Să se schimbe, primesc... dar atunci...

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 05 martie

Cornel Codiţă

Dilema schimbării ilustrată în discursul lui Farfuridi. Ca multe alte lucruri esenţiale din scriitura caragialiană, departe de ridicol sau irelevant. Ridicoli sunt doar cei ce se grăbesc să rîdă de lucruri pe care nu le înţeleg sau pe care nu sunt în stare să le citească în cheia adecvată. În cazul nostru, o problemă nesatisfăcător rezolvată, pînă azi, de teoriile şi practicile primitive cu care încă operează, în majoritatea cazurilor, decidenţii politici: care este strategia optimă pentru a introduce cu succes o schimbare socială necesară, în măsură să modifice radical în bine funcţionarea unui domeniu? Abordarea meliorist-gradualistă sau cea bazată pe ruptură radicală şi construcţie de la zero, după alt proiect? Istoria socială înregistrează faptul că, în cele mai multe cazuri, favorizată este prima abordare. Să o luăm pas cu pas, vorba unui contemporan rătăcit la Cotroceni şi, din aproape în aproape, din bordei o să facem palat, din Dacia, Ferrari, din Bucureşti un alt Paris, (mai mic, dar tot Paris!), din România care se înglodează în analfabetism, mai mult sau mai puţin funcţional, o Românie educată, din economia de supravieţuire una de performanţă competiţională, din sat, oraş, din oraş metropolă şi din miliţieni, poliţişti. Apetitul ridicat al politicienilor pentru acest "pas cu pas" vine şi din faptul că, mai totdeauna, resursele necesare schimbării nu sunt niciodată disponibile, singura speranţă fiind aceea că, întinzînd procesul pe un timp mai îndelungat, putem trage şi de resurse, ca de un elastic, obligîndu-le să urmeze, încet încet, nevoile şi etapele schimbării. Celălalt motiv este că dizolvînd procesul schimbării într-un orizont de timp niciodată clar precizat, responsabilii politici pot oricînd să spună că suntem pe cale să realizăm schimbarea... chiar dacă în realitate pe măsură ce mergem ne depărtăm de ţel, în loc să fim mai aproape. Aceeaşi istorie socială consemnează, de asemenea, faptul că abordarea meliorist-incrementală sfîrşeşte, cu foarte puţine excepţii, într-un solid eşec. Pierdere de timp, pierdere de resurse, pierdere de oportunităţi, toate amalgamate în reţeta ratării.

Politica şi politicienii României post-decembriste, din nenorocire, au ales exact aceast model, propunînd ca ţel să transformăm (reformăm) un bordei socialist care sta gata să se dărîme, într-o societate capitalist-democratică după calapod occidental; vorba populară, "ca afară". Cu excepţia economiei, referinţa care ilustrează cel mai bine dimensiunea şi costurile eşecului evident în care ne afundăm este situaţia din structura instituţională a guvernării. În ciuda faptului că am aruncat la coş constituţia socialistă, cînd a fost vorba să facem una nouă ne-am întors, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, la vechile reflexe şi soluţii. Instituţia cu cele mai multe şi mai tari drepturi în România nu este cetăţeanul, cum ar fi fost de dorit, ci statul cu fiecare dintre substructurile sale instituţionale. Dacă vrea el, mai ales că acum a fost declarat şi democratic, statul poate orice, în ciuda, împotriva şi în detrimentul cetăţeanului şi a drepturilor sale, chiar şi acelea fundamentale. Poate să se joace cum vrea cu veniturile salariale, cu drepturile de pensie, cu taxele şi impozitele, cu oportunităţile de afaceri, cu condiţiile de comerţ şi în general cu tot ceea ce susţine viaţa zilnică a milioane de supuşi ai zisului stat. Nu există nici o limită, nu există nici o răspundere asociată deciziilor luate. Statul poate să taie şi să spînzure, după cum îi duce capul pe cei care au ajuns la butoanele de comandă ale maşinăriei astfel numite. Guvernul actual, ai cărui miniştri şi experţi par cu toţii căzuţi din cer, spre exemplu, constată că există un noian de aberaţii în sistemul de salarizare şi de pensii. OK! Păi, de unde vin ele? Ar fi fost întrebarea necesară. Dacă şi-ar fi pus-o cineva ar fi putut afla, spre exemplu, că puzderia de sporuri şi alte venituri extra, adăugate la cuantumurile salariale dintr-o grilă moştenită de la socialismul ceauşist, provin tocmai din încercarea de tip meliorist de a introduce schimbări care să răspundă unor cerinţe relativ noi din piaţa muncii. Nu i-a trecut nimănui prin cap că tot adăugînd şi schimbînd, care cum a putut şi după cum l-a dus capul, tot lăsînd la bunul plac al decidenţilor instituţionali locali, structurile de salarizare nu vor mai avea nici un fel de logică legată de munca depusă şi efectele ei cuantificabile social, devenind ceea ce este astăzi, o junglă de reglementări în care nimeni nu se mai descurcă, din care nimeni nu mai ştie cum şi pe unde se poate ieşi, care pentru unii nu asigură motivaţia necesară performanţei, iar pentru alţii nu asigură nici minimul necesar "reproducerii simple a forţei de muncă"... vorba tînărului Marx. De aceea "soluţia" pusă imediat pe tapet este să tăiem!! Evident, tot după cum ne taie capul şi după cum ne duce mintea azi, pe cei cu foarfeca, cu pîinea şi cuţitul, în mînă. Rezultatul este uşor previzibil, un alt eşec monumental. Şi, atunci, ce ar trebui făcut? Răspunsul este simplu, să se apuce cineva, adică o echipă complexă profesional, de oameni cu carte şi ceva experienţă, să construiască după alt calapod ceea ce ne trebuie: o altă grilă generală de salarizare care să răspundă nu numai cerinţelor de restrişte bugetară, ci şi logicii din piaţa muncii, respectiv nevoilor celor ce trăiesc din salarii. Teoretic, ea nu poate fi obligatorie decît pentru instituţiile statului, dar şi acesta ar fi un uriaş progres faţă de situaţia actuală. De ce abordarea radicală, a rupturii cu soluţia veche şi construcţia pornind de la zero, după alt proiect, este atît de dificilă? Răspunsul este simplu, dar deloc banal. Pentru că părăsirea radicală a vechiului sistem şi ridicarea unuia nou operează o reîmpărţire a resurselor, avantajelor şi oportunităţilor, creează altfel spus alţi cîştigători şi alţi pierzători. Cei care sunt cîştigătorii vechiului sistem sunt de regulă, ori cei mai mulţi, pierzătorii celui nou. Doar că ei au azi în mînă pîinea şi cuţitul. De aceea se vor opune, vor bloca sau întîrzia sine die construcţia unei soluţii noi şi vor propovădui pe toate căile "soluţiile reformei"!!! Apropos, pentru cei care încă nu au băgat de seamă, în urma eşecului lamentabil la o intervenţie care a costat viaţa a doi oameni, ministerul de interne tocmai a intrat într-o nouă eră de reformă!!! Îl urmează de aproape, ministerul învăţămîntului, aflat în reformă permanentă şi cel al sănătăţii, care se reformează pe sponci, dar se reformează şi el, la fel cum se reformează şi Justiţia, Parlamentul, Guvernul, mă rog, toată suflarea. Preşedintele încă nu a declarat "starea de reformă" la Cotroceni, poate şi pentru că titularul actual se vede pe sine ca întrupare a Reformei de care România are nevoie!!! Nu este nici primul şi probabil nici ultimul, iar nenorocirea este că nici nu are rost să îl contrazicem!

Opinia Cititorului ( 14 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. Sa scapam de criteriile de la Maastricht care nu tin seama de oameni ci doar de cifre nerelevante pentru interesul cetateanului ci doar in interesul unei minoritati bogate care doreste sa devina si mai si!

    O noua teorie economica fara partinire si indicatori care refelecta realitatea omului de rand.

    Dar si tirania statului este o alata cauza a mizeriei generalizate care sta sa ne cuprinda... Trezirea! 

    ... oricare om, dotat cu un minim bun simt si realism ... poate observa cum, o extrema poarta intrinsec germenele opozitiei sale ... noul mileniu demonstreaza tot mai des cum abordarile dualiste te tipul stanga-dreapta, bine-rau, alb-negru etc. nu mai ofera rezultatele scontate ... nu insist aici asupra cauzelor deoarece ne-am indeparta de la tema propusa ... in principiu, o abordare tripartita (nu neaparat politica) ar putea oferi solutiile adecvate ... pentru inceput ar trebui...

    1. ... principiul poate fi aplicat in oricare entitate organizatorica: stat, corporatie, firma, domeniu, departament, compartiment, gospodarie ... astfel: autoritate (foc) - lichiditate (apa) ... prea multa autoritate poate sabota constructia dar autoritatea este necesara ... necesara este si lichiditatea dar prea multa lichiditate poate conduce la delasare (sabotaj involuntar) ... starea de echilibru poate fi definita in statut, politici, obiective, teluri samd. ......

    Ar trebui judecati si condamnati toti acei lideri care nu sunt respomsabili social. Un tribunal al responsabilitatii sociale. Este o crima sa reduci pana la taiere resirsele cetatenilor. Sa ii lasi sa moara de foamne si de nevoi. Societatea civila sa ceara crearea unui astfel de tribunal national si international. Asa cum judecate crimele de razboi sa fie judecate si aceste taieri de resurse financiare. Cea mai mare escrrocherie a lumiie este cea monetara. Cu ce drept persoane private creeaza...

    1. ... ma gandesc ca acest credit infinit nu il cereti dintr-o coliba africana fara acces la apa curenta ... pentru ca in acea situatie ati intelege economia mai bine ... ati intelege cum kalashnicovul ar fi mai rentabil decat o masina electrica care cere infrastructura ... probail ati intelege si cum infrastructura sustine continuitatea creditului pentru ca acele idei marete sa isi gaaseasca intelegerea egalitara ... pe cine ati procesa in acele tribunale? pe aceia care cauta a va implini...

      Definitia economiei se va schimba, ea va insemna redistribuirea resurselor planetei in mod egal tuturor cetatenilor planetei de azi avand in vedere si generatiile viitoare. E vorba despre schimbare de paradigma. Legea Universului este sa oferi ca sa poti primi dintr-o infinitate de energie. Si banii sunt un simbol al energiei universului, sunt infiniti precum energia. Dupa acest model au fost create si creditele fara acoperire in aur.

      Chiar acest concept de economie de piata bazat pe... 

      Cont infinit gratuit este corect, asta am gandit dar am scris altceva.

      VOI CONTINUA SA? CRED....

      Voi continua sa? cred, chiar s?i atunci ca?nd oamenii i?s?i pierd sperant?a. 

      Voi continua sa? dau dragoste, chiar daca? alt?ii ra?spa?ndesc ura?. 

      Voi continua sa? creez, chiar daca? cineva va distruge. 

      Voi continua sa? vorbesc despre pace, chiar s?i i?n mijlocul unui ra?zboi. 

      Voi continua sa? iluminez, chiar s?i pe i?ntuneric. 

      Voi continua sa? sema?n, chiar daca? unii i?mi vor ca?lca recolta.

      Voi continua sa? strig, chiar s?i atunci ca?nd alt?ii i?mi vor... 

      TE CAUT PRIN VISCOLUL ACELA DE REGRETE... de Trandafir Sîmpetru 

      Mă uit în urmă și văd șarpele destinului ca o spaimă  

      care-mi strecoară în ochi vânt și tăcere, 

      se târa după mine, prin depărtările pustiite, unde 

      s-au troienit așteptările în cearcăne albastre, 

      mi-e frig fără tine, iubito, te caut prin viscolul acela

      de regrete, unde ne-am pierdut... 

      ... cand bani infiniti cauta resurse, produse si servicii limitate pretul tinde spre infinit ... consecinta este razboiul, aveti dreptate, definitia economiei se schimba intr-un asemenea context ... daca universul si-ar fi propus sa "traim" infinitul atunci nu ne-ar fi materializat pe o planeta limitata ... lectia de invatat pe aceasta planeta este cu totul alta decat satisfactia deplina ... in fapt, tocmai cautatare satisfactiei depline duce omul la pierzanie ...

      Solutia este sa ne intaorcem la capacitatile noastre avute cu ere in urma de a ne hrani prin capurile plasmatice ale sufletului din campurile universului de la soarele sistemului solar la cel al unicosului. Exista peste 3000 de oameni autotrofi. Macar asa nu vor mai fi copii si oamnei infometati! Satisfactia emotionala fata de impinire personala ne poate hrani si ea, Pacea sufleteasca este cea care va crea pace si in exterior in relatiile cu ceillati. Sufletul omului este cel care hraneste...

      ... acele capacitati au fost daruite ... omul va trebui sa le recastige prin efort propriu ... aceasta este posibil doar prin intelegerea legilor ... problema astazi este egoismul, inclusiv cel spiritual ... materia corecteaza aceasta prin limite .... termenul de economie a fost "contemplat" in scoli misteriale si nu este desuet ... din contra, ceea ce contemplau "invatatii" acu 2-3000 de ani, astazi devine practica ... chiar si in spatele acestei realitati exista legi ... a cere astazi ceea...

    Motto:

    „Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse 

    Pe la porti straine, ce ne stau inchise ” 

    (Vin colindătorii)

    La mai bine de 31 de ani de la Revolutia Română din Decembrie, 1989 si de la căderea comunismului România este incă un stat nereformat . Aceasta este principala cauză a prelungirii starii de tranzitie, cu consecinte dezastroase pentru tară, in plan economic, social si cultural. Nici după aderarea la Uniunea... 

    VOI CONTINUA SĂ CRED în a iubirii primăvară numuritoare, vindecatoare

    Voi continua să cred, chiar atunci când oamenii își pierd mugurul speranței de vindecare.  

    Voi continua să dau raze de dragoste, chiar dacă alții răspândesc semințe boală și ura.  

    Voi continua să creez unitate, chiar dacă cineva va distruge al totalității câmp de unificare.  

    Voi... 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
BTPay
Apanova
anahotels.ro

Curs valutar BNR

24 Sep. 2021
Euro (EUR)Euro4.9491
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.2167
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5700
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7803
Gram de aur (XAU)Gram de aur237.8628

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Hidroelectrica
Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Topul firmelor din Bucuresti 2021
cnipmmr.ro
Cotaţii fonduri mutuale
bsenergyweek.com
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro