Investiţii, tehnologie şi decizii rapide - pilonii pentru dezvoltarea industriei de apărare

Industria de apărare nu mai poate funcţiona pe logica improvizaţiei sau a paşilor mărunţi, ci are nevoie de o strategie coerentă, de investiţii consistente şi de o colaborare reală între stat şi mediul privat, pentru a transforma acest sector într-un pilon central al securităţii naţionale şi al economiei, au afirmat participanţii la evenimentul NATO Day 2026, realizat ieri de Organizaţia Patronală Industria de Apărare.

În deschiderea evenimentului, Răzvan Pîrcălăbescu, preşedintele OPIA şi directorul general al Romarm, a afirmat că ţara noastră are peste 150 de companii acreditate în industria de apărare, dintre care 85 sunt membre ale organizaţiei patronale pe care o conduce. El a spus că Romarm şi companiile din OPIA vor dezvolta noi capacităţi de producţie, pe lângă producţia pentru drone.

Răzvan Pîrcălăbescu a precizat: „Suntem pregătiţi să oferim Ministerului Apărării Naţionale şi tuturor structurilor de forţă din România tot ceea ce au nevoie, doar că trebuie să fim consultaţi şi să ştim cu o perioadă de timp înainte că se vor face achiziţii”. El a arătat că în companiile membre ale OPIA sunt produse „muniţie de calibru mic, de calibru mediu, de calibru mare, drone, tancuri, maşini de luptă, 4x4 etc.”.

La rândul său, Radu Oprea, secretarul general al Guvernului, a spus: „Atunci când ai beneficii şi eşti membru al unei alianţe, trebuie să ai şi o parte de contribuţie. Iar cea mai bună contribuţie pe care o putem aduce noi, ca România, este capacitatea noastră de descurajare a conflictelor din zonă. Acest lucru înseamnă că armata română trebuie să fie pregătită, instituţiile de forţă trebuie să fie pregătite, dar, bineînţeles, şi industria naţională de apărare, cu capital privat şi cu capital de stat. Iar acest lucru se poate face în această perioadă, pentru că Strategia pentru Industria Naţională de Apărare şi legea cooperării industriale au mutat decizia de la oricare dintre ministere către CSAT. Vorbim despre decizia în zonele unde, în conformitate cu legea cooperării industriale, trebuie semnate deodată achiziţia publică şi acordul de cooperare industrială. Adică să spunem clar, foarte bine argumentat, ce ne dorim să facem în România, cât de mult putem produce în România în interesul de securitate al României, în conformitate cu articolul 346 din Tratatul de funcţionare al Uniunii Europene. Avem o şansă, avem o oportunitate, se numeşte SAFE, şi trebuie să profităm de ea, pentru că timpul nu ne iartă în această perioadă şi, precum vedeţi, nici timpurile nu sunt ale noastre”.

• Decidenţii politici: Alocările din SAFE, în beneficiul industriei naţionale de apărare

Participanţii la dezbatere au arătat că, într-un context dominat de ameninţări complexe, de la conflicte convenţionale la riscuri hibride, cibernetice şi informaţionale, capacitatea de apărare depinde direct de forţa industriei, de tehnologie şi de rapiditatea deciziilor luate de către factorii politici. Ei au mai spus că, în acest cadru, oportunitatea oferită de fondurile europene pentru perioada 2026-2030 devine esenţială pentru repoziţionarea României în industria de apărare. Direcţionarea acestor resurse către companiile cu capital autohton şi stimularea parteneriatelor strategice pot transforma sectorul într-un pol de excelenţă, capabil să susţină atât nevoile interne, cât şi integrarea în lanţurile de producţie europene.

Mircea Abrudean, preşedintele Senatului, a precizat: „În afară de componenta politică şi militară, sigur că trebuie să vorbim mai mult despre componenta economică, despre industria de apărare, despre care se vorbeşte foarte mult, dar, din păcate, cred că nu se face la fel de mult, şi asta o constatăm în practică. Avem aproape 17 miliarde de euro în mecanismul european SAFE, ceea ce reprezintă a doua cea mai mare sumă alocată unui stat membru pentru consolidarea apărării şi a infrastructurii duale între anii 2026 şi 2030. Este important să ne asigurăm că aceşti bani merg către companii cu capital autohton, deoarece companiile din această zonă demonstrează că dezvoltarea industriei de apărare nu se concentrează într-un singur punct construit regional, ci reprezintă un pol de excelenţă capabil să susţină atât nevoile naţionale, cât şi integrarea în lanţul de valoare european. Eu, cel puţin, şi colegii mei, cu siguranţă, în toate întâlnirile pe care le avem în ţară şi în străinătate, în delegaţiile externe, încercăm să susţinem cât de mult putem industria românească de apărare, pentru că avem capacităţi extraordinare aici, în afară de tradiţia pe care o avem în domeniu. Avem resurse umane calificate, avem foarte multe companii de IT care s-au reprofilat spre zona de Defense Tech şi care se descurcă singure în această junglă, să-i spunem, în care activează, lucrează deja cu multinaţionale, cu cei mari din industrie şi cred că trebuie încurajaţi mai mult. Cred că asta trebuie să facem. La 22 de ani de la aderarea la NATO, România se află într-un moment de maturitate strategică. Avem obligaţia să contribuim activ la securitatea colectivă, să ne consolidăm capacităţile de apărare şi să dezvoltăm o industrie naţională tehnică, susţinută politic, legislativ şi economic. A fost şi cred că este în continuare o chestiune legată şi de legislaţie şi aici ne-am arătat toată disponibilitatea de a grăbi orice iniţiativă legislativă care eficientizează implementarea industriei de apărare în România”.

Domnia sa a precizat că, în urma reformei companiilor de stat, ar trebui să vedem o creştere a eficienţei activităţii managementului acestor societăţi comerciale, care până acum au fost într-o criză din cauza nerespectării dispoziţiilor privind guvernanţa corporativă.

„Eu îmi doresc foarte mult ca, repet, companiile româneşti să beneficieze de o mare parte din aceste sume din SAFE. Asta înseamnă că şi companiile româneşti trebuie să fie mai orientate, să-i spunem, şi să încercăm să fim eficienţi, să găsim soluţii acolo unde e nevoie de soluţii şi ştiu că suntem capabili să facem asta pentru a nu pierde această oportunitate foarte mare pentru România. Sigur că mulţi critică faptul că vorbim de SAFE, dar SAFE e un împrumut. E un împrumut la dobânzi extraordinar de bune. Ar fi ideal dacă România s-ar putea împrumuta la aceste dobânzi şi în activitatea curentă a Guvernului”, a spus Mircea Abrudean.

• Companiile din apărare, evaluate de membrii comisiilor parlamentare de apărare

La rândul său, Nicoleta Pauliuc, preşedintele Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Senat, a menţionat că, după sărbătorile pascale, membrii comisiei vor începe o evaluare a industriei de apărare, evaluare ce include şi vizite în teritoriu la companiile publice şi private, pentru a constata pe ce companii se poate baza acest sector de activitate.

„În această perioadă, lucrăm la Legea Apărării Naţionale. Există un articol pe care l-am introdus printr-un amendament care vorbeşte despre industria de apărare ca zonă strategică a României. Pentru că atunci când vorbim de securitate, nu vorbim doar de capabilităţi, nu vorbim doar de o armată pregătită, vorbim şi de o industrie de apărare puternică. (...) Trăim într-o epocă în care securitatea statelor nu mai este ameninţată unidimensional. Vedem ameninţări militare convenţionale, dar şi atacuri hibride, presiuni informaţionale, cibernetice, economice şi tentative de subminare a politicii democratice. În faţa acestei realităţi, NATO a rămas ceea ce a fost mereu în momentele decisive ale istoriei: un spaţiu al unităţii strategice, al descurajării credibile şi al apărării colective. (...) Dar NATO înseamnă pentru România şi o obligaţie de maturitate. A fi membru al Alianţei nu înseamnă doar să beneficiezi de protecţie, ci înseamnă să contribui, să investeşti, să fii pregătit şi să-ţi înţelegi rolul într-o regiune esenţială pentru securitatea euroatlantică. Deci, România nu este doar un beneficiar al securităţii colective. România este şi trebuie să fie un furnizor de securitate. Iar într-un context în care flancul estic are o importanţă strategică majoră, acest rol devine şi mai important. (...) În domeniul apărării nu ne mai permitem ezitări, oscilaţii sau viziuni pe termen scurt. Securitatea se construieşte în timp, prin continuitate, prin investiţii inteligente şi prin consens asupra interesului naţional. De aceea, trebuie să ne consolidăm capacitatea noastră reală de apărare. Astăzi, descurajarea credibilă nu înseamnă doar voinţă politică. Înseamnă capabilităţi, infrastructură, interoperabilitate, tehnologie, industrie şi rezilienţă. Înseamnă capacitatea statului de a colabora cu industria, cu mediul de cercetare şi cu partenerii strategici pentru a transforma decizia în putere reală. Apoi este nevoie de investiţia în oameni. Nicio alianţă nu este mai puternică decât oamenii care o servesc. Nicio strategie nu valorează mai mult decât competenţa celor care o pun în practică. De la militari şi experţi în securitate, la ingineri, cercetători şi profesionişti din industria de apărare, avem nevoie de o nouă generaţie de lideri care să înţeleagă complexitatea acestei epoci şi să răspundă cu profesionalism, caracter şi viziune”, a precizat Nicoleta Pauliuc.

• Obiective ambiţioase pentru anul 2030

Pe termen lung, miza este ca România să nu mai fie doar un beneficiar de securitate, ci un actor relevant în arhitectura euroatlantică, inclusiv printr-o industrie de apărare competitivă şi interconectată global. Fără accelerarea reformelor, eficientizarea legislaţiei şi creşterea capacităţii de producţie, există riscul ratării unei oportunităţi strategice într-un moment în care competiţia regională este tot mai intensă.

În acest sens, Irineu Darău, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului, a spus: „În primul rând, enunţ principiul complementarităţii: nu este despre privat versus public, nu este despre intern versus extern, nu este despre import versus export. Suntem într-o perioadă în care, aşa cum avem ameninţări, avem multiple oportunităţi de dezvoltare solidă a industriei de apărare şi trebuie să ştim să combinăm toate aceste elemente. Nu este un joc de sumă nulă. Trebuie să ştim să atragem parteneri din România, parteneri din exterior, să realizăm şi importuri, şi exporturi şi să încurajăm parteneriatele reale între mediul privat şi stat. Al doilea principiu ar fi interdependenţa.

Bineînţeles că ne dorim să producem cât mai mult la noi în România, dacă se poate chiar produse de la un capăt la altul. Ştim la fel de bine că nu se va putea în toate cazurile, dar principiul esenţial este ca, după aceşti ani, industria de apărare din România să fie o verigă esenţială în lanţurile globale şi europene de producţie. Producţia din România, industria de apărare din România ar trebui ca, după anul 2030, să nu mai poată fi ocolită în aproape niciun lanţ global de producţie privind industria militară, în special, bineînţeles, în cadrul Uniunii Europene şi al NATO”.

Ceea ce se întâmplă acum, atât în industria militară, cât şi în cercetare, în inovaţie, înseamnă o viteză pe care companiile din ţara noastră nu o au, dar pe care trebuie să o câştige, a afirmat europarlamentarul Vasile Dîncu, fost ministru al Apărării Naţionale.

Vasile Dîncu a precizat: „Prin programul SAFE şi prin alte programe, încercăm să construim ceea ce îşi doreşte şi România, adică să fim parte a unui pilon important, strategic, autonom în interiorul NATO. Nu este o idee care să fie foarte bine vizată peste tot, dar eu cred că este o idee la care România trebuie să adere serios. Având în vedere complementaritatea cu parteneriatul cu Statele Unite, cred că putem fi cea mai interesantă punte de legătură în reconstrucţia unui spirit euroatlantic”.

• Vasile Dîncu: Fără responsabilitate şi competenţă, controlul civil al apărării poate deveni periculos, poate duce armata în proiecte grăbite sau prost gândite

Fostul ministru al Apărării Naţionale s-a referit şi la starea actuală a NATO, alianţă slăbită din cauza nucleului politic. Vasile Dîncu a spus: „NATO este un subiect foarte important al strategiilor politice internaţionale şi un proiect de îngrijorare pentru foarte mulţi. Timp de decenii, NATO a fost o promisiune care s-a născut după al Doilea Război Mondial, după un dezastru. A fost o promisiune care s-a bazat pe doi piloni: pe o capacitate militară incredibilă şi pe un nucleu politic care este bazat pe valori şi a fost bazat pe valori comune. Astăzi, unul dintre aceşti doi piloni a slăbit foarte mult şi asta ar trebui să ne îngrijoreze. Astăzi nu structurile militare sunt cele care aduc o slăbiciune NATO, ci nucleul politic sau acest palier al politicului. Vedem o fragmentare; în timp ce NATO rămâne solid militar, pierde din coeziune politică. Şi cred că NATO, dacă are un pericol în acest moment, nu este un pericol din exteriorul NATO, ci un pericol din interiorul NATO. De aceea, eu cred că astăzi trăim un contrast foarte puternic şi aş vrea să aduc astăzi un omagiu celor care sunt baza acestei alianţe: militarii. Militarii trăiesc realitatea securităţii. Politicienii o discută. Noi, politicienii, o discutăm. Militarii ştiu ce înseamnă riscul. Politicienii formulează, vorbesc despre risc în discursuri. Militarii pleacă în misiuni şi nu ştiu dacă se vor întoarce. (...) NATO, în ultimii 20 de ani, a sacrificat peste 4.000 de vieţi. Zeci de familii au rămas în dificultate. Deci, asta înseamnă că, pentru militari, războiul nu este o idee. Militarii preţuiesc viaţa şi avem nevoie, în acest moment, de luciditatea militarilor, pentru că, până la urmă, există un aspect pe care noi, politicienii, trebuie să-l recunoaştem şi trebuie să-l discutăm. Acela al controlului civil asupra apărării. Controlul civil asupra apărării a fost gândit pe nevoia de echilibru între militar şi civil. Dar haideţi să ne uităm un pic: fără responsabilitate şi competenţă, acest control civil poate deveni periculos, poate transforma armata într-un proiect, o poate duce în proiecte grăbite sau prost gândite şi care uneori nu au acceptare generală. De aceea cred că, pentru ca NATO să rămână puternic, este nevoie să ştim unde mergem şi ce apărăm, e nevoie de coerenţă decizională, de respect pentru instituţiile care asigură stabilitatea, de respect pentru militari”.

Europarlamentarul Maria Grapini a afirmat, după intervenţiile reprezentanţilor statului, că, deşi de-a lungul anilor industria de apărare a României a devenit nesemnificativă prin mărimea capacităţilor, este nevoie urgent de investiţii în actualele capacităţi de producţie, dar şi în deschiderea unor noi capacităţi şi a adăugat că „fondurile europene puse la dispoziţie trebuie investite în propria industrie şi infrastructură, şi nu în importuri”.

Potrivit reprezentanţilor companiilor prezenţi la eveniment, participarea companiilor româneşti de tehnologie la iniţiativele NATO nu mai este doar o oportunitate, ci o responsabilitate strategică. De exemplu, programul DIANA (Defence Innovation Accelerator for the North Atlantic) deschide uşa către finanţări, testare, validare şi scalare pentru soluţii tehnologice cu impact real în securitatea şi rezilienţa Alianţei şi permite companiilor din ţara noastră să accelereze inovaţia şi să livreze tehnologie de nivel NATO.