Neomarxismul şi rădăcinile sale... din ceruri

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 23 aprilie

Cornel Codiţă

"O fantomă bîntuie prin Europa/.../ A sosit ceasul pentru ca ei, comuniştii, să îşi facă cunoscute, deschis, în faţa lumii întregi, punctele de vedere, scopurile, direcţiile, iar poveştilor despre fantoma comunismului să le ia locul un Manifest al Partidului". Manifestul Partidului Comunist, scris de Marx şi Engels în decembrie 1847- ianuarie 1848, a fost conceput ca o litanie a cărei rostire incantatorie de către preoţii noii ideologii şi credincioşi ei, deopotrivă, are puterea şi menirea să pună capăt existenţei ectoplastice a "comunismului" obligîndu-l, dîndu-i şansa şi energia necesare pentru a coborî în carne şi oase "printre cei vii", în formă materială, cea a unui partid politic pregătit pentru marea bătălie de clasă dintre "proletariat" şi "burghezie". Aproape 200 de ani mai tîrziu, în plin secol XXI, "filmul" pare să aibă un "remake". De data aceasta, fantoma se numeşte "neomarxism". Şi, ce-i drept, bîntuie... bîntuie viguros nu doar prin Europa, cît mai ales prin America, dar nu mai puţin prin Asia, Australia sau Africa. Păi, dacă avem comunişti-marxişti... şi slavă domnului secolul XX n-a dus lipsă niciodată de ei, de la teoreticienii buchinişti, la practicienii cei mai cinici ai puterii şi de la artizanii filigranului filosofiei sociale, la satrapii sadici ai comunismului de cazarmă... ce ne mai trebuie neomarxişti?! Cum ar zice Marx într-un gînd cu Darwin, ei n-au apărut aşa, ca buruienile pe cîmp, ci au rădăcini într-o "necesitate de adaptare, istorică". De la 1848 şi pînă pe la 1968, cînd încep să se deschidă bobocii mişcările neo-marxiste, "societatea capitalistă" nu tocmai s-a prăbuşit, ba dimpotrivă, în schimb a cîrmit-o oarecum neaşteptat şi ciudat. Burghezia s-a dezvoltat şi diversificat, bine merci! împreună cu alte categorii şi grupuri sociale, în timp ce la orizontul societăţii post-industriale, "proletariatul" a dispărut de pe scena istoriei. Tocmai de aceea, zorii neomarxismului academic se învîrt în jurul întrebării: "Cine ar putea lua locul proletariatului pentru a susţine marea bătălie cu burghezia?". Vezi H. Marcuse, "Omul unidimensional", care arată cu degetul către grupuri de nişă, marginalizaţi etc. Din tolba lui Marx, neomarxiştii au preluat o singură temă şi aceea în forma cea mai vagă: inegalităţile accentuate, persistente, structural şi recurent reproduse social, disfuncţionale la nivel macro, cu toate consecinţele economice, sociale şi politice ce decurg sau ceea ce se numeşte marea prăpastie dintre "cei ce au" şi "cei ce nu au". Deşi se naşte iniţial ca o încercare de renaştere pe fundaţii noi sau de reîntemeiere a marxismului, neomarxismul scapă relativ repede de această "grea moştenire" ajutat de umbra sinistră a marxismului de cazarmă practicat în URSS şi toţi supuşii săi, întinsă peste Occident pe toată durata războiului rece. Concluzia, acreditată teoretic şi politic, deja, la jumătatea anilor 60 ai secolului trecut, este clară şi sună ca o implacabilă sentinţă: marxismul nu poate fi refondat, el trebuie înlocuit. Iată şansa neomarxiştilor de toate culorile, nuanţele şi confuziile ideologice. În sfîrşit, al treilea pilier al "Partenonului neomarxist" este aşezat de valul natural al contestaţiilor sociale, care se ridică odată cu fiecare generaţie ce se pregăteşte să treacă pragul maturităţii, cam la două decenii distanţă. Aceste mişcări au nevoie de un suport ideologic, cît de fragil, dar să fie acolo... prezent. Vorba lui Iordache: "Bine, d-ta nu vezi cum e naturelul la toate, că trebuie să aibă o bază, măcar cât de mică, dar să fie bază". Neomarxismele de varietăţi dintre cele mai insolite înfloresc, astfel, pe acest teren, de la maoismul factice de campus universitar american, la neo-maoismul dur şi criminal al khmerilor roşii, de la ghevarismul de cafenea pariziană, la neo-ghevarismul politic latino-american şi de la neo-trotskismul mişcărilor de tip "Black Panthers" sau "Die Rote Armee Fraktion" la formulele de neo-comunism utopic fluturate solemn de instituţionalismul socialiştilor europeni din anii 70.

