Reforma companiilor de stat - pe baze noi, dar cu aceleaşi reţele de influenţă

Numirea vicepremierului Marian Neacşu, la finalul săptămânii trecute, în grupul de lucru interministerial pentru reforma companiilor de stat ridică semne serioase de întrebare în raport cu obiectivele asumate public de această structură. Deşi iniţiativa Guvernului urmăreşte, cel puţin la nivel declarativ, creşterea transparenţei, profesionalizarea conducerii şi depolitizarea managementului din întreprinderile publice, includerea unei persoane care a fost direct implicată în mecanismele contestate exact pe aceste teme pare, în cel mai bun caz, contradictorie.

Cazul Transelectrica SA este poate cel mai elocvent. Mai multe publicaţii - între care ziarul BURSA, Economedia şi Europa Liberă - au publicat în ultimul an o serie de articole privind suspiciunile legate de vicierea cu bună ştiinţă, de către decidenţii politici, a procesului de selecţie a conducerii companiei. Firma care a realizat recrutarea, Pluri Consultants, este considerată apropiată de Marian Neacşu, iar comisia de nominalizare a fost condusă de Alexandru-Cristian Vasilescu, finul vicepremierului.

În acelaşi timp, unul dintre candidaţii selectaţi, Victor Moraru, fost vicepreşedinte interimar al AMEPIP, a ajuns în urma procesului de selecţie în Directoratul Transelectrica, deşi existau deja semnale privind un potenţial conflict de interese. Conform relatărilor presei, Moraru ar fi făcut parte din echipe care au contribuit la selecţia viitorilor membri ai Directoratului, funcţie la care ulterior a candidat şi el.

Anterior însă, în procesul de numire la AMEPIP, instituţie esenţială pentru monitorizarea guvernanţei corporative, Marian Neacşu a fost acuzat în mass-media că ar fi coordonat o serie de numiri politice, fără concurs, criticate în mod direct de Comisia Europeană pentru lipsă de transparenţă şi nealiniere la bunele practici asumate prin PNRR. Avertizorii de integritate din Secretariatul General al Guvernului au semnalat inclusiv faptul că aceste numiri au avut loc fără respectarea procedurilor şi fără o competiţie reală, iar unele persoane promovate ar fi deţinut deja funcţii-cheie în implementarea fondurilor europene şi PNRR. Din această cauză, Moraru a fost nevoit să plece de la AMEPIP şi să candideze pentru o funcţie de director la Transelectrica. Unde selecţia a fost făcută de aceeaşi firmă.

În acest context, apar întrebări legitime legate de oportunitatea şi credibilitatea participării vicepremierului Marian Neacşu într-un grup care are ca scop reformarea unui sistem în care chiar el a fost un jucător major. Este greu de susţinut ideea unei reforme profunde şi imparţiale, atunci când unul dintre coordonatorii acesteia este asociat cu exact acele practici pe care reforma ar trebui să le corecteze.

Fără a pune sub semnul întrebării competenţele administrative ale vicepremierului sau experienţa sa politică, rămâne totuşi de clarificat în ce măsură prezenţa sa în această structură contribuie la obiectivul de recâştigare a încrederii publicului şi a partenerilor internaţionali în modul în care sunt gestionate companiile de stat. În condiţiile în care România are angajamente clare asumate prin PNRR şi în faţa Comisiei Europene privind profesionalizarea conducerii întreprinderilor publice, componenţa acestui grup de lucru capătă o importanţă mai mult decât simbolică. Transparenţa şi integritatea nu pot fi doar obiective declarate, ci trebuie să se regăsească şi în selecţia celor care sunt chemaţi să le aplice.