La vârful armatei israeliene au avut loc demiteri, în această săptămână, dispuse de către generalul Eyal Zamir, noul şef al Statului Major al Israel Defense Forces (IDF). Aceste demiteri au intervenit în contextul în care publicul a luat la cunoştinţă, încă din urmă cu doi ani, din presa israeliană - N12, Jerusalem Post, The Times of Israel - că agresiunea Hamas din 7 octombrie 2023 fusese documentată şi că informaţia fusese comunicată de un tânăr ofiţer Mossad către cei din IDF, încă din luna iulie 2023. Mass-media din Israel a relatat imediat după agresiune că ofiţerii aflaţi la conducerea armatei au discutat cu reprezentanţii Poliţiei - Shin Bet cu câteva ore înainte de atac despre o posibilă ameninţare la adresa festivalului de muzică Nova, dar nimeni nu i-a avertizat pe organizatorii festivalului. În ciuda tuturor avertismentelor, inclusiv a celor primite, potrivit The New York Times şi The Times, de armata israeliană cu privire la întreg planul de asalt pus la cale de Hamas pe care organizaţia teroristă "l-a urmat cu o precizie şocantă”, nu au fost luate niciun fel de măsuri preventive, sub motivul că acţiunea de agresiune ar fi fost prea complexă pentru capacitatea de organizare a respectivei grupări teroriste.
Este foarte probabil ca această apreciere să fi fost corectă, adică organizarea nu a aparţinut Hamas, ci unei puteri care era capabilă să coordoneze o astfel de acţiune complexă.
Pasivitatea armatei israeliene a permis Hamas să ucidă în 7 octombrie 2023 peste 1.200 de israelieni şi să ia aproximativ 200 de ostatici pe care i-a ţinut în captivitate aproape 2 ani, perioadă în care o parte dintre aceştia au decedat în tunelurile din Fâşia Gaza, în urma torturilor, bătăilor şi violurilor aplicate asupra lor de membrii grupării teroriste.
În acest timp, premierul Benjamin Netanyahu, al cărui scaun se clătina în toamna anului 2023 din cauza multiplelor proteste antiguvernamentale din Israel, şi-a menţinut funcţia pe perioada retorsiunii împotriva palestinienilor.
Situaţia de mai sus a fost obiect al raportului întocmit de Sami Turgeman, raport ce a stat la baza demiterilor de la vârful armatei israeliene dispuse la începutul acestei săptămâni de către generalul Eyal Zamir, noul şef al Statului Major al Israel Defense Forces (IDF). Potrivit relatărilor din mass-media din Israel, Zamir a declanşat o epurare fără precedent în conducerea militară: comandanţi, generali, şefi de direcţii, foşti şefi de comandamente au fost eliminaţi din rândul forţelor armate israeliene, sancţionaţi, iar cei retraşi au fost chiar expulzaţi din rezerva militară.
Printre cei loviţi direct de măsurile lui Zamir se află fostul şef al Direcţiei de Informaţii Militare, generalul Aharon Haliva, fostul comandant al Comandamentului de Sud, generalul Yaron Finkelman, fostul comandant al Direcţiei Operaţiuni, generalul Oded Basiuk - toţi expulzaţi din serviciul de rezervă al IDF. Alţi ofiţeri demisionaţi anterior, precum foştii comandanţi ai unităţii 8200, ai Direcţiei de Analiză şi ai Diviziei Gaza, au fost de asemenea înlăturaţi oficial din rezerva militară. Numeroşi alţi responsabili, inclusiv actuali comandanţi ai Forţelor Aeriene şi Marinei, au primit reprimări oficiale în dosar, adică sunt opriţi de la orice avansare pe termen nelimitat. Eyal Zamir a refuzat să-i demită, invocând necesitatea continuităţii operaţionale, cu Israelul implicat simultan în confruntări pe multiple fronturi.
Generalul Shlomi Binder, actualul şef al intelligence-ului militar, a primit doar o mustrare oficială, în pofida faptului că Sami Turgeman a cerut demiterea lui, dar Zamir a justificat păstrarea sa declarând public că înlocuirea lui acum „ar fi o imensă iresponsabilitate”. De ce? Pentru că Binder este astăzi omul care trebuie să reconstruiască serviciul care a eşuat.
În plan politic însă, contrastul este devastator: niciun responsabil guvernamental nu a plătit. Nici prim-ministrul Benjamin Netanyahu. Nici ministrul securităţii naţionale, Itamar Ben-Gvir. Nici ministrul de finanţe, Bezalel Smotrich. Niciun membru al cabinetului de securitate nu a demisionat, nici măcar simbolic. Singurele capete tăiate sunt militare. De aceea, tot mai multe voci cer acum o comisie de anchetă de stat.
Aceste sancţiuni vin după concluziile raportului Turgeman, o investigaţie internă minuţioasă, condusă de generalul în rezervă Sami Turgeman, care a analizat luni întregi anchetele interne IDF privind eşecul din 7 octombrie 2023. Constatările sunt devastatoare: o treime din investigaţiile IDF au fost clasificate „roşu”, ceea ce înseamnă că erau complet nereuşite; aproape jumătate „portocaliu”, adică incomplete sau superficiale; doar cele rămase au fost considerate satisfăcătoare. Raportul arată clar că existau avertismente strategice şi tactice precise despre un atac iminent din partea grupării teroriste Hamas, inclusiv documente şi analize alarmante, ignorate sau minimalizate. O cultură de complacere, autoiluzie şi supraîncredere a paralizat structurile de comandă. Eyal Zamir însuşi a recunoscut oficial, declarând că IDF „a eşuat în misiunea sa fundamentală” şi că a existat o „prăbuşire sistemică gravă în noaptea atacului şi în timpul lui”.
Mai grav, raportul Turgeman arată că IDF ştia despre exerciţiile Hamas, despre planurile operaţionale denumite „Zidurile Ierihonului” şi despre pregătirea capturării a sute de ostatici. Din păcate, după agresiunea din 7 octombrie 2023 nu a existat o demisie colectivă a conducerii militare israeliene. Unii factori de decizie militari au plecat singuri din funcţie, abia după ce presiunea publică a început să crească din ce în ce mai mult. Nimeni, nici din tabăra militară, nici din cea politică, nu şi-a asumat eşecul din 7 octombrie 2023.
De aceea măsurile dispuse de Eyal Zamir sunt decisive: ele reprezintă începutul unei asumări oficiale. Dar acestea nu sunt suficiente. Pentru că adevărul nu se poate opri la nivel militar. Responsabilitatea politică rămâne neatinsă. Nimeni din guvern nu a fost sancţionat, deşi armata arată negru pe alb că atacul putea fi prevenit.
De aceea, pentru prima dată în Israel, conducerea actuală a armatei solicită public crearea unei comisii naţionale de anchetă cu puteri legale. Pentru că, dacă nu se merge până la capăt, 7 octombrie 2023 constituie doar un precedent istoric periculos. Iar Israelul nu-şi poate permite asta.




















































Opinia Cititorului