Bun... dar acum, suntem deja dincolo de prima cincime a secolului XXI, comunismul instituţional s-a prăbuşit cu zgomot odată cu căderea Zidului Berlinului, iar faptul că lui Marx încă i se mai ridică monumente în Germania, nu schimbă cu nimic lucrurile. De unde şi pe ce se susţine ridicarea noului val neomarxist? Ca şi în alte situaţii istorice, mai mult pe condiţii circumstanţiale, decît pe solide "cauze naturale". America, spre exemplu, caută o soluţie pentru ieşirea politicii sale din chingile bipolarismului partinic şi ideologic în care a fost aşezată, cu zăbală în gură, desigur, chiar de "părinţii fondatori", după modelul "de acasă", adică britanic. "A treia cale" şi-a căutat cu îndîrjire nu doar susţinerea votului popular, dar şi ideologia care să-i facă posibilă intrarea în istorie. Cea mai nouă variantă se cheamă "neomarxism", deşi nu are nimic de a face cu marxismul sau neo-marxismele istorice, mai mult decît un discurs anti-sistem. O instabilitate şi fragilitate ideologică de care a profitat D. Trump, cel care a confiscat o parte dintre temele semnificative ale discursului neo-marxist pentru uzul unui tip de neo-conservatorism ad hoc, care l-a dus pînă la Casa Albă. În Europa, istoria căutărilor teoretice ale acestei miraculoase "a treia cale" începe încă de la Gramsci, iar politic, se continuă şi azi cu partide gen "M5Stelle". Pe scena politică din Franţa, Germania, Marea Britanie sau Spania căutările febrile pentru elusiva "a treia cale" sunt efervescente. Aici au cuplat formulele "neomarxiste", de aceea au devenit nu doar "vizitabile", ci oferte serioase în galantarul ideologic oficial al politicii occidentale. În sfîrşit, în Europa, mai există un actor politic important în căutare de expresie ideologică potrivită: clasa superpusă a neo-birocraţiei instituţiilor create de Leviathanul numit Uniunea Europeană. Agenda ei trans şi anti naţională, nevoia fundamentării extrastatale a unei puteri capabile să domine puterile instituţiilor naţionale are nevoie de întemeieri ideologice, după cum are nevoie şi de cele instituţional-juridice. Neomarxismul cameleonic i-a oferit cochilia goală pe care să o umple, după nevoile ei politice. În sfîrşit, există structuri de putere şi instituţii ale unei formule de guvernanţă globală care arde de nerăbdare să se transforme în guvernare globală. Deşi, la vedere, se cam fereşte de eticheta neomarxismului, lumea aceasta a unora dintre cei mai puternici oameni ai planetei, nu vede cu ochi răi acapararea platformei respective pentru a fi folosită, după nevoi, măcar o vreme, pentru a-şi realiza agenda.

Deşi fac trimitere mereu şi insistent la lumea de aici, de jos, rădăcinile acestui ciudat copac botezat neomarxism stau adînc şi sigur înfipte nu în pămînt, ci în cer, adică într-o lume care nouă, muritorilor de rînd, ne rămîne radical inaccesibilă chiar dacă, uneori, ne este promisă.

Opinia Cititorului ( 22 )

  1. ... nu exista inca. Capitalismul este o societate de tip concurential mai ales in interior, dar si la exterior. Ori in afara comunismului nu exista un alt tip de ideologie/organizare sociala cu care sa poata concura. Comunismul a pierdut o batalie importanta la sfarsitul anilor optzeci, dar inca nu a murit; nu-l lasa capitalismul sa moara...

    1. Ideea de "a treia cale" este expresia greselii in punerea problemei - nu intereseaza pe nimeni o a treia cale intre capitalism si comunism, ci ceea ce ne intereseaza este ca societatea sa ne favorizeze viata, in conditii de evidenta ca nu exista o reteta general aplicabila de organizare sociala, care sa ne convina tuturor, indiferent de conditiile specifice comunitatii.

      "A treia cale" este, de aceea, problema unei gindiri centraliste, imperiale. 

      Interesant ce spui Make. Filozofic vorbind ai dreptate.Dar ideea ta transpusă in realitate ar avea model China?

      Oare modelul ei sa fie a treia cale si ultima in evoluția umanității? 

      O cale de la sine sau impusă de forța uriașă a unui colos demografic, economic si militar,disciplinat așa cum occidentul nu a fost niciodată.  

      Modelul biblic la ei se referă oare?

      Întrebări la care nu doresc răspuns in timpul vieții mele,ptr.că acest răspuns nu poate fi unul pașnic.  

      Raspunsul discursiv este pasnic.

      Da, diversitatea de conditii ale populatiei sale gigantice sileste China, in pofida comunismului declarat, sa admita orice fel de organizare sociala potrivita local, tolerind sclavagismul, feudalismul, capitalismul si socialismul concomitent, in cele patru puncte cardinale. 

      Concentrind o cincime din populatia lumii, China este (vrem-nu vrem) lumea redusa la scara 1/5.  

      Intradevar, desi avem impresia ca in lume domina organizarea capitalista (datorita succesului economic-financiar), in realitate capitalismul convietuieste cu comuna primitiva, sclavagismul, modul de productie asiatic, feudalismul,, socialismul si comunismul (ca sa enumar modurile contabilizate sau prefigurate de Marx si Lenin).

      Nu stiu de ce cautam o reteta. 

      Ba da... Exista o strutzo-camila de top oligarhie distopica, aflată între cele două, cea în care guvernul se afla în simbioză perfectă cu băncile, corporațiile și structurile de forță împotriva populației, a omului simplu.

      Acest sistem nu are o ideologie clar definită dar i se poate agața o ideologie neomarxista de coadă, proces aflat în plină desfășurare "pe toate canalele".

      Omul simplu nu inghite încă teza neomarxista pentru că ea nu e însoțită (încă) de alocări financiare directe, nu se vede bunăstare de pe urma acestui sistem, se vede doar partea ticăloasă, dictatura pură. Când vor începe să curgă și ceva bani din elicopter omul simplu își va schimba opticasi va îmbrățișa ideologia așa cum a îmbrățișat treptat bulshitul cu virusul si masca și mai apoi vaccinarea. 

      "Modelul biblic" se refera la "Imparatia lui Dumnezeu". Noul Testament mentioneaza expresia de 109 ori (incluzind expresia "Imparatia Cerurilor"), afirmind ca reprezinta conceptul "Evangheliei lui Isus", dar nu o explica niciodata (Evanghelia lui Isus nu se confunda cu cele patru Evanghelii, scrise ulterior, conform traditiei, de martori).

      Faptul este contrariant. Isus insusi afirma ca scopul pentru care a fost trimis este sa propovaduiasca "Imparatia lui Dumnezeu", Cele patru Evanghelii mentioneaza, fiecare, in mod repetat, ca ocupatia principala a lui Isus era asta - Evanghelia (Buna Vestire/propovaduirea) Imparatiei lui Dumnezeu. 

      Minunile si tamaduirile sint altoite ca niste implanturi pe tulpina Evangheliei lui Isus, ele nu reprezinta ocupatia sa principala. 

      Totusi nici una dintre cele patru Evanghelii nu a retinut altceva decit unele aspecte exterioare (bobul de mustar, bogatul, camila si urechile acului, copiii si saracii cu duhul, etc.) ale discursului mesianic si nimic despre organizarea omeneasca de sorginte celesta ("sa vina Imparatia Ta, precum in cer si pe pamint..."). 

      In opinia mea, situatia are o explicatie la vedere. 

      Iar descrierea Imparatiei lui Dumnezeu, asa cum am gasit-o eu in Biblie, ca organizare omeneasca complex prezentata in Carte, in toate privintele - economic, social, juridic, moral - nu poate sa faca subiectul unui comentariu de raspuns, din sectiunea de comentarii. 

      Iti pot spune, insa, ca "modelul biblic", desi datind din plina era sclavagista, este antisclavagist.

      Va trebui sa ai, insa, rabdare citiva ani si daca am norocul sa ma mobilizez si sa traiesc, iti voi da raspunsul complet. 

      Cautam pentru ca majoritatea oamenilor sunt veșnic nemulțumiți și caută o cale spre bunăstare dat de un model proiectat. Astăzi masmedia in toate formele ei promoveaza un model american al bunăstării, inclusiv in China.

      Iar răspunsul meu la ideea de mai jos ca libertatea poate naște un comunism autentic, părerea mea personală este că oamenii cu adevărat liberi nu vor dorii niciodată să trăiască in comunism.E doar parerea mea și admit că pot greși dar personal prefer să mor decât să trăiesc in comunism.Exemplul ce -mi vine in mine minte acum e Coreea de Nord sau Cuba ori Venezuela. 

      Mulțumesc Make.Astept cu interes. Sănătate până atunci.Oricum orice tip de filozofie denotă o dotare peste medie cu neuroni educați și acest tip de discursuri ,chiar si în sectiunea comentarii a unui ziar eminamente dedicat sectorului economico-financiar,îmi face plăcere cel puțin mie personal.

      Comunismul, în formele sale cunoscute până în prezent a avut hibă principală că nu a oferit un nivel de trai suficient și un nivel de libertate acceptabil.

      Noul neomarxism presupune (momentan doar la nivel ideologic, programatic) că tehnologia a ajuns la un nivel suficient de sus astfel încât stăpânii resurselor și ai banilor să poată oferi omului simplu un nivel de bunăstare și de confort social acceptabile astfel încât acesta să se simtă mulțumit cu noul model social la fel cum chinezul găsește armonie in viața sa puțină și limitată, bucurandu-se o viață întreagă de lucruri mărunte.

      Daca oamenii simpli ar putea fi programați genetic să trăiască o viață împlinită hranindu-se numai din firimituri, precum furnicile, problema noului model social de tip chinezesc ar fi pe jumătate rezolvată. 

      Doua precizari:

      1. Cautarea unei retete universal valide de organizare omemeasca este un demers inutil - esecul nu doar ca il traim, dar este si lesne previzibil.

      2. Coreea de Nord si Cuba reprezinta actualizari ale unei retete cu pretentii de validitate universala, certificind punctul 1. 

      Ai un stil de a strica atmosfera....Scrii ce scrii initial bine,omul citeste pentru ca mai apoi sa-i para rau ca a citit mesajul tau!Ce legatura are aici virusul ,masca,vaccinarea cu subiectul abordat de articol?Tu esti setat pe niste chestii motiv pentru care ajungi mereu la acceasi concluzii!

      erata:aceleasi

      Nu cred ca Make spune ca ar fi nepotrivit subiectul, pentru ca l-am vazut abordandu-l in Bursa, fara complexe. Cred ca spune ca locul comentariilor este prea stramt.

    ... un comunism autentic (apolitic), paradoxal, nu se poate naste decat din libertate ... iar libertatea nu poate fi impusa prin diktat ... comunizarea proprietatii (voluntara), atat intelectual cat si material cere acel sentiment de "a iubi aproapele" ... "neomarxismele" curente isi extrag energia din frustrare, ura si discordie ... astfel, "demonul" autodistrugerii e "invocat" de la conceptie ... de altfel, "neomarxismele" de astazi nu au nimic de a face cu comunizarea proprietatii, atat a celei intelectuale cat si a celei materiale ... apare mai degraba a transfer ... aspectul cultic este deturnat - ignorantei "ceresti" ii este inoculata un transhuminism singularist ... similar oarecum (conceptual) cu deturnarea templelor si tranformarea lor in monumente funerare a unor faraoni mumificati intr-un egipt (antic) decazut ... si pentru ca e vineri, sa mai glumim un pic ... as prefera o piramida pentru vesnicie ... observ ca faraonii zilei, preferea microcipul ... a naibi liberare spre eternitate ... numai de nu s-o lua curentul ...

    1. Noua societeate nu are nevoie de oameni are nevoie de sclavi care vor fi ulterior "robotizați" de aici tendința spre "transhumanismul singularizat". Daca societatea actuală avea nevoie de "oameni" în sens divin, spiritual, i-ar fi ajutat să crească cultural, moral, spiritual, să se autoactualizeze la varful piramidei nevoilor lui Maslow. Dar nu e vorba de așa ceva. E vorba, mai degrabă de un program de ameliorare genetică dirijat sel ectiv din exterior, aflat deocamdată în faza de proiect pilot (primele teste și experimente in masa).

    Felicitări domnului Codiță pentru articolul excelent!

    Ideile ciudate , sau pur si simplu , altceva , pornesc indeobste , din America , dintr-un soi de frustrare , ca de la ei nu a pornit nimic grozav pentru omenire . asta datorita istoriei ei scurte . acum au venit cu bizareria asta fara substanta , si asa cum spunea Make , fara sa aduca un plusvaloare , vb lui Marx , in viata omului . asa ca , parerea mea este ca se va stinge ca orice hachita inventata din plictiseala , nu dintr-o necesitate .

    1. Nu e bizarerie, orice oligarhie, orice grup elitist aspira la un model de societate neconcurential, bazat la varf pe elite si la baza pe sclavi. Un astfel de model de societate, pe langa faptul ca asigura privilegii si acces nelimitat la resurse, pe termen lung, pentru oligarhia aflata la varful piramidei, are avantajul ca poate pune masele cu botul pe labe desfiintandu-le ca oameni cu origine si structura divina si transformandu-le in simpli androizi biologici, adica "mijloace fixe", simple resurse sau "baterii" ca in Matrix.

      Altfel, la ce i-ar folosi noului model de societate transhumanismul.. introducerea de componente electronice in corpul oamenilor daca nu la crearea de sclavi biometrici mai eficienti decat oamenii din prezent?

      Toata discutia in pandemie nu a fost despre cum sa creasca omul spiritual ci despre cum sa devnina "robotii biologici de corporatie" mai eficienti lucrand de acasa intr-o simbioza perfecta cu tehnologia. Adica omul si calculatorul in simbioza si cam atat.. Nu a intrebat nimeni lumea, in mod democratic, daca vrea sa traiasca in felul acesta...adica intr-o simbioza perfecta cu ecranele. 

      Explorarea modelelor sociale de la extreme, esentialmente distopice, antiumane, are deja repere semnificative nu doar in realitatea cruda a dictaturilor secolului XX, puse sub stindardul comunismului marxist, ci si in lumea copacului cu radacinile in cer, cea a fictiunii, a literaturii si, mai general, a artei, de la pictura la cinematografie si de la muzica la dans. Probabil cel mai cunoscut reper literar Ferma Animalelor, Orwell. La fel de fascinanta este, insa, marturia lui Huxley, Brave New World. O replica cinematografica inspirata de textul lui Huxley, scris la inceputul anilor 30, poate fi gasita pe Netflix, iaca in 2021, sub forma unui serial de 8 episoade, circa 50m fiecare...Daca se uita cineva cu ochii deschizi are ce invata.... face cit doua tratate de sociologie plus unul de psihologie sociala.

    ... ar putea fi una pe care s-ar putea sa nu o putem evita si ea vine dinspre inteligenta artificiala. Robotii care sunt programati sa invete singuri s-ar putea sa-si depaseasca "profesorul" si sa preia incet, aproape pe nesimtite controlul. Mie greu sa cred ca o astfel de societate va fi una democratica si ca omenirea va mai avea vreun viitor.

    1. Asta e sf.

    Mi-a plăcut partea cu asocierea lui Trump cu neo-marxismul, pentru ca în realitate toți liderii politici din toate spectrele politice au furat unii de la alții și au folosit aceste ideologii pentru a-și justifica propriul program ... sau mai bine zis propriul interes. Se arunca frecvent cu acuzații unii în alții de gen "esti neo-marxist" (la noi asa zisul critic Pavel Susara folosește frecvent genul asta de atac pentru oricine e diferit sau gândește altfel fata de el, in politica sau in arta). Trump i-a acuzat pe democrați ca sunt neo-marxisti in protestele lor politice sau cele susținute de ei gen "black lives matter", iar democratii l-au acuzat pe el neo-conservatorism ... însă in realiate Trump a fost mai aproape de neo-marxism (a se vedea deciziile luate de el, gen impunerea de tarife comerciale cu Europa, război comercial cu China, retragerea trupelor din Turcia, etc. ... decizii de tip stânga americana, nu de tip conservator ca în Texas, cum a fost Bush de ex. care a pornit războaie in numele capitalismului si al libertății).

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
Apanova
BTPay
Boromir

Curs valutar BNR

05 Mai. 2021
Euro (EUR)Euro4.9254
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1035
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4827
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7030
Gram de aur (XAU)Gram de aur234.7735

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Tohani
Cotaţii Emitenţi BVB
Concurs de idei de afaceri inovative ”Money is Funny” – ÎNSCRIERI
Cotaţii fonduri mutuale
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro