Cumpărători europeni de energie, între care şi compania germană Uniper, evaluează oportunitatea de a importa gaze naturale lichefiate din vestul Canadei şi de a le transporta prin Canalul Panama, într-o strategie pe termen lung de diversificare a surselor, au declarat pentru Reuters două surse apropiate negocierilor.
Interesul pentru această opţiune s-a intensificat după izbucnirea războiului cu Iranul, care a perturbat fluxurile energetice la nivel global.
Potrivit a trei surse, cumpărători din Europa se numără printre potenţialii clienţi care au purtat discuţii comerciale cu dezvoltatorii proiectului canadian Ksi Lisims LNG, un terminal propus pentru exportul de gaze naturale lichefiate. Iniţiatorii proiectului încearcă să securizeze contracte de vânzare înainte de adoptarea deciziei finale de investiţie, estimată pentru acest an.
Deşi industria canadiană emergentă de export de GNL este orientată în principal către pieţele asiatice, interesul european pentru Ksi Lisims este semnificativ. Transportul către Europa prin Canalul Panama implică însă costuri mai ridicate şi durate de livrare mai lungi.
În prezent, întreaga capacitate de export de GNL a Canadei, existentă sau în dezvoltare, este concentrată pe coasta de vest, oferind acces rapid către Asia. În schimb, coasta de est dispune de infrastructură energetică limitată, principalul terminal fiind cel de la Saint John, operat de compania spaniolă Repsol.
Deficitul de infrastructură a reprezentat mult timp principalul obstacol în calea unor exporturi canadiene semnificative de GNL către Europa. În contextul conflictului din Orientul Mijlociu, însă, cumpărătorii europeni par dispuşi să accepte costuri mai mari şi rute mai lungi pentru a-şi asigura aprovizionarea dintr-o jurisdicţie stabilă, precum Canada.
„De la declanşarea războiului cu Iranul, interesul pentru contracte de preluare din proiectul Ksi Lisims a crescut semnificativ la nivel global, inclusiv în Europa”, a declarat o sursă implicată în proiect.
Compania germană Uniper a refuzat să comenteze. Reuters relata încă din martie că grupul poartă discuţii cu autorităţile canadiene privind extinderea importurilor de GNL.
În 2025, Statele Unite au asigurat 96% din importurile de GNL ale Germaniei, iar proiectul Ksi Lisims este considerat o alternativă pentru diversificarea surselor.
Cu toate acestea, proiectul nu poate oferi o soluţie imediată la criza energetică europeană, întrucât, chiar şi în cazul unei decizii favorabile de investiţie, construcţia terminalului ar dura mai mulţi ani.
Guvernul canadian a transmis proiectul către biroul naţional pentru proiecte majore, în vederea accelerării procedurilor de autorizare. Premierul Mark Carney încearcă să grăbească aprobarea proiectelor din sectorul resurselor naturale, pe fondul impactului politicii comerciale a Statelor Unite asupra economiei.
Companiile Shell şi TotalEnergies au semnat deja contracte pe termen lung, de 20 de ani, pentru achiziţia de GNL din cadrul proiectului Ksi Lisims.
Ministrul canadian al Energiei şi Resurselor Naturale declara încă din august că firme germane sunt interesate de achiziţia şi schimbul de încărcături de GNL canadian, însă în prezent există şi interes pentru livrări fizice către Europa.
Jamie Heard, vicepreşedinte pentru pieţe de capital al companiei Tourmaline Oil, unul dintre partenerii proiectului, a afirmat că războiul cu Iranul şi blocajele din Strâmtoarea Ormuz sporesc probabilitatea dezvoltării terminalului Ksi Lisims.
Acesta a subliniat că preţurile gazelor naturale din vestul Canadei se menţin sub nivelurile de referinţă din Statele Unite, ceea ce face proiectele canadiene de export de GNL atractive din punct de vedere economic.
„Fundamentele economice sunt solide. La diferenţele actuale de preţ, astfel de proiecte îşi pot recupera investiţiile într-un interval relativ scurt”, a declarat Heard într-un interviu.



















































Opinia Cititorului