DIGI Comunications

Martingala guvernării

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 10 februarie

Cornel Codiţă

Orice guvernare urmăreşte, asemenea celui mai înrăit jucător de noroc, succesul. Cîştigul. Doar nu o să-mi spuneţi că se duce careva să ia puterea hotărît să o piardă lamentabil după doar cîteva luni! Ideea că ar exista o formulă miraculoasă şi infailibilă pentru a asigura cîştigul, folosindu-te de reguli şi oculte formule care ar putea să anuleze capriciile hazardului, este veche. Cel puţin tot atît de veche cît îndeletnicirea jocurilor de noroc. Un fel de fata morgana pentru care nu se găseşte niciodată făt-frumosul capabil să o răpească şi să fugă cu ea în ţara veşnicei şi neîntreruptei fericiri. Bun, acuma o să spună cineva că guvernarea nu este un joc de noroc! Tot ce se poate, dar cei care susţin această teză ori nu au vizitat niciodată România, ori dacă au călcat prin ograda noastră s-au lăsat furaţi de peisaj şi nu au băgat de seamă cum merg lucrurile la băştinaşi. E loterie curată! Şi pentru guvernanţi şi pentru guvernaţi. Primii, pentru că habar nu au la ce se înhamă, cu ce se mănîncă jocul cu pricina, încercînd în cel mai bun caz să înveţe ceva "la locul de muncă". Figura actualului nostru prim ministru, fost ministru de finanţe, care de la o zi la alta pare tot mai înglodat în complicaţiile finanţelor guvernării, este de un tragi-comic monumental. În consecinţă, cei cu mîna pe hăţurile guvernării nu ştiu nici cam ce ar fi de făcut, nici cum, ca să fie mai bine. Colac peste pupăză, nici să afle nu prea au timp, loviţi cum sunt din toate părţile de valurile necruţătoare ale furtunilor iscate în oceanul problemelor cotidiene. Ba nu sunt bani de pensii, ba nu sunt nici de salarii, ba nu sunt pentru spitale, ba nici pentru proiecte de dezvoltare, ba e pandemie, ba sindemie, ba dă focul, ba dă ploaia şi inundaţia, ba zăpada, ba cutremurul, mă rog fiecare după cum i-e norocul. Ceilalţi, guvernaţii, sunt încă şi mai abitir în ceaţă, pentru că nu au niciodată cum să ştie dacă lozul scos din urna în care au pus votul la ultimele alegeri e cîştigător sau necîştigător. Ne trebuie deci o martingală. O formulă magică pentru cîştig asigurat.

Pentru simplificarea teoriei, propun să dăm credit strămoşilor noştri de ginte latină, romanii, şi să acceptăm că succesul guvernării este legat de doar două condiţii: Pîine şi Circ!! Prin forţa lucrurilor, a realităţilor de zi cu zi şi a strategiilor de guvernare, atît pîinea cît şi circul pot fi furnizate cu surplus, respectiv în deficit. Avem, va să zică, la intersecţia celor două variabile, un spaţiu configurat de 4 situaţii distincte, sau, dacă vreţi, patru formule care se află fiecare într-o relaţie directă şi univocă în raport cu ţinta urmărită, succesul.

Situaţia ideală, pe care o recomandau de altfel şi romanii: pîine în exces, circ în exces. Iar, cînd era vorba despre excese, romanii nu umblau cu jumătăţi de măsură. Spectacolele sub formă de mega "carnagii artistice" din marele Coloseum, plătite, conform propagandei locale, din punga împăratului, puteau dura şi sute de zile, iar împărţirea pe daiboji a pîinii în cartierele sărace ale Romei era o practică "electorală" şi "de guvernare" larg utilizată. Succesul guvernării este garantat şi nu ar trebui să căutăm mai departe, altă formulă... dacă... Dacă această soluţie nu ar avea o hibă majoră care a şi dus, în cele din urmă, la prăbuşirea marelui imperiu. Costă al naibii de mult, iar după ce se termină resursele unei campanii militare de prăduire e nevoie de o nouă campanie şi de alte triburi şi populaţii care să poată fi jefuite cu metodă şi pînă la os. Abia cînd a trebuit să trăiască din osînza proprie, Roma a băgat de seamă că sistemul economic care părea "etern" se baza pe o resursă tratată ca inepuizabilă, dar care a devenit, istoric, epuizată!! Max Weber, în analizele sale de istorie a lumii, la intersecţia sociologiei cu politica, evidenţiază magistral mecanismul acestei prăbuşiri (pentru împătimiţi, vezi "Wirtschaft und Geselschaft im Rom der Kaiserzeit" şi "Die sozialen Grunde des Untergangs der antiken Kultur").

A doua soluţie este ceea ce am putea numi soluţia spartană: pîine cît să aibă toată lumea, dar nu în exces, circ puţin sau chiar deloc! Cine are chef să se distreze, o poate face în armată şi în campaniile militare ale statului. Soluţia aceasta este îndeobşte cunoscută în istoria mai veche sau mai recentă sub eticheta "dictaturilor de dezvoltare". Dă ceva rezultate, dar are o hibă majoră. Cei de la guvernare se înşeală mai întotdeauna în privinţa raţiei de pîine pe care trebuie să o furnizeze guvernaţilor, iar deficitul cronic se transformă "alchimic" în murmur, rezistenţă, răzmeriţă sau revoluţie. Oricum ai da-o, la un moment dat, contractul social dintre guvernare şi guvernaţi este invalidat, iar mecanismul nu mai funcţionează.

A treia soluţie este de tip: circ în exces, pîine mai puţină decît ar fi necesar. Ca să avem o referinţă istorică ceva mai recentă am putea numi modelul "sud-american" sau pentru o referinţă literar-cinematografică, "jocurile foamei". Societăţi de sub-dezvoltare, masiv polarizate, cu aproape jumătate din populaţie în starea de sărăcie relativă şi absolută, unde samba, fotbalul şi telenovelele, la greu, încearcă să suplinească lipsa pînii cea de toate zilele.

În sfîrşit, a patra "soluţie": pîine în deficit, circ în deficit. Ultimii ani ai dictaturii ceauşiste sunt ilustrarea, de departe, cea mai convingătoare pentru deficienţele acestui tip de abordare. Succesul ei este doar iluzia în care se scaldă o vreme potentaţii puterii, într-o dictatură care se ciocneşte cu zgomot de absurd. Mai devreme sau mai tîrziu, explozia socială se produce, iar regimul guvernării se prăbuşeşte.

Acum, ştiu, cititorul meu vigilent o să mă tragă de mînecă şi o să zică, pe bună dreptate: păi, din toate astea nici una nu se termină bine. Toate soluţiile matale duc în fundătură. Parcă era vorba să ne dai o martingală! De unde nenică, nu vă spusei că aşa ceva nu există! Iar, dacă nu mă credeţi pe mine, nu aveţi decît să reluaţi lecturile clasice. Vezi Dostoievski, "Jucătorul".

Opinia Cititorului ( 22 )

  1. avem noi?

    Cum s-ar conduce o țară fără partide și fără cele 4 soluții? 

    Nu e adevarat ca nu sunt bani. Ei sunt cacalau.. dar sunt la cine nu trebuie. De aceea nu ajung unde trebuie, tocmai, pentru ca sunt la cine nu trebuie.

    1. La tine au ajuns? Cacalau?

      Banii nu au acoperire in nimic... se creeaza din neant virtual sau 7 la suta se imprima...asa ca se pot crea credite infinite virtuale printr-un simplu click in conturi pentru fiecare, daca s-ar dori asa cum le creeaza bancile...dar se prefera sa ne indatoreze pe noi si statele pe viata. Sclavii sistemului financiar, asa ne si controleaza.

      Zici tu ceva.

    "Orice guvernare urmăreşte, asemenea celui mai înrăit jucător de noroc, succesul. "

    Este vorba despre succesul personal, nu succesul tarii. Este o mare diferenta. 

    Guvernantii in loc sa aiba comportament de administratori, de manageri, se comporta ca niste domnitori fanarioti care urmaresc sa isi recupereze investitia + un profit cat mai mare. 

    Guvernantii ar trebui sa fie simpli angajati si nu satrapi.

    ... painea si circul, tin mai degraba de o abordare hedonista ... dar roma inca mai tinea un as in maneca ... cand nu a mai tinut cu placerea ... a monopolizat crestinismul ... acuma, lumea noastra moderna (sau post moderna) e cam certata cu teologia ... dar ni se promite o inverzeala digitala ... si daca mai nimeni nu sesizeaza contradictia in termeni atunci sa raman eu ciudatul ... pentru ca putem inventa tot felul de artificii ... daca nu lucram asupra mecanismelor de transfer a valorii ... toate inventiile si nascociriile vor aduce beneficii acelorasi oameni ... iar pericolul intr-o societate digitala este nonvaloarea ... atat intrinseca, cat si extrinseca omului ...

    1. Ce e valoarea?

      In comentariul nr. 4 se vorbeste de 2 valori.

      Nu sunt autorul comentariului de la nr. 4, dar pentru mine  

      Valoarea omului = ar fi tot ceea ce ne diferentiaza pe noi oamenii de animale. De exemplu, un analfabet functional prin ce se diferentiaza de un papagal care repeta ce i se spune?

      Valoarea produsa de activitatea umana fizica sau intelectuala = a fair return or equivalent in goods, services, or money for something exchanged 

      ... valoarea este in legatura cu ceea ce este important, insemnat, merituos etc. ... permiteti-mi va rog sa ofer un exemplu ... ati obervat cum tot mai multi tineri si adulti isi tranzactioneaza timplul in schimbul unor colectii de pixeli pentru a primi satisfactie emotionala?! ... pretul platit este timpul ... valoarea obtinuta este satisfactia ...

      Cele doua definitii ale valorii fac orice pisica sa stea-n coada si sa se intrebe: cu ce e omul mai bun decat un bivol?!

    A sufletului călătorie prin cele șapte văi...spre veșnicie

      

    În A CĂUTĂRII VALE 

    Răbdarea Quijotian Cavaler acestei văi e; 

    fără răbdare, neostenitul călător nicăieri nu ajunge-va 

    și niciun stâncos țel  cu a inimi floarea nu atinge-va. 

    Nici vreodată descurajat de neatingere nu trebui-va; 

    dacă o sută de mii de ani precum Sisif strădui-va-se 

    și a Prietenului contemplare a Frumuseții moară de vânt, 

    de neclintit stâncă nu șovăitoare trestie fi-va-n viu  vânt 

    a inimii floare slujitoare țintă a divinelor tezaure - izvor 

    curățare-i de imitație, de ale strămoșilor urme îndepărtează-se-va, 

     

    ce cu grabă a prieteniei și a dușmănie ușă  cu zor închide-se-va 

    în ale tuturor oamenilor ai albastrei planete chipuri de nor. 

      

    In al Iubirii Majnún fractal al morilor de vânt căutări judecată 

    pe Majnún într-o zi întâlnitul-au sideralul auriu praf cernând 

    și din a sufletului cupă lacrimile-i sângerii cu zor curgând. 

    -„Ce faci?” 

    - „O caut pe Laylí”. 

    - „Vai de tine! Al Laylei spirit pur e și tu în țărână o cauți! ” 

    - „O caut peste tot; undeva să o găsesc trebui -va-mi. ” 

      

    Adevăratul căutător altceva nu căuta-va 

    decât al dorinței sale obiect căuta-va 

    iar iubitul altă dorință nu are decât unirea cu a sa iubită. 

    La fel căutătorul ținta  cu dor ușor nu atinge - va 

    decât dacă lucrurile toate cu detașare sacrifica-va. 

    tot ce cu drag văzut-a, cu fiori auzit-a și cu chin înțelesu-a, 

    în gol totul pune-va, în al tărâmului spirit lin intra putea-va, 

    în a bunului Dumnezeu, a Păcii Sufletului eternă Cetate-i. 

    de ocnaș muncă, dacă să-L căutăm ne dorim trebuintă-i; 

    de ardoare, dacă din mierea reîntâlnirii cu El să bem cu dor voim-vom; 

    iar din a Creatorului cupă dacă gusta-vom, lumea cu zor arunca-vom. 

    În fiecare al unicosului univers neostoitul călător simultan locuiește 

    și în fiecare a totalitații galaxie instant cu bucurie deodat poposește 

    În fiecare chip, el a Prietenei frumusețe mereu cu dor căuta-va; 

    în fiecare al totalității solară lume pe Iubită de zor el căuta-va. 

    fiecărei companii El cu grabă alătura -va - se 

    și cu fiecare suflet părtășie cu drag căuta- va, 

    al Prietenei sale secret în vreo minte,  iute descoperi-v-ar, 

    A Celei Iubite Frumusețe într-un chip,  fin contempla-v-ar. 

    Și dacă, cu ajutorul măreției Creatorului, 

    o urmă a Prietenului fără urmă în această călătorie găsitu-va 

    și al lui Iosif parfum, din solul ceresc demult pierdut, inhala-va 

    el imediat păși- va... 

      

      

    În A IUBIRII VALE 

     în al iubirii foc să fii de dor topit 

    În acest oraș, al extazului gurei de rai este-nălțat 

    și al lumii doritor soare strălucește neîncetat 

    și al iubirii rubiniu  nebun foc în rezonanță aprins e! 

    iar al iubirii trandafiriu foc în  dulce armonie aprins e! 

    până la cenușă arde, la a rațiunii violet secerare. 

    Acum călătorul conștiența de sine nu mai are 

    și de nimic în afară de El însuși, meditează El. 

    nici dalbă ignoranță, nici albastria cunoaștere, nu vede El 

    nici mugurie îndoială, nici vioria certitudine nu mai adulmecă; 

    a dimineții aurie călăuzire din a noapții cețoasă eroare nu gustă. 

    de bruna necredință, și de alb- auria credință, fuge  

    iar melodia sideralei otrave, un floral balet balsam e. 

    al acestei văi orb Drept durerea-i; 

    și dacă aburindă durere nu fi-va, 

    Dulcineea călătorie niciodată nu se va găta 

    În sângerândul popas,în afară de Iubita, pe iubit alt gând nu-l  doare 

    și în afară de Prieten, nici un refugiu nu-i soare 

    o sută de vieți pe calea Celui Iubit, cu veselie sacrifică 

    la picioarele Iubitului. cu fiece pas o mie de capete aruncă 

    O, Fratele meu! Până în Egiptul iubirii, niciodată nu  intra-vei 

    la Iosif al Prietenului Frumusețe n-o  savura-vei 

    și până când, ca Iacov, ochii din afară, părăsi -vei, 

    ochiul ființei tale interioare; niciodată nu deschide-vei, 

    și până când cu focul dragostei, nu arde-vei 

    cu Iubitorul Dorului. Niciodată nu comunica-vei 

    Un iubit de nimic nu se teme și niciun rău apropia de el nu se poate: 

    rece în foc și uscat în mare Îl vezi. 

    Un iubit, cel ce rece în focul iadului e, 

    Un cunoscător, cel care uscat în mare e. 

    Iubirea existența în brațe n-o strânge și viață nu cerșește 

    viața în moarte vede și în rușine slava caută regește, 

    nebunia iubirii, pentru a nu muri merita-va 

    omul în marea de sănătate scufunde-se legăturile Prietenului,  merita-va 

    plin de spirit cupa vieții fi-va 

    gâtul în lațul Său prins, Binecuvântat fi-va 

    fericit capul ce în praf pe calea iubirii Sale cade. 

    Și dacă, de Creator confirmat fi-va , 

    iubitul din ghearele vulturului iubirii, scapă, intra-va... 

      

    În A CUNOAȘTERII VALE 

    și din cernită îndoială în de nea certitudine ieșiți! 

    și de la al întunericulului iluziei treceți 

    la lumina călăuzitoare a iubirii de Dumnezeu. 

    Ochii lui interiori deschide-se-vor 

    și în secret cu Preaiubitul său discuta-va; 

    el poarta cristalinului adevăr deschide-va 

    și a evlaviei și a imaginărilor deșarte, ale inimii porti închide- va 

    El în sufletului unicosului haltă cu al lui Dumnezeu decret mulțumi-se-va 

    și războiul ca pe pace vedea-va 

    și în moarte ale vieții veșnice secrete găsi-va! 

    Cu ochii dinăuntru și din afară, 

    la tainele învolburatei învieri în ale creației tărâmuri asista-va 

    și în înminresmata a sufletelor oamenilor cupă 

    cu o inimă curată, divina înțelepciune înțelege-va 

    în ale lui Dumnezeu manifestări nesfârșite. 

    În ocean o picătură găsi-va, 

    într-o picătură secretele mării contempla-va. 

    Inima atomului Împarți-va și iată! 

    În el un soare găsi – va! 

      

    1. AM ZIS!

      A sufletului călătorie prin cele șapte văi spre a Iubirii veșnice cupe

       

      În A CĂUTĂRII VALE 

      Răbdarea Quijotian Cavaler acestei văi speranță-n floare; 

      fără răbdare, neostenitul călător nu vede sufletu-n soare 

      niciun stâncos țel cu-a inimi floare dor ce surd il doare 

      Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n soare; 

      Dacă o sută de mii de ani Sisiful călător strădui-se-va 

      ale strămoșilor de imitație urme cu soare curăța-le-va 

      cu grabă al prieteniei și al iubirii portal deschide-l-va 

      sorbind cupa sufletului a dușmăniei ușă închide-se-va 

      spre ale tuturor oamenilor ai albastrei planete suflete nor. 

      a inimii floare slujitoare țintă a divinelor tezaure de izvor 

      a Prietenului contemplare a Frumuseții nu-i moară-n vânt, 

      de neclintit stâncă-i nu șovăitoare trestie fi-va-n lin vânt. 

       

      In al Iubirii Majnún fractal al morilor de vânt căutări judecată 

      pe Majnún într-o zi întâlnitul-au sideralul auriu praf cernând 

      și din a sufletului cupă lacrimile-i sângerii cu zor curgând. 

      -„Ce faci?” 

      - „O caut pe Laylí”. 

      - „Vai de tine! Al Laylei spirit pur e și tu în țărână o cauți! ” 

      - „O caut peste tot; undeva să o găsesc trebui -va-mi. ” 

       

      Adevăratul căutător altceva nu poate căuta-va 

      decât al dorinței sale obiect cu viu dor cânta-va 

      iubitul altă dorință nu are doar unirea cu iubita sa. 

      La fel căutătorul ținta cu dor ușor nu atinge - va 

      doar dacă lucrurile toate cu detașare sacrifica-va. 

      tot ce cu drag văzut-a, cu fiori auzit-a și cu chin înțelesu-a, 

      în gol totul pune-va, în al tărâmului spirit lin intra putea-va, 

      în a bunului Dumnezeu, a Păcii Sufletului eternă Cetate-i. 

      de ocnaș muncă, dacă să-L căutăm ne dorim trebuintă-i; 

      de ardoare, dacă din mierea reîntâlnirii cu El să bem cu dor voim-vom; 

      iar din a Creatorului cupă dacă gusta-vom, lumea cu zor arunca-vom. 

      În fiecare al unicosului univers neostoitul călător simultan locuiește 

      și în fiecare a totalitații galaxie instant cu bucurie deodat poposește 

      În fiecare chip, el a Prietenei frumusețe mereu cu dor căuta-va; 

      în fiecare a totalității solară lume pe Iubită de zor el căuta-va. 

      fiecărei companii El cu grabă alătura -va - se 

      și cu fiecare suflet părtășie cu drag căuta- va, 

      al Prietenei sale secret în vreo minte, iute descoperi-v-ar, 

      A Celei Iubite Frumusețe într-un chip, fin contempla-v-ar. 

      Și dacă, cu ajutorul măreției cupei iubirii a bunului Creator, 

      o urmă a Prietenului fără urmă în această călătorie găsitu-va 

      al lui Iosif parfum, din solul ceresc demult pierdut, inhala-va 

      el imediat păși- va... 

       

      În A IUBIRII VALE 

      în al iubirii foc să fii de dor topit de dor aruncat 

      În acest oraș, al extazului gurei de rai este-nălțat 

      și al lumii doritor soare strălucește-n dor neîncetat 

      al iubirii rubiniu nebun jar în rezonanță aprins e! 

      ial iubirii trandafiriu foc în dulce armonie aprins e! 

      pân la cenușă arde, pân la a rațiunii violet secerare. 

      Acu fericitul călător conștiența de sine nu mai are 

      și de nimic în afară de El însuși, curcubeul dansează-n El. 

      nici dalbă ignoranță, nici albastria cunoaștere, nu vede El 

      nici mugurie îndoială, nici vioria certitudine nu mai adulmecă; 

      a dimineții aurie călăuzire din a noapții cețoasă eroare nu gustă. 

      de bruna necredință, și de alb- auria credință, fuge  

      iar melodia din cupa otravei, floral balet balsam e. 

      al acestei văi orb Drept in veci durerea-i; 

      Ea Regina ce cioplitu-ia-n suflet puterea-i 

      și dacă aburindă durere cântând nu fi-va, 

      Dulcineea călătorie niciodată nu se va găta 

      În sângerândul popas,în afară de Iubita, pe iubit alt gând nu-l doare 

      și în afară de multiubita Prietenă, nici un refugiu nu-i poate fi soare 

      o sută de vieți pe calea Celei Iubite, cu veselie sacrifică 

      la picioarele Iubitei. cu fiece pas o mie de capete aruncă 

      O, Fratele meu! Până în Egiptul iubirii, niciodată nu intra-vei 

      la Iosif al Prietenei Frumusețe n-o savura-vei, adulmeca-vei 

      și până când, ca Iacov, ochii din afară, părăsi -vei, 

      ochiul ființei interioare, niciodată nu deschide-vei, 

      și până când cu focul dragostei, de viu nu arde-vei 

      cu Iubitorul Dorului niciodată tu nu comunica-vei 

      Un iubit de nimic nu se teme și niciun rău apropia de el nu poate 

      rece în al sufletului foc și uscat în al mării sân, pe Cupidon scoate 

      Un iubit, cel ce rece în focul iadului e, 

      Un cunoscător, cel care uscat în mare e. 

      Iubirea existența în brațe n-o strânge și viață nu cerșește 

      viața în moarte vede și în rușine slava o caută el regește, 

      nebunia iubirii, a bea pentru a nu muri merita-va 

      omul în marea de sănătate scufunde-se, merita-va 

      plin de spirit cupa vieții Prietenului, fi-va 

      gâtul în lațul Său prins, Binecuvântat fi-va 

      fericit capul ce în praf pe calea iubitei fi-va 

      Și dacă, de Creator legat și confirmat fi-va, 

      iubitul din ghearele vulturului iubirii, scapă, intra-va... 

       

       

      În A CUNOAȘTERII VALE 

      și din cernită îndoială în de nea certitudine ieșiți! 

      și de la al întunericulului iluziei treceți 

      la lumina călăuzitoare a iubirii de Dumnezeu. 

      Ochii lui interiori deschide-se-vor 

      și în secret cu Preaiubitul său discuta-va; 

      el poarta cristalinului adevăr deschide-va 

      și a evlaviei și a imaginărilor deșarte, ale inimii porti închide- va 

      El în sufletului unicosului haltă cu al lui Dumnezeu decret mulțumi-se-va 

      și războiul ca pe pace vedea-va 

      și în moarte ale vieții veșnice secrete găsi-va! 

      Cu ochii dinăuntru și din afară, 

      la tainele învolburatei învieri în ale creației tărâmuri asista-va 

      și în înminresmata a sufletelor oamenilor cupă 

      cu o inimă curată, divina înțelepciune înțelege-va 

      în ale lui Dumnezeu manifestări nesfârșite. 

      În ocean o picătură găsi-va, 

      într-o picătură secretele mării contempla-va. 

      Inima atomului Împarți-va și iată! 

      În el un soare găsi – va! 

       

      e in lucru poemul dedicat iubirii si fericirii vesnice. Nu e finisat inca...il voi posta in intregime e pentru fata morgana

      Auauauauaaua... ce versuri proaste... ce aberatie... nu ți-e rusine mey?

      Nu știe ce este rușinea, aberează cu versuri din topor. Marș de aici!

      E perla scrierilor sfinte despre calatoria prin univers pentru elevarea sufletului pana la contopirea cu cel care l-a creat, asa realizeaza ca el este propriul creator, asemenea unei cupe a iubirii, creatorul este cupa iar creatia continutul, sau in alta varianta a calatoriei pasarilor, descopera im final ca cel care le-a creat semana cu ele, sunt chiar ele. Toti profetii au abordat putin diferit aceasta tema. Cauta si vei gasi, cele sapte vai , scrisa in persana.Cel mai important de retinut este ca fiecare atom are un soare=spirit=suflet...entangla t cu toate celelalte suflete. Cine a studiat fizica cuantica intelege mult mai bine mesajul celor sapte vai.

      Nu pot modifica originalul prea mult ca sa sune bine in romana, din pacate traducerea lor trebuie atestata, deci nu pot iesi din tiparul original...Realizez ca nu e bine sa arunci perle porcilor, asa cum scrie in biblie...adaug eu, nu le pot digera.

      Pentru cei fara cultura...

      O, frate! Nu orice mare perle are;

      nu orice ramură înflori-va 

      și nici privighetoarea pe ea nu cânta-va 

      înainte ca în a paradisului mistic grădina lui Dumnezeu privighetoarea să se repare 

      și ale dimineții cerești raze ale misticului paradis la Soarele Adevărului să se întoarcă  

      pentru ca în a lumii muritoare grămadă de praf un parfum din grădina veșnică să prindeți 

      și la umbra popoarelor din acest oraș veșnic trăiește. 

      Și când această haltă cea mai înaltă atinge-vei 

      și la cel mai puternic plan ajunge-vei, 

      atunci la Iubit uita-te-vei și orice altceva uita-vei . 

      în lumea timpului călătorii, un văzut sfârșit nu au 

      dar călătorul nostru, dacă confirmarea invizibilă asupra lui coboară 

      și Păzitorul Cauzei îl ajută - aceste șapte văi în șapte pași, poate traversa 

      în șapte respirații, sau în o singură respirație, 

      dacă Dumnezeu o vrea și o dorește.

      Și „harul Său pentru slujitorii Săi pe care îi place El”este. 

      În A SĂRĂCIEI ADEVĂRATE ȘI NIMIC ABSOLUT VALE - a Iubirii veșnice cupă a Creatorului

        

      Acest popas moartea de sine e 

      și în Dumnezeu, ființa săracă în sine a trăi 

      și bogată în Cel Dorit, Iubit. 

      Sărăcia înseamnă a fi sărac în lucrurile lumii create,  

      ale lumii lui Dumnezeu bogate în lucruri 

      Căci atunci când adevăratul iubit și devotat prieten 

      la prezența Preaiubitului, ajunge 

      frumusețea sclipitoare a Celui Iubit 

      și focul inimii iubitului un jar vor aprinde 

      și toate vălurile și cupa vor arde 

      Da, tot ce are in interior, de la inimă la piele, va fi aprins, 

      astfel încât să nu rămână nimic în afară de Prieten. 

      Când calitățile Vechiului Zilelor, s-au dezvăluit 

      Apoi, calitățile lucrurilor pământești Moise ars-a. 

      Cel care această poziție atins-a de tot ceea ce ține de lume este sfințit. 

      dacă cei care la marea prezenței Lui venit-au 

      niciunul dintre ale acestei lumi perisabile lucruril limitate să nu posede 

      dacă de bogăție exterioară este vorba 

      sau personale opinii, nu are valoare. 

      Căci orice creaturi  limitate  de propriile lor limite sunt 

      și tot ce Adevăratul  sfințit din ele este; 

      acest enunț trebuie să fie profund meditat 

      pentru intenția Clarifica a-i putea

      „Adevărat, cei drepți dintr-o cupă de vin, temperată la fântâna de camfor bea-vor” 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
Apanova
BTPay
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale

Curs valutar BNR

13 Apr. 2021
Euro (EUR)Euro4.9225
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1367
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4720
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6963
Gram de aur (XAU)Gram de aur229.6754

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

FINANCIAL FORUM 2021
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro