DIGI Comunications

Să se schimbe, primesc... dar atunci...

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 05 martie

Cornel Codiţă

Dilema schimbării ilustrată în discursul lui Farfuridi. Ca multe alte lucruri esenţiale din scriitura caragialiană, departe de ridicol sau irelevant. Ridicoli sunt doar cei ce se grăbesc să rîdă de lucruri pe care nu le înţeleg sau pe care nu sunt în stare să le citească în cheia adecvată. În cazul nostru, o problemă nesatisfăcător rezolvată, pînă azi, de teoriile şi practicile primitive cu care încă operează, în majoritatea cazurilor, decidenţii politici: care este strategia optimă pentru a introduce cu succes o schimbare socială necesară, în măsură să modifice radical în bine funcţionarea unui domeniu? Abordarea meliorist-gradualistă sau cea bazată pe ruptură radicală şi construcţie de la zero, după alt proiect? Istoria socială înregistrează faptul că, în cele mai multe cazuri, favorizată este prima abordare. Să o luăm pas cu pas, vorba unui contemporan rătăcit la Cotroceni şi, din aproape în aproape, din bordei o să facem palat, din Dacia, Ferrari, din Bucureşti un alt Paris, (mai mic, dar tot Paris!), din România care se înglodează în analfabetism, mai mult sau mai puţin funcţional, o Românie educată, din economia de supravieţuire una de performanţă competiţională, din sat, oraş, din oraş metropolă şi din miliţieni, poliţişti. Apetitul ridicat al politicienilor pentru acest "pas cu pas" vine şi din faptul că, mai totdeauna, resursele necesare schimbării nu sunt niciodată disponibile, singura speranţă fiind aceea că, întinzînd procesul pe un timp mai îndelungat, putem trage şi de resurse, ca de un elastic, obligîndu-le să urmeze, încet încet, nevoile şi etapele schimbării. Celălalt motiv este că dizolvînd procesul schimbării într-un orizont de timp niciodată clar precizat, responsabilii politici pot oricînd să spună că suntem pe cale să realizăm schimbarea... chiar dacă în realitate pe măsură ce mergem ne depărtăm de ţel, în loc să fim mai aproape. Aceeaşi istorie socială consemnează, de asemenea, faptul că abordarea meliorist-incrementală sfîrşeşte, cu foarte puţine excepţii, într-un solid eşec. Pierdere de timp, pierdere de resurse, pierdere de oportunităţi, toate amalgamate în reţeta ratării.

Politica şi politicienii României post-decembriste, din nenorocire, au ales exact aceast model, propunînd ca ţel să transformăm (reformăm) un bordei socialist care sta gata să se dărîme, într-o societate capitalist-democratică după calapod occidental; vorba populară, "ca afară". Cu excepţia economiei, referinţa care ilustrează cel mai bine dimensiunea şi costurile eşecului evident în care ne afundăm este situaţia din structura instituţională a guvernării. În ciuda faptului că am aruncat la coş constituţia socialistă, cînd a fost vorba să facem una nouă ne-am întors, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, la vechile reflexe şi soluţii. Instituţia cu cele mai multe şi mai tari drepturi în România nu este cetăţeanul, cum ar fi fost de dorit, ci statul cu fiecare dintre substructurile sale instituţionale. Dacă vrea el, mai ales că acum a fost declarat şi democratic, statul poate orice, în ciuda, împotriva şi în detrimentul cetăţeanului şi a drepturilor sale, chiar şi acelea fundamentale. Poate să se joace cum vrea cu veniturile salariale, cu drepturile de pensie, cu taxele şi impozitele, cu oportunităţile de afaceri, cu condiţiile de comerţ şi în general cu tot ceea ce susţine viaţa zilnică a milioane de supuşi ai zisului stat. Nu există nici o limită, nu există nici o răspundere asociată deciziilor luate. Statul poate să taie şi să spînzure, după cum îi duce capul pe cei care au ajuns la butoanele de comandă ale maşinăriei astfel numite. Guvernul actual, ai cărui miniştri şi experţi par cu toţii căzuţi din cer, spre exemplu, constată că există un noian de aberaţii în sistemul de salarizare şi de pensii. OK! Păi, de unde vin ele? Ar fi fost întrebarea necesară. Dacă şi-ar fi pus-o cineva ar fi putut afla, spre exemplu, că puzderia de sporuri şi alte venituri extra, adăugate la cuantumurile salariale dintr-o grilă moştenită de la socialismul ceauşist, provin tocmai din încercarea de tip meliorist de a introduce schimbări care să răspundă unor cerinţe relativ noi din piaţa muncii. Nu i-a trecut nimănui prin cap că tot adăugînd şi schimbînd, care cum a putut şi după cum l-a dus capul, tot lăsînd la bunul plac al decidenţilor instituţionali locali, structurile de salarizare nu vor mai avea nici un fel de logică legată de munca depusă şi efectele ei cuantificabile social, devenind ceea ce este astăzi, o junglă de reglementări în care nimeni nu se mai descurcă, din care nimeni nu mai ştie cum şi pe unde se poate ieşi, care pentru unii nu asigură motivaţia necesară performanţei, iar pentru alţii nu asigură nici minimul necesar "reproducerii simple a forţei de muncă"... vorba tînărului Marx. De aceea "soluţia" pusă imediat pe tapet este să tăiem!! Evident, tot după cum ne taie capul şi după cum ne duce mintea azi, pe cei cu foarfeca, cu pîinea şi cuţitul, în mînă. Rezultatul este uşor previzibil, un alt eşec monumental. Şi, atunci, ce ar trebui făcut? Răspunsul este simplu, să se apuce cineva, adică o echipă complexă profesional, de oameni cu carte şi ceva experienţă, să construiască după alt calapod ceea ce ne trebuie: o altă grilă generală de salarizare care să răspundă nu numai cerinţelor de restrişte bugetară, ci şi logicii din piaţa muncii, respectiv nevoilor celor ce trăiesc din salarii. Teoretic, ea nu poate fi obligatorie decît pentru instituţiile statului, dar şi acesta ar fi un uriaş progres faţă de situaţia actuală. De ce abordarea radicală, a rupturii cu soluţia veche şi construcţia pornind de la zero, după alt proiect, este atît de dificilă? Răspunsul este simplu, dar deloc banal. Pentru că părăsirea radicală a vechiului sistem şi ridicarea unuia nou operează o reîmpărţire a resurselor, avantajelor şi oportunităţilor, creează altfel spus alţi cîştigători şi alţi pierzători. Cei care sunt cîştigătorii vechiului sistem sunt de regulă, ori cei mai mulţi, pierzătorii celui nou. Doar că ei au azi în mînă pîinea şi cuţitul. De aceea se vor opune, vor bloca sau întîrzia sine die construcţia unei soluţii noi şi vor propovădui pe toate căile "soluţiile reformei"!!! Apropos, pentru cei care încă nu au băgat de seamă, în urma eşecului lamentabil la o intervenţie care a costat viaţa a doi oameni, ministerul de interne tocmai a intrat într-o nouă eră de reformă!!! Îl urmează de aproape, ministerul învăţămîntului, aflat în reformă permanentă şi cel al sănătăţii, care se reformează pe sponci, dar se reformează şi el, la fel cum se reformează şi Justiţia, Parlamentul, Guvernul, mă rog, toată suflarea. Preşedintele încă nu a declarat "starea de reformă" la Cotroceni, poate şi pentru că titularul actual se vede pe sine ca întrupare a Reformei de care România are nevoie!!! Nu este nici primul şi probabil nici ultimul, iar nenorocirea este că nici nu are rost să îl contrazicem!

Opinia Cititorului ( 14 )

  1. Sa scapam de criteriile de la Maastricht care nu tin seama de oameni ci doar de cifre nerelevante pentru interesul cetateanului ci doar in interesul unei minoritati bogate care doreste sa devina si mai si!

    O noua teorie economica fara partinire si indicatori care refelecta realitatea omului de rand.

    Dar si tirania statului este o alata cauza a mizeriei generalizate care sta sa ne cuprinda... Trezirea! 

    ... oricare om, dotat cu un minim bun simt si realism ... poate observa cum, o extrema poarta intrinsec germenele opozitiei sale ... noul mileniu demonstreaza tot mai des cum abordarile dualiste te tipul stanga-dreapta, bine-rau, alb-negru etc. nu mai ofera rezultatele scontate ... nu insist aici asupra cauzelor deoarece ne-am indeparta de la tema propusa ... in principiu, o abordare tripartita (nu neaparat politica) ar putea oferi solutiile adecvate ... pentru inceput ar trebui identificat mijlocul (starea de echilibru), ulterior ar trebui identificat gradul in care o anumita circumstanta este in sau s-a indepartat de starea de echilibru ... abia atunci se poate vorbi despre care dintre cele doua abordari, meliorista sau radicala, este viabila ... de altfel, o extrema poate fi contracarata imprumutand elemente din pozitia diametral opusa ei ... spre exemplu: focul poate distruge casa dar focul incalzeste casa, apa stinge focul dar prea multa apa distruge casa ... o banala centrala de apartament ofera confort termic aducand focul si apa in stare de echilibru ...

    1. ... principiul poate fi aplicat in oricare entitate organizatorica: stat, corporatie, firma, domeniu, departament, compartiment, gospodarie ... astfel: autoritate (foc) - lichiditate (apa) ... prea multa autoritate poate sabota constructia dar autoritatea este necesara ... necesara este si lichiditatea dar prea multa lichiditate poate conduce la delasare (sabotaj involuntar) ... starea de echilibru poate fi definita in statut, politici, obiective, teluri samd. ... desigur, cineva ar puatea spune: dar opusul autoritatii este libertatea ... atunci as raspunde: libertatea are nevoie de resura pentru a deveni creativa ... pentru ca ideea trebuie traita, astfel omul cade sub sclavia ei ...

    Ar trebui judecati si condamnati toti acei lideri care nu sunt respomsabili social. Un tribunal al responsabilitatii sociale. Este o crima sa reduci pana la taiere resirsele cetatenilor. Sa ii lasi sa moara de foamne si de nevoi. Societatea civila sa ceara crearea unui astfel de tribunal national si international. Asa cum judecate crimele de razboi sa fie judecate si aceste taieri de resurse financiare. Cea mai mare escrrocherie a lumiie este cea monetara. Cu ce drept persoane private creeaza credite din neant iar state care detin dreptul regaliand de a bate moneda se imprumuta de la acesti privati. Atat prostie si hotie nu s-a mai pomenit. De ce nu creeaza conturi infinite pentru fiecare cetatean? Creditele sunt infinite, daca iei ceva din infinit tot infinit ramane. Cat ne mai pot prosti? Chiar nu vrem sa ne trezim din somnul cel de moarte in care ne-adancira barbarii de tirani?

    Toti cei care au contribuit la subminare nationala a tarii ar trebui sa plateasca. S-a trecut de la dicatura nationala la una internationala. 

    1. ... ma gandesc ca acest credit infinit nu il cereti dintr-o coliba africana fara acces la apa curenta ... pentru ca in acea situatie ati intelege economia mai bine ... ati intelege cum kalashnicovul ar fi mai rentabil decat o masina electrica care cere infrastructura ... probail ati intelege si cum infrastructura sustine continuitatea creditului pentru ca acele idei marete sa isi gaaseasca intelegerea egalitara ... pe cine ati procesa in acele tribunale? pe aceia care cauta a va implini ideile?!? ...

      Definitia economiei se va schimba, ea va insemna redistribuirea resurselor planetei in mod egal tuturor cetatenilor planetei de azi avand in vedere si generatiile viitoare. E vorba despre schimbare de paradigma. Legea Universului este sa oferi ca sa poti primi dintr-o infinitate de energie. Si banii sunt un simbol al energiei universului, sunt infiniti precum energia. Dupa acest model au fost create si creditele fara acoperire in aur.

      Chiar acest concept de economie de piata bazat pe concurenta, competitie este cel mai mare rau al lumii. Mai reflectati, va rog!

      Cont infinit gratuit este corect, asta am gandit dar am scris altceva.

      VOI CONTINUA SA? CRED....

      Voi continua sa? cred, chiar s?i atunci ca?nd oamenii i?s?i pierd sperant?a. 

      Voi continua sa? dau dragoste, chiar daca? alt?ii ra?spa?ndesc ura?. 

      Voi continua sa? creez, chiar daca? cineva va distruge. 

      Voi continua sa? vorbesc despre pace, chiar s?i i?n mijlocul unui ra?zboi. 

      Voi continua sa? iluminez, chiar s?i pe i?ntuneric. 

      Voi continua sa? sema?n, chiar daca? unii i?mi vor ca?lca recolta. 

      Voi continua sa? strig, chiar s?i atunci ca?nd alt?ii i?mi vor astupa gura. 

      Voi desena za?mbete pe fet?e cu lacrimi. 

      Voi aduce linis?te ca?nd voi vedea durerea. 

      Voi da motive de bucurie acolo unde exista? doar tristet?e. 

      Voi motiva sa? mearga? pe cel care a decis sa? ra?ma?na?. 

      Voi ridica brat?ele pentru a i?mbra?t?is?a, celor care le-au predat. 

      Pentru ca? i?n mijlocul pustiirii, va exista un copil care se va uita la noi, plin de sperant?a?, as?tepta?nd ceva de la noi. 

      S?i chiar i?n mijlocul unei furtuni,undeva soarele va ra?sa?ri. 

      S?i i?n mijlocul des?ertului va cres?te o planta?. 

      Va exista i?ntotdeauna o pasa?re care ne va ca?ntaa, un copil care ne va za?mbi s?i un fluture care ne va da frumuset?ea lui ”.

      - Ghandi- 

      TE CAUT PRIN VISCOLUL ACELA DE REGRETE... de Trandafir Sîmpetru 

      Mă uit în urmă și văd șarpele destinului ca o spaimă  

      care-mi strecoară în ochi vânt și tăcere, 

      se târa după mine, prin depărtările pustiite, unde 

      s-au troienit așteptările în cearcăne albastre, 

      mi-e frig fără tine, iubito, te caut prin viscolul acela 

      de regrete, unde ne-am pierdut și rătăcim mereu,  

      prin care țopăie iepuri de ger sub nori de gânduri, 

      vin din rătăcire, îți caut trupul tău plăpând, 

      te caut cu stele pe malul mării, poate te voi găsi, nu vei mai 

      plânge cu nesomnul tău, cu ochii tăi plini de rouă ce-mi răsăreau 

      lângă fluviul cu iubire, valuri ți se loveau de vise și veneai 

      înfrigurată sub ploi cu fruntea de ape iar eu te priveam zâmbind 

      din adâncul rece, te așteptam îngândurat, să îmi așez buzele 

      pe pieptul tău, să îți sărut sufletul arzând, să rămâi în mine

      până când ne va ajunge moartea din urmă. 

      ... cand bani infiniti cauta resurse, produse si servicii limitate pretul tinde spre infinit ... consecinta este razboiul, aveti dreptate, definitia economiei se schimba intr-un asemenea context ... daca universul si-ar fi propus sa "traim" infinitul atunci nu ne-ar fi materializat pe o planeta limitata ... lectia de invatat pe aceasta planeta este cu totul alta decat satisfactia deplina ... in fapt, tocmai cautatare satisfactiei depline duce omul la pierzanie ...

      Solutia este sa ne intaorcem la capacitatile noastre avute cu ere in urma de a ne hrani prin capurile plasmatice ale sufletului din campurile universului de la soarele sistemului solar la cel al unicosului. Exista peste 3000 de oameni autotrofi. Macar asa nu vor mai fi copii si oamnei infometati! Satisfactia emotionala fata de impinire personala ne poate hrani si ea, Pacea sufleteasca este cea care va crea pace si in exterior in relatiile cu ceillati. Sufletul omului este cel care hraneste enegetic sufletul fiecarei celule, fiecarui atom.

      ... acele capacitati au fost daruite ... omul va trebui sa le recastige prin efort propriu ... aceasta este posibil doar prin intelegerea legilor ... problema astazi este egoismul, inclusiv cel spiritual ... materia corecteaza aceasta prin limite .... termenul de economie a fost "contemplat" in scoli misteriale si nu este desuet ... din contra, ceea ce contemplau "invatatii" acu 2-3000 de ani, astazi devine practica ... chiar si in spatele acestei realitati exista legi ... a cere astazi ceea ce va fi realizabil peste 2-3000 de ani este absurd si nesanatos ... primul pas in depasirea egoismului spiritual consta in a intelege cerinta vremurilor ... altfel, mandria cuceririlor personale va atrage influente ispititoare ... exista un motiv pentru care un mare ispititor planetar poarta in titulatura sa termenul "lux" (lumina) ... pentru ca pana si lumina poate orbi ...

    Motto:

    „Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse 

    Pe la porti straine, ce ne stau inchise ” 

    (Vin colindătorii) 

    La mai bine de 31 de ani de la Revolutia Română din Decembrie, 1989 si de la căderea comunismului România este incă un stat nereformat . Aceasta este principala cauză a prelungirii starii de tranzitie, cu consecinte dezastroase pentru tară, in plan economic, social si cultural. Nici după aderarea la Uniunea Europeană in anul 2007 România nu a profitat prea mult din cauza lipsei de reforme interne si a centralizarii excesive. In primul rând atragerea de fonduri europene a fost scazută pentru că că România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene. Este vorba de regionalizare, pentru care nu era nevoie decât de vointă politică. Uniunea Europeană nu recunoaște caracterul de regiune, decat dacă ai minim 800.000 de locuitori. Dacă nu ai 800.000 de locuitori nu ești considerat regiune, deci nu poți să depui singur proiecte pentru fonduri europene, nu ești eligibil pentru niciun fel de proiect. In Romania, nici un județ din cele 40 nu îndeplinește condiția de a avea 800.000 de locuitori. Din această cauză, România pierde enorm de mulți bani europeni, fiindca totul depinde de Guvernul de la București unde lucrurile se miscă foarte greu. Si asta nu e totul. Numărul mare al judetelor actuale reprezintă o frână in calea dezvoltării din cauza sistemului birocratic excesiv. De aceea, ar fi extrem de utilă o initiativă legislativă privind regionalizarea țării . 

    Exista două căi de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea Constituției și introducerea „regiunii” drept categorie administrativ-teritorială ceea ce nu există astăzi în legea fundamentală din Romania. A doua cale este mai simplă si se poate face printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor județe, ceea ce nu necesită modificarea Constituției. Aceasta presupune păstrarea denumirii de „Județ”, prevăzută in constitutie, numai că prin comasare din cele 41 de județe actuale vor rezulta un număr mai redus de unităti administrative, după modelul Poloniei, care a făcut reforma administrativă in1999, prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare judetelor de la noi) in 16 mari voievodate, pentru a corespunde cerintelor europene. Regionalizarea trebuie să aiba ca obiectiv esential descentralizarea si un grad ridicat de autonomie regională. Insă regionalizarea cu păstrarea judetelor nu rezolva nimic, ba dimpotrivă adaugă un nivel suplimentar de birocratie intre administratia centrală si cea locală. Solutia este extrem de simplă si ea presupune desfintarea actualelor judete si trecerea unor prerogative de importantă zonală, ale acestora la regiune, iar celelalte atributii judetene care au importantă locală, să treacă la primarii, unde sunt mai aproape de cetătean. Astfel, orasele si comunele mari vor putea primi mai multe atributii in timp ce comunele mici vor ramane cu functiile actuale. In prezent exista comune care nu-si pot asigura nici macar acoperirea cheltuielilor de functionare a primariilor respective. De aceea este sunt necesare masuri care ar putea duce in timp rezonabil, la asocierea comunelor si nu la comasarea lor fortată, facută din birou după ureche. 

    In concluzie, „România normală” are nevoie urgentă de 3 tipuri de reforme si anume: 

    -reforma constitutională; 

    -reforma administrativ-teritorială; 

    - reforma morală, prin educatie.

    „Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 13; Luca 8; 13) 

    VOI CONTINUA SĂ CRED în a iubirii primăvară numuritoare, vindecatoare

    Voi continua să cred, chiar atunci când oamenii își pierd mugurul speranței de vindecare.  

    Voi continua să dau raze de dragoste, chiar dacă alții răspândesc semințe boală și ura.  

    Voi continua să creez unitate, chiar dacă cineva va distruge al totalității câmp de unificare.  

    Voi continua să vorbesc despre pace, chiar și în mijlocul unui război intergalactic de ura 

    .  

    Voi continua să iluminez floarea inimii, chiar și pe întunericul stelei din inima universului, .  

    Voi continua să semăn speranța de vindecare de ciumă, chiar dacă unii îmi vor calcă recolta.  

    Voi continua să strig adevărul, chiar și atunci când alții vor astupă cu noroi gură unicosului .  

    Voi desena zâmbete pe fete cu lacrimi de iubire, fericire, compasiune, bunătate, speranța. 

     

    Voi aduce liniște în suflete când voi vedea cum va roade sufletul gură nesatulei molime.  

    Voi da boboci de bucuria vindecării, echilibrării acolo unde există doar ale tristeții semințe.  

    Voi sădi a înțelepciunii floare în inima celui decis, să meargă mai departe pe hăul de ciume.  

    Voi ridică brațele dragostei pentru a îmbrățișa cu dor, ale păcii, fericirii și iubirii semințe, 

     

    celor care le-au predat deznădejdii răpusă de colții bolesnitei de fiori de moarte dătătoare  

    Pentru că în mijlocul pustiirii, va există un rod al iubirii, care se va uită în al inimii portal ochi, 

    plin de speranța, așteptând de la noi mugurii și bobocii izbăvirii de ciumă rău mușcătoare  

    Și chiar în mijlocul unei furtuni galactice,undeva soarele renașterii va răsări în interiorul ochi.  

     

    Și în mijlocul deșertului sufletului din oceanul de molima va crește a inimii floare a primăverii 

    Va există întotdeauna o măiastră pasăre care ne va cânta iubire, bunătate, compasiune și pace 

    Un copil care ne va zâmbi și un fluture al veșnicei iubiri prin ai fiorului sâni de dor ai primăverii 

    Sărută sufletul întregit al celor două găuri negre gemene zamislitoare de noi lumi eterne-n pace 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
Apanova
BTPay
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale

Curs valutar BNR

13 Apr. 2021
Euro (EUR)Euro4.9225
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1367
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4720
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6963
Gram de aur (XAU)Gram de aur229.6754

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

FINANCIAL FORUM 2021
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro