Mai poate face Europa compromisuri între securitatea energetică şi obiectivele de mediu?

Piaţa europeană a gazelor naturale traversează una dintre cele mai grele perioade din ultimii ani, pe fondul combinaţiei dintre factorii structurali negativi şi incertitudinile geopolitice majore.

La doar câteva săptămâni de la debutul sezonului de refacere a stocurilor de gaze din UE, datele de la Gas Infrastructure Europe (GIE) arată un grad de umplere de circa 34% din capacitatea depozitelor, cu aproape 8 puncte procentuale sub nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut (vezi graficul 1).

"Refacerea stocurilor înainte de iarnă reprezintă cea mai importantă provocare, în condiţiile în care preţurile nu stimulează injectările", a declarat Eszter Szekeres, directorul subsidiarei ungare a companiei elveţiene Met Group, după cum scrie Montel News.

Situaţia este confirmată şi de Equinor, unul dintre cei mai mari producători de gaze ai Europei. Torgrim Reitan, directorul financiar al grupului norvegian, a avertizat că "Europa va avea dificultăţi în a-şi reface stocurile de gaze până la nivelul ţintă de 80% înainte de începerea iernii viitoare", şi a citat marjele de preţ nefavorabile precum şi nivelurile de aprovizionare mai mici decât cele aşteptate.

Ţinta oficială a statele membre UE este asigurarea unui grad de umplere de 90% pentru depozitele de gaze până la începutul lunii decembrie, însă Comisia Europeană a cerut autorităţilor naţionale să dea dovadă de flexibilitate în contextul condiţiilor de piaţă nefavorabile şi să urmărească o ţintă de 80% în acest an.

Una dintre cele mai mari probleme identificate de experţi este structura actuală a pieţei, care nu oferă stimulentele necesare pentru injectarea gazelor în stocare.

Contractul TTF cu livrarea în iunie 2026 s-a tranzacţionat recent la peste 43 EUR/MWh, în timp ce contractul cu maturitate în ianuarie 2027 la circa 42,5 EUR/MWh, conform datelor de la TradingView (vezi graficul 2).

O astfel de structură a preţurilor, cunoscută sub denumirea de "backwardation", descurajează operatorii să cumpere gaze acum pentru a le stoca, deoarece preţurile pe termen scurt sunt mai mari decât cele pentru iarnă, iar cumpărarea de gaze scumpe astăzi pentru a le vinde la un preţ mai mic în ianuarie 2027 ar duce la o pierdere garantată.

"Aceasta situaţie nu este sustenabilă", a subliniat Szekeres. În opinia sa, piaţa nu mai poate subestima pentru mult timp riscul pentru iarna viitoare în raport cu riscul pe termen scurt.

Jefferson Edwards, vicepreşedinte în cadrul Shell LNG, a venit cu argumente suplimentare în acest sens: "Europa va trebui să liciteze cargouri de GNL în detrimentul Asiei pentru a-şi umple stocurile în lunile următoare, iar pentru asta avem nevoie de motivare prin preţuri, însă curba actuală a preţurilor spune altceva".

Deoarece structura preţurilor descurajează reaprovizionarea, Europa va intra probabil în iarna viitoare cu rezerve mai mici decât în mod normal, ceea ce va creşte vulnerabilitatea în faţa fenomenelor meteorologice sau altor probleme operaţionale.

Contextul geopolitic adaugă o presiune suplimentară asupra pieţei europene de gaze. Conflictul din Orientul Mijlociu a afectat producţia de gaze lichefiate (GNL) din Qatar şi a determinat o reducere a capacităţii de export cu 17%. Refacerea unităţilor de producţie şi stocare la capacitatea nominală ar putea dura până la cinci ani.

Noile estimări arată că surplusul de GNL, prognozat până la sfârşitul deceniului doar în urmă cu o jumătate de an, nu se va materializa, după cum a mai declarat Reitan, iar "Europa are nevoie să cumpere GNL pentru a-şi satisface cererea".

Directorul financiar de la Equinor a mai subliniat că, deşi pieţele petrolului ar putea reveni la normal în termen de şase luni de la o eventuală redeschidere a Strâmtorii Ormuz, pentru gaze va dura mult mai mult.

Condiţiile actuale şi perspectivele pieţei energiei din UE au determinat autorităţile din Norvegia să anunţe redeschiderea unor câmpuri de gaze din Marea Nordului în 2028. Acestea au fost exploatate din 1977 până în 1988 şi au fost închise în 1998, iar noua perioadă de exploatare va fi de circa două decenii.

Lipsa ofertelor pentru refacerea stocurilor a impus o schimbare majoră a politicii UE, care se confruntă cu o dilemă majoră: echilibrul dintre securitatea energetică pe termen scurt şi obiectivele climatice pe termen lung.

Conform unei ştiri recente din Financial Times, Comisia Europeană analizează suspendarea penalităţilor pentru emisiile de metan în perioadele de criză energetică, pe fondul presiunilor intense din partea SUA şi a industriei combustibililor fosili.

Regulile privind monitorizarea, raportarea şi verificarea scurgerilor de metan legate de importurile de combustibili fosili urmează să fie implementate anul viitor, dar criza din Orientul Mijlociu a generat apeluri pentru amânarea acestor măsuri, a căror nerespectare poate conduce la amenzi de până la 20% din veniturile anuale ale companiilor implicate.

În ultima versiune a ghidului adresat organismelor naţionale, care vor aplica regulile începând din ianuarie 2027, Comisia afirmă că aplicarea penalităţilor în timpul unei crize ar putea "agrava situaţia securităţii aprovizionării şi îi pun în pericol continuitatea".

Flora Witkowski, coordonator pentru politici privind gazele în cadrul Climate Action Network, a criticat dur propunerea CE: "Ghidul deschide o cutie a Pandorei pentru excepţii bazate pe consideraţii de securitate a aprovizionării cu energie", deoarece nu există o limită de timp sau o definiţie clară a "securităţii aprovizionării cu energie".

Pentru consumatorii industriali, situaţia se traduce printr-o expunere crescută la preţuri volatile şi necesitatea unor strategii sofisticate de hedging, în timp ce traderii şi furnizorii se confruntă cu oportunităţi de arbitraj, dar şi cu riscuri ridicate din cauza incertitudinii geopolitice.

Instituţiile europene de reglementare sunt puse tot mai mult în situaţia de a asigura securitatea energetică fără a compromite obiectivele climatice pe termen lung.

În acelaşi timp, investitorii în infrastructură primesc semnale mixte: necesitatea urgentă de a dezvolta capacităţi de stocare, pe fondul incertitudinilor privind evoluţia reglementărilor de mediu.

Piaţa europeană de gaze naturale se află într-un punct de inflexiune critic, marcat prin stocuri sub aşteptări, semnale de preţ distorsionate, dependenţă crescută de GNL şi tensiuni geopolitice majore.

În aceste condiţii, Europa se îndreaptă către o iarnă care ar putea testa din nou rezilienţa sistemului său energetic.

Din păcate, testele nu se vor opri după iarna viitoare. Combinaţia dintre infrastructura de producţie deficitară şi un model de preţuri care descurajează reaprovizionarea înseamnă că iernile vor rămâne o provocare dominantă în viitorul previzibil, atât pentru factorii de decizie cât şi pentru companiile energetice europene.