de el.... pe viață, 

    ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, cu viață, 

    căci te-ndeamnă la lucruri nefireșți, ferește-te pe viață 

    de deșarte vorbe și de neadevăr; suflă spiritu-n ceață, 

    ca pulberea câmpului ce-ți acoperă ochii, esti în ceață. 

    ca plasa păianjenului pentru sufletu-ți om și sufletu seminței. 

    Libertate,

    câți ai făcut să plângă. 

    Fără tine, câtă singurătate! 

    Până că 

    viața va avea un sens 

    eu voi trăi să te am pe tine. 

    Să te am pe tine!

    Libertate, 

    1. Până când

      viața va avea un sens 

      eu voi trăi să te am pe tine. 

      Libertate, 

      când un cor se va ridica

      va cânta să te aibă pe tine. 

      viața nu va avea un sens,

      Libertate. 

      Căci eu am rămas fe se nistă, 

      Mare iubitoare ILCI-ISTĂ. (87,5%) 

      De 20 mai 1990 mult mi-e dor,  

      C'a fost... duminica orbilor.  

      Dar de'o vreme sunt cam tristă, 

      La creier sunt prea spălată, 

      Zilnic sunt manipulată.  

      "(....)"  

      Cu cățeii am noroc,

      Chiar acum la ei măăă'nnntorc.  

      Căci trebuia să mărturisesc odată (una /o dată se scrie corect ?) opțiunile mele intime din cabina cu ștampila de vot.

      Le dedic tuturor urmăritorilor mei, admiratorilor poemelor mele, pentru iubirea arătată în replicile lor dulci. Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc!!!

      trezirea lui Kundalini e calea spre iluminare, pace si cunoastere absoluta... în urma trezirii o inimă pură este asemeni unui vas de aur umplut cu nectar divin coborând din Dasham Dwar.

      Nu...sunt apolitica. E timpul ca liderii politici, spiirtuali sa nu ne mai manipuleze, sa ne minta. Ajunge! Avem nevoie de un alt model societal.

      E vorba despre Samadhi, Moksha..mai complicat pentru un neinitiat.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
BTPay
Apanova
anahotels.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

05 Aug. 2021
Euro (EUR)Euro4.9176
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1551
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5820
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7837
Gram de aur (XAU)Gram de aur241.9299

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Allview
Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro