DIGI Comunications

S-a săturat poporul de tiranie...

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 26 februarie

Cornel Codiţă

... trebuie republică! Republica este garanţia tuturor drepturilor. Poţi să cumulezi pensia, cea după legea a veche, cu leafa ce-o primeşte fiecare de la stat... toţi într-o egalitate, iar în plus nimeni nu mai plăteşte bir. În al treilea rînd, se face şi lege de murături, adicătelea nimeni să nu mai aibă drept să-şi plătească datoriile. După cum se poate vedea, privind spre realităţile zilei curente, înaltele idealuri republicane ale lui Conu Leonida au fost nu întinate, ci călcate pur şi simplu în picioare, terfelite, aruncate la lada de gunoi a istoriei. În republica de azi nici pomeneală de egalitate cînd vine vorba despre lefurile de la stat, nu e voie să cumulezi salariul cu pensia, biruri plătim de ne uscăm, aproape jumătate din venituri, cît despre legea de murături, ea a rămas doar un abur în norul de visuri ale înaintaşilor, adevăraţii republicani, ciopliţi cu toţi după acelaşi calapod, din vîna de Carrara a statuii lui "Galibardi". Nu ca ăştia de astăzi, "oameni desperaţi domnule, cari pentru un pisoi omoară pe tat-său".

Hotărît lucru, lumea lui Caragiale nu mai este lumea noastră. Profesorii nu mai sunt dascăli şi habar nu au de metoda pedagogică a lui Pestalozzi ("Să învăţăm cu capul, cu mîna şi cu inima!") ori de oricare altă metodă, fie vorba între noi. Lipsa falimentelor autohtone, pe care atît de amarnic o deplîngea Caţavencu, a fost înlocuită nu doar de o puzderie nesfîrşită de falimente, ci de falimentul general al republicii. Şantajul în scopuri politice, discret şi eficient... "nu spui ţine - persoană însemnată - cînd i-am pus piciorul în prag - ori coldzi, ori "Războiul" mă-nţeledzi, - tranc!... depesa aiţi!" a fost înlocuit cu şantajul mediatic la rupere, expus milioanelor de telespectatori, filmat cu camera ascusă, "tip sri", în care se spune (pe surse, e drept!), şi cine şi ce şi cît şi unde, chiar dacă este, chiar dacă nu este adevărat. Unde mai găseşti azi, politicianul stîlp local al partidului, gen Trahanache, "solid bărbat", care să ţină judeţul în mînă ca el, să garanteze rezultatul alegerilor pentru un candidat pe care nu l-a văzut nimeni, niciodată, şi care n-are nici în clin nici în mînecă cu electoratul local, încă înainte de închiderea urnelor... "D-ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziţie nu încape... suntem tari, stimabile... nu o să ai majoritate, stimabile (...) unanimitate o să ai...". Unde mai găseşti azi prefect ca Tipătescu, pe care dacă încerci să-l şantajezi îşi iese din pepeni şi pune poliţaiul să aresteze pe capul opoziţiei, cît ai zice peşte. Îl aduce din arest la el acasă şi îl tratează mai apoi, fără jenă, de canalie, mizerabil, mişel, ameninţîndu-l că-l omoară ca pe-un cîine, dacă nu restituie proba infamantă a şantajului! Unde mai găseşti astăzi poliţai care să fie omul puterii, trup şi suflet, scrofulos la datorie: "Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii şi al lui conul Zaharia...", nu ca ăştia de azi care se încolonează şi se duc să protesteze la poarta palatului cotrocenean, tocmai acolo unde sălăşuieşte Prezidentul Republicii, ori mai rău, "complotează" să ia locul şefului. Unde mai găseşti azi politician care să spună de la obraz Bruxelles-ului: "Să-şi vază de trebile ei, Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre...". Aş, ţi-ai găsit... se închină toţi la zidurile clădirilor alea din buricul capitalei belgiene, ca la altarele Catedralei Neamului şi racla sfintelor moaşte ale Varvarei. Nu mai vorbesc că lui Trahanache nu i-a trebuit decît jumătate de zi să pună mîna pe girurile plastografiate de Caţavencu, cu care ridicase şi el vreo cinci mii de lei de la societatea enciclopedică Aurora Economică Română. Nu tu vreo şapte-opt servicii de informaţii, nu tu protocoale cu justiţia, nu tu zarvă, nu tu nimic... omul s-a dus "la cine trebuie" şi... veni, vidi, vici... l-a prins pe Caţavencu cu alta mai boacănă!!! Mă rog, n-are rost s-o mai lungesc. Lumea noastră-i liliputană, minoră, post-epigonică în comparaţie cu lumea lui Caragiale.

Răul este, însă, mult mai mare decît atît. Nu ţine de grade de comparaţie, nu ţine de locul pe scală, ţine de esenţa fenomenului. La noi, în vremurile de azi, poporul s-a săturat nu de tiranie, ci de republică! Un alt nume pentru ceea ce, fără prea mult temei, desemnăm ca "democraţie". Această formă de guvernămînt jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop ţinută artificial în viaţă pentru a justifica tirania statului modern şi post-modern, iar nu pentru a înlesni exerciţiul democratic deplin al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Cîteva artificii constituţionale şi electorale, puse în vitrină, ar trebui să ne convingă că strigoiul a ceea ce a fost cîndva "Libertate, Egalitate, Fraternitate", adică suma principiilor republicii democratice moderne, mai bîntuie încă printre noi. Ciclul acesta de istorie se apropie cu grăbire de sfîrşit. Unul lamentabil, jalnic. Unul pe care nu se va obosi să îl deplîngă prea multă lume. Dimpotrivă, boborul, mulţimile par deja pregătite să aclame cu convingere, pe alocuri în delir, soluţia salvatoare: Trăiască Tirania!

Memento

"Sclavia nu a fost niciodată abolită, a fost doar extinsă pentru a cuprinde oamenii de toate culorile".

Charles Bukowski

Opinia Cititorului ( 17 )

  1. „tirania” în opoziție cu „libertatea” si sinonima cu sclavia.

    Cine ne-a transformat pe toti in sclavi? Aceasta-i intrebarea! Dar trebuie sa raspundem sincer... 

    1. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

      În care te-adânciră barbarii de tirani! 

      Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

      În care te-adânciră barbarii de tirani! 

    ... cu cativa ani in urma un cititor intreba: de ce pensionarii dau "spaga" postasului cand acesta le inmaneaza dreptul? ... m-am gandit multa vreme la aceast reflex mai mult sau mai putin constient ... raspunzadu-mi, am concluzionat ca, pe vremea tiraniei (ceausiste) in romania functiona o adevarata economie de liber schimb ... adica, eu schimb bonitatea mea pe oportunitatea ta ... eu cresc pui, tu faci cutite in fabrica ... eu tai lemne, tu repari canalizarea ... eu am un surplus de ceapa, tu ai un surplus de lapte ... eu cunosc un macelar, tu ai pile la politie samd. ... paradoxal, "la firul ierbii" romania era mai liberala decat crede lumea ... pe acest schimb s-au cladit relatii, prietenii, cariere ... la care tiranie va referiti?! ... problema datoriilor poate fi rezolvata simplu ... bani expirabili con vertibili la maturitate (expirare) in obligatiuni pe termen mediu si lung ... si invers ... singura functie a banilor expirabili fiind acea de a incuraja economia de liber schimb ...

    1. Romania era mai corupta,nu mai liberala,pe vremea lui Ceausescu! Se dadea mita peste tot,de cele mai multe ori sub forma de cadouri in produse! Plus ca se fura la greu,de peste tot! Toti angajatii statului furau cate ceva de pe la locul de munca! Cel mai grav,se permitea aducerea si consumul de bauturi alcoolice la locul de munca! Este greu sa scapam de aceste vicii pe care poporul le-a deprins in perioada comunismului! Aceasta este mostenirea pe care ne-a lasat-o dictatura Ceausista!

      ... am avut ocazia sa lucrez la stat ... seful meu direct era de varsta parintilor mei ... lucrase in militie si prin marile intreprinderi (locale) ale statului socialist roman ... povesteam mult pentru ca adesea eram alaturi de el in delegatii saptamanale ... nu neg mica, coruptie din vremurile acelea ... dar acelasi lucru se intampla si astazi ... colegul meu imi povestea cum mari directori de fabrici se temeau chiar de un glont in ceafa ... in situatia in care o mare intreprindere ar fi dat chix ... oricum, nu incerc a preaslavi comunismul ceausist ... personal, nu imi doresc asa ceva ... ideea opiniei de mai sus era cu totul alta ... este mai degraba in legatura cu moneda ... o moneda ce nu poate fi acumulata descurajeaza coruptia ... folosirea ei in scop prepondernt creativ stimuleaza liberul schimb ... banii mari se invart oricum in lumea lor ...

      ... deasemenea, am avut oportunitatea de a fi manager la doua cluburi de noapte ... ati fi surprinsi cati oameni sunt dispusi sa ofere o mica atentie pentru a obtine o rezervare sau acces la evenimente soldout ... personal, am refuzat de fiecare data - e viata mai simpla asa ... adesea cand se vorbeste despre coruptie ... oamenii uita sa mentioneze un aspect esential ... coruptia este un fenomen bilateral ... pentru ca cineva sa fie corupt ... altcineva trebuie sa corupa ...

    Guvernarea unuia singur în folosul tuturor, în cazul monarhiei;

    Guvernarea unuia singur în folosul propriu, în cazul tiraniei.  

    Guvernarea statului in folosul clasei politice, in cazul tiraniei statale. 

    Dictatura internationala a papusarilor sau tirania lor duce la sclavie internationala, nationala statala si de clasa indefereny de geniul popular... a dus la globalizarea sclaviei.. 

    1. ..nu împotriva monarhiilor ereditare, nu împotriva dinastiilor Basarabilor şi Muşatinilor, „dătători de legi şi datini”, din înaltul ev mediu,îşi îndreaptă Eminescu atacurile, ci împotriva tiranilor care, încălcând legile naturii, se opun mişcării popoarelor spre ceasul izbăvitor al eliberării...inca nu ne-am eliberat, sclavia s-a generalizat. Ce-i de facut?

    Eminescu considera ca....Statul are un rol intervenţionist şi protecţionist în viaţa economică; el trebuie să apere activitatea productivă naţională şi să protejeze mica industrie şi meşteşugurile împotriva forţelor economice externe, interzicându-le dreptul de a mai dispune după bunul lor plac de piaţa internă şi de bogăţia naţională.

    1. Păi și acum are un rol protecționist dar nu protejează pe cine trebuie. Simbioza între oligarhie și stat nu are cum să aducă ceva bun pentru marea masă de sclavi de la baza, poate cel mult să aducă egalitate în pauperizare, lucru care se întâmplă - clasa medie din diverse țări e cam la fel de săracă și îngrădită.

    o putem considera cu "ochelarii" acolo jos?

    Dogma actuală e că tirania și totalitarismul, bine coordonate de la centru, pot conduce la progres și salvarea planetei.

    De aceea se întinde coarda rezilientzei, sa se poată constata care e gradul maxim de tiranie la care poate rezista cetățeanul planetei. 

    Experimentul totalitar planetar trebuie să scoată în evidență până unde poate merge abuzul la nivel social, adică "cât poate măgarul sa suporte in spinare, fara apă și fără mâncare"? E important de știut, pentru că pe spinarea lui se va face schimbarea.

    Democrațiile sunt de domeniul trecutului. 

    1. Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

      Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

      Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ! 

      "centrul" nu vine cu salvarea planetei. Daca s-ar realiza, e pt ca "magarul" a fost dresat sa-si ia responsabilitatea salvarii pe carca lui

      "centrul" a inteles ca schimbarea tre' sa vina treptat, nu cu indivizi si idei transante, iar copiii nostri se nasc intr-un mediu nociv, care pe parcursul vietii lor devine putin mai nociv, si tot asa, din generatie in generatie. 

      "magarul" din China sau din corporatiile japoneze deja nu mai rezista si se sinucid. Si vest-europenii resimt pe termen lung stresul de la locul de munca 

      pe "centru" nu-l doare nimic, ei vor doar "magari" cat mai multi, evident pt interesele lor 

    Acest articol este cea de a treia parte a articolului aceluiși autor din 24.02. Partea întâi descrie evoluția democrației în Occident, subminată mai întâi de aristocrație, iar apoi de meritocrație. Partea a doua descrie o evoluție similară în România, cu o democrație inițială subminată mai întâi de elitele fostei societăți, iar apoi de o mobilitate social-politică lipsită și de fundament social și de reguli birocratice. Această a treia parte este scenariul pesimit cu privire la viitor - autoritarismul. S-a mai întâmplat în istorie după primul și al doilea război mondial. O să se mai întâmple, dar nu în România. Nu, cel puțin până când devine o realitate în UE. Un autoritarism deghizat în procedurile și instituțiile specifice democrației liberale. Cei 16 ani de guvernare a Angelei Merkel în Germania, cei 15 ai lui Viktor Orban în Ungaria (cu o pauză de 8 ani), cei 19+ ai lui Putin în Rusia, dar mai ales excepționala permanență la guvernare a unor elite numeric restrânse și ai cărei membri circulă permanent între diferite poziții de guvernare pentru a respecta aparența de democrație (străvechea lege a lui Michels) - bine ilustrată de guvernările succesive ale UE - pot fi considerați indicatori ai unui astfel de proces.

    Este aceasta o tendință istorică? Probabil că da, de vreme ce mecanismele guvernării în democrațiile din toată lumea sunt copiate după mecanismele guvernării organizațiilor birocratice care conțin cam tot atâta democrație pe cât conține o armată profesionistă, de la care au copiat-o companiile capitalismului modern și contemporan.

    Este această tendință prezentă și în România? Probabil că nu. Sunt multe cauze care conlucrează pentru asta, dar aici o să o pomenesc doar faptul că un regim autoritar ("tirania" din articol) este posibil doar într-o societate care se auto-guvernează. De aceea Ștefan cel Mare putea fi un tiran, dar fanarioții de mai târziu ai Moldovei, nu.  

    Elevarea sufletului tuturor va face tirania absolita.Noua paradigma integrata a cunoasterii face ca intre stiinta si spiritualitate sa nu mai existe prapastie ci pune semnul egal prin stiinta sufletului;

    A sufletului călătorie prin cele șapte văi spre a Iubirii veșnice cupă  

    Mithra prin al Luminii unității viu portal 

     Drepturi exclusive Salomeea Romanescu 

    Autorul 

      

    Invoca ţie 

      

    O, Tu, Viaţa mea,Sufletul meu!  

    Din ale veşniciei Tale şuvoaie înmiresmate lasă-mă să gust , 

    o, Inima mea! 

    şi din ale pomului fiinţei Tale muguri, îngăduie-mi să cioplesc, 

    o, Tu, Speranţa mea! 

    Din ale iubirii Tale izvoare cristaline, lasă-mă aria să-ţi ascult, 

    o, Slava mea şi 

    la a Ta nepieritoare umbră a Sufletului , lasă-mă să visez, 

    o, Lumina mea! 

    Pe a apropierii de Tine pajişti şi înaintea prezenţei Tale, lasă-mă să te privesc, 

    o, Tu, Viaţa mea, 

    şi la dreapta milostivirii Tale tron, aşează-mă, 

    o, Dorinţa mea! 

    Din ale bucuriei Tale adieri înmiresmate, lasă o boare să simt, 

    o, Muza meu, 

    şi pe ale paradisului realităţii Tale culmi lasă-mă să valsez, 

    o, Tu, Adoratul meu! 

    ale porumbiţei unicităţii Tale melodii , lasă-mă să pictez 

    o, Tu, Cel Strălucitor, 

    şi prin spiritul puterii şi tăriei Tale însufleţeşte-mă, 

    o, Tu, Binefăcătorul meu! 

    În spiritul iubirii Tale fă să rămân stâncă , 

    o, Tu, Sprijinul meu, 

    şi pe a bunului Tău plac, zbor, aripile întăreşte-mi, 

    o, Tu, Plâmâditorul meu! 

    În a nemuririi Tale, grădină, în faţa Ta, lasă-mă etern să cânt, 

    o, Tu, cel milostiv cu mine, 

    şi în jilţul slavei Tale aşează-mă, 

    o, Tu, Stăpânul meu! 

    În al iubirii Tale cer duios, cu dor ridică-mă, 

    o, Tu, Însufleţitorul meu, 

    şi spre al călăuzirii Tale Luceafăr, condu-mă, 

    o, Tu ce mă atragi spre Tine! 

    În faţa spiritului nevăzut, prin revelaţii, cheamă-mă, 

    o, Tu, Obârşia şi Dorinţa mea Supremă, 

    şi la a miresmei esenţă a frumuseţii Tale , mi-o vei revela, 

    lasă-mă să mă întorc, o, Tu, Care eşti al meu Suflet! 

      

      

      

      

    Prool og  

    Mithra,al Zeiței iubirii chip prin viu portal 

    Inalta frunte,a plasmei oglindire mișcătoare-n val, 

    ochii iubitei prezențe, Mithra-s, scânteile inimii. 

    al iubirii divine iz de pământ, Iumină, viu fractal, 

    al urechilor stânga și dreapta izvor, dorul uniunii. 

      

    Energie angelică, a Zeiței iubirii pure, divine, Isis 

    încarnată prin floarea vieții ascunsă-n vis inimă, 

    Alchimia flăcării sacre a iubirii pure, divine, Isis 

    Eu sunt Zeița Shakti – poarta Luminii din inimă. 

      

    A existenței energie-n lungi plete-n conexiune, 

    cu sufletul galaxiei, Eu Mithra-n sfântă aliniere, 

    înregistrările bibliotecii akașice, coduri uniune, 

    Din abanos infinite plete, Eu Eva din antice ere. 

      

    Odată ce aste linii temporale, din epoca de aur 

    în astă linie temporală vin, scapăm de blestem, 

    posibilități aduc, schimbăm vieți, epoca de aur 

    germinare, fiece potențial e potențialul suprem. 

      

    La linii temporale ale măiestriei de sine aliniate, 

    scopului sufletului și reveriei inimii, viu portal. 

    Transformările din viață prin iris cu vis pictate. 

    Adevăr, iubire și iertare, etern tipar, viu fractal. 

      

    A înțelegerii creației și a creatorului Oglindire 

    poarta Luminii, curaj, vindecare, discernământ 

    prin al treilea ochi, voința feminină la cârmuire, 

    în serviciul întregii vieți și al mamei viu Pământ. 

      

    Uriasă forță, cu a ei putere mările și munții mutați! 

    Suflet - stea comun, zamisliți-n vârf de Piramidă! 

    asupra înțelegerii creației, a creatorului,v-aplecați! 

    de azi energia feminină să o căutați sub Piramidă! 

      

    Cu gând pios plutesc prin egipteana-i Piramidă, 

    prin ale Mithrei alei egalitare, radiez iz de fum 

    Nasc perle de cinste, pe sub zeiasca-ți Piramidă 

    Unitate nasc doi trandafiri ai zorilor mir pe drum 

      

    Mithra a Lumii Lumină 

    Renasc de dor de fiecare dată, Nelinişti născute preschimb 

    În veşnicii de iubire curată.Transcend în spaţiu şi timp, 

    Realitatea naivă, iluzie prezentă,încarnâd spiritul-dorinţă din vis, 

    Gândul devine o prezenţă atentă, irizând fiinţa de dorul rescris. 

    Vreau să-mi împart existenţa între etern şi realu naiv din vis, 

    Să-mi răstignesc viaţa-n lumea reală,s-o mut din timp în abis. 

      

      

    Actul I - În a CĂUTĂRII VALE spre Cupa vieții omului ofrandă 

    Corul (recită dansând) 

    Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

    fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

    niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare 

    Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

    Dascălul omenirii – Abdul Baha 

    Dacă o sută de mii de ani Sisiful călător strădui-s e-va-n ardoare 

    ale strămoșilor de imitație urme cu soare curăța-le-va de culoare 

    cu grabă al prieteniei și al iubirii etern portal înflori-va viu dor 

    sorbind din a sufletului cupă a dușmăniei ușă fereca-va cu ivor 

    spre ale tuturor ființelor ai albastrei planete alb-aurii suflete nor. 

    a inimii floare slujitoare țintă a divinelor iubirii tezaure-n izvor 

    a iubitului Prieten contemplare-a Frumuseții nu-i moară-n vânt, 

    de neclintit stâncă-i nu șovăitoare trestie dansând-n vânt, cânt. 

    Slava lui Dumnezeu - sufletul Mithrei renăscut 

    În al Iubirii Majnún, al morilor de vânt căutări judecată tipar 

    pe Majnún într-o zi întâlnitul-au sideralul praf cernând amar 

    și din a sufletului cupă lacrimile-i sângerii curgând cu dor jar. 

    - „Ce faci?”...„O caut pe Mithra”... 

    Al Mithrei spirit pur e și tu în țărână o cauți! E vai de tine!  

    O caut peste tot;să o găsesc!. mă doare gândul ce-mi vine! 

    Adevăratul căutător altceva nu poate căuta cu vie vâltoare  

    decât al dorinței sale obiect cu viu dor cânta-va-n sudoare 

    iubitul altă dorință nu are... unirea cu Dulcineea, iubita sa. 

    Dascălul omenirii 

    La fel căutătorul ținta cu dor nu atinge-va cumva, cândva 

    doar dacă lucrurile toate cu detașare zeiască sacrifica-le-va. 

    tot ce cu drag văzut-a, cu fiori auzit-a și cu sufletul înțelesu-a, 

    în gol totul pune-va, în al tărâmului sublim spirit intra putea-va, 

    în a bunului Dumnezeu, a Păcii Sufletului eternă Cetate-n soare. 

    de sisif muncă, dacă s-o căutăm dorința-i trebuință nemuritoare; 

    de ardoare,din mierea reîntâlnirii cu El să bem voim plin dor 

    iar din a Creatorului cupă gusta-vom, cu zor lumii punem zăvor. 

    În fiece univers neostoitul călător deodat locuiește prin dor-zbor 

    și în fiece galaxie cu bucurie deodat el poposește-n zbor ușor 

    Slava lui Dumnezeu 

    În fiece chip, a Prietenului frumusețe mereu cu viu dor căuta-va; 

    în fiecare solară lume pe Iubită de zor în dor-zbor căuta-va 

    În fiecare chip, el a Prietenului frumusețe mereu-n dor cânta-va; 

    fiecărei companii El cu grabă alătura -va -se -n viu dor dansa-va 

    și cu fiecare suflet părtășie cu drag căuta- va, prin timp valsa-va 

    al Prietenei sale secret în vreo minte, pal descoperi-v-ar culoare 

    Dascălul omenirii 

    A Celei Iubite Frumusețe într-un chip,lin contempla-v-ar floare 

    Doar cu al măreției cupei iubirii ajutor al bunului Creator oare? 

    o urmă a Prietenului fără urmă în această călătorie găsitu-va 

    al lui Iosif parfum, din solul ceresc demult pierdut, inhala-va 

    el deîndat păși- va... 

    Actul II În a IUBIRII VALE spre a trupului suflet cupă ofrandă 

    Corul (cântă dansând) 

    Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

    fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

    niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare 

    Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

    Slava lui Dumnezeu 

    În al iubirii foc să fii de dor topit, de dor cu zor aruncat de vecie 

    În astă cetate, al extazului gurei de rai ușor e-nălțat-n vecernicie 

    al lumii doritor soare strălucește-n dor neîncetat dor călător 

    al iubirii rubiniu nebun de jar în rezonanță aprins e, viu fior! 

    al iubirii trandafiriu viu fior în dulce armonie aprins e, foc dor! 

    pân la cenușă arde, pân la a rațiunii violet secerare, viu moare. 

    Dascălul omenirii 

    Acu fericitul călător conștiența de sine nu mai are, nu-l doare. 

    și de nimic în afară de El însuși, curcubeul dansează-n soare. 

    nici dalbă ignoranță și albastria cunoaștere, nu simte savoare. 

    nici mugurie îndoială, nici vioria certitudine nu mai adulmecă; 

    a dimineții aurie călăuzire din a noapții cețoase greșeli nu gustă. 

    de bruna necredință, și de alb-auria credință, fuge pe-un alb nor 

    iar alba melodie din cupa otravei, floral balet balsam dulce zbor. 

    al acestei văi orb Drept în veci de veci galbena durere-i surdă 

    Slava lui Dumnezeu 

    Ea Regina ce cioplitu-ia-n suflet cu verde spor puterea-i mută 

    și dacă aburindă durere cântând cu dor zbor nu fi-va cu putință, 

    Dulcineea călătorie dor zbor niciodată nu găta-se-va-n biruință  

    Prin Sângerândul popas, în afară de Iubita, alt gând nu-l doare 

    și în afară de iubita Prietenă, nici un refugiu nu-i poate fi soare 

    o sută de vieți pe calea Celei Iubite, cu veselie sacrifica-va-n foc 

    la picioarele Iubitei, cu fiece pas o mie de capete pune-va-n joc. 

    Dascălul omenirii 

    O, Prietenul meu! Până în Egiptul iubirii, niciodată nu intra-vei 

    la Iosif al Prietenei Frumusețe n-o savura-vei ori adulmeca-vei 

    și până când, precum Iacov, ochii din afară, îndat nu părăsi -vei, 

    iar ochiul ființei interioare portal, tu niciodată, nu deschide-vei, 

    și până când cu focul dragostei, de viu fior-dor-zbor nu arde-vei 

    cu Iubitorul Dorului niciodată prin suflete tu nu comunica-vei, 

    Slava lui Dumnezeu 

    Un iubit de nimic nu se teme și niciun rău apropia de el nu poate 

    rece în al sufletului foc și uscat în al mării sân, pe Cupid scoate. 

    Un iubit, cel ce rece în focul iadului jar se simte etern reînviat, 

    Un cunoscător, cel care uscat în mare viu se simte etern scăldat. 

    Iubirea existența în brațe n-o strânge și viață etern nu cerșește 

    Viața în moarte vede și în rușine slava etern o caută el regește, 

    Dascălul omenirii 

    Nebunia iubirii, a bea pentru a nu muri de dor etern merita-va 

    omul în marea de sănătate scufunde-se, din plin etern merita-va 

    Plină de spirit cupa vieții Prietenului,de dor jar plină veșnic fi-va 

    gâtul în lațul Său prins, Binecuvântat, cu al iubirii jar etern fi-va. 

    Fericit capul ce în praf pe calea iubitei, cu iubire plin mereu fi-va 

    Și dacă, de Creator regește legat și confirmat cu milostire fi-va, 

    iubitul din ghearele vulturului iubirii, deodat scăpava, intra-va... 

      

    Actul III - În a CUNOAȘTERII VALE spre a OMULUI SUFLET cupă ofrandă 

    Corul (cântă dansând) 

    Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

    fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

    niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare 

    Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

    Slava lui Dumnezeu 

    și din cernită îndoială în de nea certitudine ieșiți cu beatitudine! 

    și de la al întunericulului iluziei,alba lumina primiți în plenitudine 

    a iubirii de Dumnezeu alb-curcubeie divină lumină călăuzitoare,  

    Oc hii lui interiori deschide-se-vor curcubeu al razelor de soare 

    și în taină cu Preaiubitul său îndelung în suflet tainic discuta-va, 

    el poarta cristalinului adevăr portal  în suflet  tainic deschide-va. 

    și a evlaviei și a imaginărilor deșarte, ale inimii porți închide-va 

    În al sufletului popas, cu-al lui Dumnezeu decret mulțumi-se-va 

    iar războiul ca pe pace el singur, prin fractali vedea-va pictând 

    în moarte ale vieții veșnice secrete prin suflet găsi-va curgând! 

    Dascălul omenirii 

    Cu ochii dinăuntru și din afară, cu tainele-i în veșnicie valsava 

    la învolburata înviere în ale creației tărâmuri în veșnicie asista-va 

    și din înminresmata sufletelor omului cupă -n dor sorbi-va etern, 

    cu o inimă curată, divina-i înțelepciune cu dor absorbi-va etern, 

    în ale lui bunului Dumnezeu manifestări nesfârșite găsi-va etern 

    într-o picătură de apă ale oceanului secrete contempla-va etern 

    Inima atomului Împarți-va și iată minune, suprem mister etern! 

    În el un soare suflet găsi-va pe dată minune,sublim mister etern! 

    Slava lui Dumnezeu 

    Odată un îndrăgostit fost-a, ce de a sa preiubită despărțindu-se 

    de ani buni, cu dor tot ofta în al depărtării foc jar risipindu-se. 

    De la a iubirii stăpânire grea, inima-i verde de răbdare goală era 

    viața fără ea o batjocură era, odihnă în dorul ei nu-și mai găsea; 

    timpul mistuitu-l-ar , socotea, câte zile, câte nopți lungi durerea, 

    de duhul său trupul obosit, departe de somn el țintuitu-l-a 

    trupu-i uzat de nesomn îi era, a inimii rană țipăt în doruri valsa 

    pe a cupei prezenței ei, el dăduse o mie de vieți pentru a o gusta 

    dar de folos nu-i fuse, perle de durere în viu râu îl preschimbase. 

    Dascălul omenirii 

    Vracii nici un leac pentru el, nu știau, lacrimi de dor nestoarse; 

    doftorii pentru un bolnav de dragoste, leacuri de doruri nu au 

    decât dacă favoarea celui iubit îl salvează, spasme de jar îi dau 

    de dor al său pom rodul disperării dete,de trăit nu putu-n noapte 

    și al speranței sale foc în cenușă căzu, să fugă vru, în vii șoapte. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Din casă deodată ieși și spre piață, pejar îndreptatu-s-a deodată 

    un paznic îl urmă, într-o fugă, urmărindu-l izbucnit-a el pe dată; 

    apoi alți paznici către cel obosit adunatu-s-au, ici-colo fugit-a 

    fiecare trecere interzis-au ei, gemut-a el din rărunchi și plâns-a, 

    „Cu siguranță acest paznic este‘ Izrá’íl, al morții înger ce cântă, 

    asupra mea; sau al oamenilor tiran, ce rău să-mi facă mă caută” 

    celui sângerând cu săgeata dragostei și sufletul plânsu-i-a, dor . 

    ale lui Picioare mai departe dusu-l-au la grădină ajuns-a în zbor 

    la un zid de grădină, mare zidul fiind, îl urcă cu mult zor și spor 

    și-n grădină, cu nespusă durere, uitându-și viața s-aruncă-n dor. 

    Dascălul omenirii 

    Și acolo iubita cu o lampă în mână, își zări al inimii ineluș dorit, 

    căutând, când iubitul sărutat de inimă, dragostea viu și-a privit. 

    Aer în piept trase și mâinile în rugăciune el și le ridicase pe loc 

    strigând: „O Doamne! Dă slavă paznicului, ce mă apără de foc, 

    bogății și viață lungă căci paznicu Gabriel era, pe acest oropsit 

    îndrumându-l; ori Isráfíl era, dând viață acestui biet nenorocit! ” 

    Într-adevăr, cuvintele lui adevărate erau, dreptate secretă găsise, 

    în a paznicului o fata morgana, o mare de tiranie, prin văl zărise. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Câte secrete în spatele vălului pitite stăteau pe a iubitei sale vale 

    Noaptea întunecată a absenței-l lumina departe de a grădinii cale 

    lumina reuniunii, conduse un suflet bolnav la vindecătorul inimi 

    Din mânie, gardianul pe el ce setea-l conduse în deșertul iubirii 

    Îl ghidas...dacă iubitul înainte putut-fi-l-ar privi, el pe paznic 

    de la început l-ar fi binecuvântat, pentru el s-ar fi rugat veșnic 

    acea tiranie drept dreptate ar fi apreciat; sfârșitul ocult fostu-i-a, 

    ca luminile Preaiubitei să atingă gemut-a și la început el plâns-a  

    Dascălul omenirii 

    Cei ce în grădina cunoașterii călătoresc,sfârșit de la început văd, 

    ai comuniunii și rugii, pacea în război și prietenia în mânie văd 

    pe aripile asistenței Sufletelor Sfinte, ca ale Prietenului oculte 

    taine dinainte să le vezi,luminile Iubitei să poți atinge ridică-te! 

    „Adevărat, suntem de la Dumnezeu și la El ne vom întoarce”. 

    După ce prin Valea cunoașterii trecut-a, al limitării ultim plan, 

    călătorul vine... 

      

    Antract 

    Actul IV - În A UNITĂȚII VALE spre a  Planetei albastre Suflet cupă ofrandă 

    Corul (recită dansând ritualic) 

    Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

    fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

    niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare 

    Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

    Slava lui Dumnezeu 

    din a Absolutului cupă bea și la ale Unității Manifestări privește 

    În acest popas, ale pluralității văluri străpunge,aurii zori vestește 

    din lumile cărnii fuge și în cerul auriei singurătății fulg se înalță. 

    cu urechea lui Dumnezeu aude cu al lui Dumnezeu ochi pe viață 

    mâna adevărului din a Abisului mânecă vede și Adevăr grăiește 

    ale puterii secrete dezvăluie, tainele creației divine fin privește. 

    ca intim în altarul Celei Iubite în al Prietenului sanctuar pășește 

    Dascălul omenirii 

    El în sine, laudând pe Dumnezeu, propria laudă el își găsește. 

    nici faimă, nici rang, în numele său nu vede, pe Dumnezeu vede; 

    „toate cântecele de la Rege sunt și fiecare melodie purcede” . 

    Eminenței clar Îi este în tărâmurile ființei, toate ale sale călătorii 

    plăsmuiri văzute, proprie viziune, ale văzutului soare bucurii 

    c-o singură strălucire tuturor lucrurilor deodată luciri dăruiește 

    la dorința Regelui Manifestării, întregii creații lumină dă regește, 

    în fiecare loc, se manifestă și dar în armonie cu ale potențialelor 

    acelui loc își aruncă într-o oglindă disc și forma-și reflectă ușor, 

    Slava lui Dumnezeu 

    într-un cristal focul să apară face, doar oglinzii datorează - se 

    în alte lucruri doar efectul strălucirii sale,nu discul tot arată-se . 

    prin porunca Creatorului, tu observi culorile în fiecare obiect 

    ce văzute devin în armonie și rezonanță cu a naturii din obiect. 

    într-un galben glob razele galben strălucesc, alb razele albe sunt 

    iar într-unul violet sau roșu, raze violet ori roșii manifeste sunt  

    felurite fețe de la obiect sunt, nu de la strălucitoarea rază lumină 

    Dascălul omenirii 

    Dacă un loc de lumină închis fi-va, acoperit, pereți făr de lumină 

    în întregime lipsit de splendoarea luminii fi-va, nu străluci-va  

    suflete bolnave valea cunoașterii în ale pasiunii ziduri, închis-a  

    și cu ignoranță și orbire înnoratu-a și acoperitu-a de a soarelui 

    mistică lumină fost-a și-a misterelor Iubitei; a lucirii Domnului 

    credințe a Mesagerilor, de-a înțelepciunii bijuterie lipsitu-l-au  

    de alb sanctuar și alungați din Ka’bih de închiși ochi fost-au  

    Iat-a oamenilor valoare din această epocă! 

    Slava lui Dumnezeu 

    Omule, O inimă pură ca o oglindă-i; cu strălucirea dragostei 

    și a despărțirii de toți curăț-o, pe El mântuiește-l!a adevăratei 

    lumini solare în el să strălucească și în ai dimineții zori-n al meu 

    suflet clar semnificația vedea-vei „Nici Pământul meu,cerul Meu 

    nu mă conțin, ci inima slujitorului Meu Mă cuprinde curcubeu” 

    în mâna lor viața-și vor lua și în fața noii Iubite, arunca-o-vor 

    Misterele multe sunt dar tomuri suficiente a le scrie nu fi-vor, 

    misterul Celei Iubite a păstra și nici nu pot fi sfârșite în stihuri  

    deși nu mai mult decât un semn. decât un cuvânt, de ajuns va fi,  

    Dascălul omenirii 

    „Cunoașterea este un singur punct,dar ignoranții multiplicat-au” 

    Călătorii le pe calea iubirii sunt doar patru: 

    De la creaturi la Adevărat; de la Adevărat la creaturi; 

    de la creaturi la creaturi; de la Adevărat la Adevărat. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Un munte ale vizionarilor înflorite ramuri din al  vieții- pom  

    și ai vindecătorilor mistici muguri din toate erele omului-pom 

    nu le-am pomenit,copioasă citare din trecut; greșit plăcea-mi-ar 

    căci citatul din cuvintele altora dobândită învățare, nu divin dar 

    atât cât am citat aici este din a obiceiurilor oamenilor respectare 

    dincolo de curtea acestei epistole și după a prietenilor așteptare 

    neacceptarea de a povesti spusele lor, din mândrie nu provine, 

    a înțelepciunii manifestare și din a harului demonstrație ne vine. 

    Și călătorul, după ce planurile înalte ale acestei supreme  

    călătorii, traversat-a intră... 

      

    Actul V - În a MULTUMIRII VALE spre a Universului suflet  cupă ofrandă 

    Corul (cântă dansând ritualic) 

    Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

    fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

    niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare 

    Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

    Slava lui Dumnezeu 

    Vânturile mulțumirii divine el simte din planul spiritului suflând 

    cu ochiul interior și exterior, în interior percepe vălurile arzând 

    și fără toate lucrurile ziua: 

    „Dumnezeu pe fiecare din abundența Sa, plin îi va compensa”. 

    Din tristețe în fericire, din angoasă în bucurie transforma-va  

    a lui durere și jale spre încântare și răpire cedează acestei văi 

    deși, dinspre exterioara vedere, călătorii pe praf pot locui-n văi 

    dar în interior în înălțimile sensului mistic, tronați sunt în văi. 

    Dascălul omenirii 

    în acest plan călătorul la frumusețea Prietenei, uimit martor e 

    din recompense cu semnificații interioare se hrănesc, din sfinte 

    cupe ale spiritului beau, dar în grădina de mistere, nu intra - vei 

    niciodată buzele pe a vinului nemuritor cupe, tu nu pune - vei 

    din ele gusta-vei, ochii proteja-vei din al mulțumirii vin bea-vei 

    dezlega-vei-te de toate și de El lega-vei-te și în calea Lui viața-ți  

    și sufletu- ți arunca-vei în această lume ca să ai nevoie să uiți: 

    „A fost Dumnezeu și nu a fost nimic în afară de El”. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Vede fața Preaiubitei. chiar și în iluzie misterul realității privește 

    Căci vălurile cu oftatul său arsu-a și din enigma Esenței citește 

    și învelișurile cu o singură privire desfăcut-a cu ascuțită privire, 

    la noua creație uită-se cu suflet lucid verități înțelege cu uimire 

    „Și ți-am făcut privirea ascuțită în această zi”. 

    După ce prin planurile de mulțumire pură, călătorit-a, vine 

      

    Actul VI - În A MINUNĂȚIEI VALE - a Sufletului Unicosului cupă ofrandă 

    Corul (cântă dansând) 

    Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

    fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

    niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare 

    Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

    Slava lui Dumnezeu 

    în a măreției oceanelor aruncat vede a libertății esență impotență 

    forma bogăției ca sărăcia însăși. ușor minunea-i crește-n esență. 

    Acum cu frumusețea Iubitei; sufletul epuizat-a de muțenie lovit  

    Câți mistici rădăcini de copaci vârtej de mirare, au smuls, obosit  

    cu propria sa viață căci în astă vale călătorul în confuzie,aruncat  

    în ochii celui care atins-a, așa minune, ce uriaș iubită e lumește 

    și îndrăgită e o lume minunată, o nouă creație el etern privește  

    și de la uimire la uimire pierde-se față de lucrările Domnului  

    Unicității dacă ne gândim la fiece lucru creat de Puterea Lui, 

    la un ocean de perfecte înțelepciuni mereu maiestuos asista-va 

    și un munte de adevăruri noi și lumi minunate sublim învăța-va 

    Dascălul omenirii 

    Unul dintre fenomenele create visul câte secrete acolo, ascunse  

    câte înțelepciuni păstrate,câte lumi pitite, dormiți cu uși închise 

    dintr-o dată într-un oraș îndepărtat intri ,vezi doar curcubeiele 

    fără ca ochii externi să-ți folosești fără ca să-ți miști picioarele 

    sau trupul să-ți obosești, fără urechile să-ți ciulesti, tu fin auzi,  

    fără limbă, tu vorbești, când zece ani, dispărea-vor în lumea  

    externă chiar la imaginile visate în seară, asista-vei, în lumea  

    externă la multe înțelepciuni-n adevărul promis de gândit în vis, 

    pe care nimeni, în afară de oamenii din astă vale, în adânc abis 

    nu le poate înțelege, ce este astă lume, unde fără ochi, ureche, 

    mână,și limbă un om le folosește pe toate? E fără de pereche! 

    Slava lui Dumnezeu 

    Cum se face că în astă lume văzut-ați astăzi efectul unui dus vis  

    văzut în lumea somnului în urmă cu zece ani? O minune de vis! 

    în seamă luați diferența dintre aste două lumi și ascunse mistere 

    încât la confirmări divine să puteți ajunge a pătrunde mistere  

    și la cerești descoperiri și-n regiunile sfințeniei să intrați-n plan 

    la perfecțiunea creației omului reflectați și la faptul că ăst plan 

    și stări îndoite și ascunse în el. Tu formă slabă, nu te risipiv-ei 

    când în tine universul este pliat? a animalului stare risipiv-ei 

    să lucrezi până când semnificația umanității la la mal ieși-va. 

    inima locuința eternelor taine,casa fanteziilor trecătoare;nu fi-va 

    comoara vieții tale prețioase cu această lume ce repede trece! 

    Dascălul omenirii 

    Tu vii din a sfințeniei lume- nu-ți lega inima de pământ- nu trece 

    Un locuitor în curtea apropierii tu ești - nu alege patria prafului! 

    După ce vârfurile înalte ale uimirii, escaladat-a călătorul ajunge 

      

    Actul VII - În A SĂRĂCIEI ADEVĂRATE ȘI NIMIC ABSOLUT VALE - a Iubirii veșnice a  sufletului Creatorului cupă ofrandă 

    Corul (cântă dansând) 

    Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

    fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

    niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moar 

    Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

    Slava lui Dumnezeu 

    Acest popas moartea de sine e, ființa săracă e în sinele create 

    și bogată în Cel Dorit, Sărăcia - sărac în lucrurile lumii create, 

    ale lumii lui Dumnezeu bogate în lucruri, când adevăratul iubit 

    și devotat prieten la prezența Preaiubitei, ajunge la Cel Preiubit 

    și focul inimii iubitului aprinde-va, un jar și vălul arde-va aevea 

    de la inimă la piele, tot aprins fi-va, arde-va tot, dar nu Prietena. 

    Dascălul omenirii 

    Când splenditele calități ale Vechiului Zilelor, vi s-au dezvăluit, 

    Trecătoarele calități ale celor pământești Moise arsu-le-a subit. 

    Cel care această poziție atins-a de tot ce e lumesc este sfințit. 

    cei care la marea prezenței Lui venit-au, la al soarelui asfințit. 

    Niciunul dintre ale astei lumi perisabile lucruri să nu posede! 

    Fie de bogăție exterioară sau personale opinii, să nu posede! 

    Căci orice limitate creaturi de propriile lor limite sunt orbite 

    și tot Adevăratul sfințit din limite fără de sfârșit sunt hrănite 

    să fie profund meditat pentru ca intenția a clarifica putea-vor 

    „Cei drepți o cupă de vin, la fântâna de camfor putea bea-vor” 

    O, prietene, cu suflet și inimă toate cântecele spiritului ascultă 

    și ca ochii tăi păstreze-le, toate cupele înțelepciuni ce-ncântă 

    că cerul primăverii, pe pământene inimi veșnic viu nu ploua-va 

    și harul Celui Atotputernic niciodată doar liniștit în veci nu fi-va 

    și pentru fiecare epocă o porțiune de înțelepciune este destinată 

    și o recompensă separată, în egală măsură fiecăruia-n dor dată! 

    Slava lui Dumnezeu 

    O, fiule! Nu orice mare, doar pentru tine, albe - negre perle are; 

    nu orice ramură, doar pentru tine, mereu înflori-va-n etern soare 

    și nici vie privighetoare,doar pentru tine etern pe ea nu cânta-va 

    înainte ca-n paradisul mistic privighetoarea pe veci repara-se-va. 

    în grădina lui Dumnezeu, întai ea cânta-va, dansa-va, zbura-va 

    și ale dimineții cerești raze sinuos valsa-va, picta-va, ciopli-va 

    ale misticului paradis, la-l Adevărului Sursă ,Unic Etern Soare 

    să se întoarcă-n centrul, sufletul Alb-Auriu din Abisu-n Mișcare 

    Dascălul omenirii 

    Ca în a lumii muritoare grămadă de praf,parfum din grădina  

    Sa veșnică viu trăiască-n umbra oamenilor din praf din grădina Sa 

    Această haltă cea mai înaltă atinge-vei,la ceresc plan ajunge-vei, 

    atunci cu mult dragoste la Iubită uita-vei-te si de orice uita-vei, 

    Un văzut sfârșit n-au, doar cei ce în lumea spatiu- timp coboară 

    confirmarea nevăzută asupra ai sufletului călători divin pogoară  

    Slava lui Dumnezeu 

    Păzitorul Cauzei-i ajută ca aceste șapte cupe-văi  în șapte pași,  

    să poată traversa în șapte respirații, sau în una singură fără pași 

    Doar dacă bunul Dumnezeu voi-va și dori-va! Și acesta-i 

    „harul Său pentru slujitorii Săi pe care îi place ”. 

      

     Corul se roagă ! 

    Al Sufletului meu curcubeu  dintr-o gaură  neagră! 

    Să-ţi recunosc Manifestarea Sinelui Tău, ceaţa ţi-am sărutat ! 

    auriu- violacee mulţumiri  Îţi colorez Tatăl Meu Cerescesc! 

    pe-o stea Violecee din Carul mare! 

    de ai Tăi vrăjmaşi nevăzuţi prin iubire în stele m-ai încoronat!  

    cu vibrante mulţumiri Mi-ai dansat, o Shiva! 

    pe-un  sideral val curcubeu din Soare! 

    ale lor fapte hâde înaintea alor mele oglinzi mi-ai dezvelit, 

    cu  spiralat dor Îţi mulţumesc, valsând, o Shakti! 

    Suflete,  zeesc sfredel Trandafir rozeu! 

    De orice slăbiciune faţă de ei cu măiestrie m-ai curăţat sămânţa-ţi să torc,  

    boboci de Trandafirii iubiri mulţumiri Mi-ai cântat, o Kamadeva! 

    pe - un  cupidic picior de galaxie curcubeu! 

    şi m-ai stropit cu iubire către harul şi piramidele Tale pline de sori, să mă întorc. 

    cu  divine  plasmatice raze Îţi mulţumesc, acum, o Mithra! 

    Suflete,  Dumnezeiesc Trandafir  Dalb -Auriu! 

    Pace-n Inima ai coborât din norii voinţei Tale, M-ai sacralizat, 

    prin iubirea  auriilor câmpuri primordiale Îţi mulţumesc acum, O Brahman! 

    Suflete născător de Zeiască - mamă, Lotus Dalb - Auriu! 

    de ale infidelilor şi ale necredincioşilor veninoase aluzii, M-ai purificat 

    unduioase  Dalbe mulţumiri Mi-ai dăltuit, O Eva! 

    pe-o  aurie senzuală gură de pulsar! 

    cu Soare-n a Ta Rubinie inimă, a lumini-mi floare violet pictatai 

    Din raza unicităţi mulţumiri solare Îţi clădesc, O Adam! 

    Suflete zămislitor de Smarald quasar ! 

    şi de la cei care au tăgăduit splendoarea sufletui Tău, privirea Mi-am luat! 

    Şi prin sacre geometrii de fractal Îţi mulţumesc acum, O Isis!  

    Suflete  plămăditor lujer Verde - Albăstrui crud! 

    Stâncă în iubirea Ta să fiu, putere Mi-ai dat  

    vălurite mulţumiri solare Mi-ai  încrustat, O Osiris! 

    pe-o  planetă  portal caramiziu-absolut! 

    şi pentru a-mi fi dat să beau din cupa Sufletului eliberat 

    cu orgonice  Albe petale Îţi mulţumesc acum, Măicuţa Mea Mithra! 

    Drag Suflete ctitor al florii vieţii, Alb crud! 

    Din cupa Unicosului ce toate seminţele văzute şi nevăzute. mi-a devoalat 

    In desfrunzita-ţi? ? stea din inima ta mulţumiri Îţi îngemănez  

    c-o  pereche  auriu-violet stea din inima Mea, O Baha-Ulah! 

      

    Epilog 

    Autor   

    Al păcii gravitaţiona l Suflet Înalţă! 

      

    Din dansul razelor plasmatice divine, Sufletul meu,  Tu l-ai creat ! 

    Tu, din aceeaşi  plasmatică  mişcătoare plămadă întreaga omenire făcut- ai, 

    Tu ca toţi oamenii să aparţină aceleiaşi familii. poruncit- ai, 

    În Sfânta Ta prezenţă, toţi slujitorii Tăi sunt oglindirea Ta 

    şi întreaga omenire sub Tabernacolul Tău se adăposteşte! 

    Toţi din ale Tale îmbelşugate aurii câmpuri s-au adăpat 

    şi toţi de lumina Cunoaşterii Tale sunt în Suflet iluminaţi. 

    din dansul razelor plasmatice divine al tuturor sufletelor din Univers Tu, Creator! 

    Tu, iubitor pronton,  cu toţi eşti bun, fiecăruia de grijă purtatu-le-ai! 

    Pe toţi în Unicosul tău electron îi atragi şi tuturora viaţă le dai. 

    Pe toţi cu divine talente şi cu munţi din calităţile-ţi  înzestratatu-i-ai 

    şi toţi în Oceanul Milostivirii Tale  Plasmatice  adânc cufundaţi sunt. 

    din dansul razelor plasmatice divine, al albastrei planete Suflet gravitaţional ai creat! 

    ale Albastrei Planete Religii, să cadă de acord Îngăduie-le! 

    Ca toţi, ca picăturile unui ocean - familie să se privească, naţiunile unifică! 

    şi pretutindeni pe pământ la ei acasă să se simtă! 

    Ca toţi , ca florile unui copac în celestă simfonie sacră să vieţuiască, Fă! 

    al primei raze divine, prin Suflet, Tu Creatorul Unicosului, Atrage-i! 

    Porumbelul unităţii omenirii Înalţă, cu cerul Totalităţii să se-Înfrăţească ! 

    al lui Adam Tu Creator,  prin dansul razelor plasmatice divine! 

    Pacea Supremă Întemeiază pe Planeta Albastră! 

    Prin dansul razelor plasmatice divine al Evei, Mithrei, a lui Shakti  Creator Tu esti! 

    Inimile laolaltă le Cimentează! La unison cu a mamei planete inimă să bată 

    si  al Soarelui Suflet din Univers si Unicos , în sfântă aliniere la unison să bată! 

    O, Tu, Părinte bun al Totalităţii, Doamne Dumnezeule! 

    Inimile cu mireasma iubirii Tale Desfată-ne! 

    Ochii cu Lumina Călăuzirii Tale Luminează-ne! 

    Urechile cu simfonia Cuvântului Tău Farmecă-ne! 

    şi în Citadela Providenţei Tale adăposteşte-ne! 

    O, Tu Creatorul Sufletului Umanităţii! 

    Cu adevărat, înaintea pragului Tău Te invoc şi Te implor, 

    Ca toate Cunoştintele Tale să se pogoare asupra acestor suflete, rugându-Te! 

    pentru bunăvoinţa Ta şi Adevărul Tău, Pregăteşte-le! 

    O, Doamne, a Totalităţii Sursă! 

    în  a vieţii floare armonie toate sufletele Uneşte-le  

    şi   într-o scânteie leagă  florile inimilor laolaltă! 

    şi prin semnele sanctităţii şi unicităţii Tale, spiritele înviorează! 

    O, Doamne, a tuturor sufletelor Sursă Unică! 

    Ca aceste feţe să radieze cu lumina unicităţii Tale, Fă! 

    Puterile slujitorilor Tăi  balansează în slujirea împărăţiei Tale, Întăreşte! 

    O, Tu, Cel ce din necondiţionată iubire infinit iartă! 

    O, Tu Stăpân al nesfârşitei de neclintit milostiviri! 

    O, Tu Domn al  portalului iertării şi al îngăduinţei! 

    Păcatele trece-ni-le prin portalul sufletului omului, iartă-ne! 

    Greşelile i toate iartă-ne şi către  poarta împărăţia iertării Tale, să ne întoarcem fă-ne! 

    a  tăriei şi puteri iîmpărăţii, smeriţi la mormântul Tău cel sfânt  iluminare invocând, 

    şi înaintea gloriei dovezilor Cunoaşterii Tale, supuşi absorbim prin suflet iluminare. 

    O, Doamne Dumnezeule, tu esti Iubire, tu eşti pace şi armonie! 

    Asemenea valurilor mării, asemenea florilor grădinii, Fă-ne! 

    şi în a sacrei geometrii armonie Uniţi , 

    prin miracolele iubirii Tale. divine, fără de sfârşit, 

    O, Doamne, al Totalităţii suflet Creator ! 

    Piepturile prin semnele unicităţii Tale Înfoaie! 

    şi întreaga omenire asemenea stelelor, fă! 

    Pe aceleaşi înălţimi de slavă,  să strălucească 

    asemenea desăvârşitelor roade în al Tău pom al Fiinţei, Crescând. 

    Tu eşti Cel Tare şi Puternic Proton, 

    Tu eşti Cel Iertător şi iubitor al creaţiei tale Electron 

    Din acelaşi  primordial Neutron! 

    Ne contopim într-un Neutron!?

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
Apanova
BTPay
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale

Curs valutar BNR

12 Apr. 2021
Euro (EUR)Euro4.9205
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1335
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4728
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6802
Gram de aur (XAU)Gram de aur231.4488

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

FINANCIAL FORUM 2021
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro