Sistemul te ridică,
Sistemul te coboară!

Întrebarea pe care am pus-o recent, "Cu ce ne-am ales?" ("BURSA" 28.05.), are vocaţia de a deschide un şantier. De cunoaştere şi de înţelegere. S-au întîmplat "lucruri" în politica de la noi şi, deci, are sens să te întrebi "ce rămîne de pe urma lor?". În plus, invită la o utilizare recurentă. Este o întrebare pe care poţi, uneori chiar trebuie, să ţi-o pui de mai multe ori, după intervale mai lungi sau mai scurte de reflecţie, după noi experienţe acumulate. Fie şi numai pentru că obligă la constatarea, oarecum deconcertantă, că răspunsurile sunt mereu altele, nu se epuizează deloc cu una, cu două. Iar unele dintre ele sunt de-a dreptul surprinzătoare. Nu încape îndoială, cea mai remarcabilă dintre particularităţile acestor alegeri este ceea ce voi numi, în continuare, "Fenomenul Georgescu". Nu este vorba atît despre omul-personaj, cît despre impactul lui, social şi politic.

"Fenomenul Georgescu" înseamnă, înainte de orice, o schimbare radicală, structurală, de vocabular. Politica post-decembristă din România şi-a constituit treptat o nouă "Limbă de lemn" care a înlocuit-o pe cea veche, a ceauşismului. Organizată în jurul termenului-pivot "Reformă", cuvîntul "miracol" care spune orice despre orice, care ţine loc de program politic pentru oricare partid, ţine loc de explicaţii şi de previziuni. Totul începe şi se termină cu "reforma": economică, a sănătăţii, a şcolii şi învăţămîntului, a culturii şi agriculturii, a transporturilor şi a banilor, desigur, şi a politicii. Instituţii, oameni, drumuri şi tarlale, lemne sau fiare, toate cer şi toate sunt apte pentru un fel sau altul de "reformă". În jurul acestui termen-pivot s-au aglutinat ceilalţi invarianţi ai noii limbii de lemn, cum ar fi: stabilitate, integrare, corupţie (lupta împotriva), pace socială, liberalizare, economie de piaţă, securitate, societate civilă, presă liberă, libertăţi civile, alegeri libere, drepturi fundamentale (ale cetăţeanului) etc, "Fenomenul Georgescu" a reuşit într-un interval de timp incredibil de scurt să instituie şi să propage un model alternativ al acestei noi limbi de lemn "oficiale". Noul model este organizat în jurul cuvîntului-pivot, "Sistem". Nu sistem în general, ci "Sistemul" articulat într-un sens special, cu o masivă conotaţie negativă. "Sistemul", aşa cum pînă acum era cazul cu "reforma", explică orice, justifică şi fundamentează un program politic niciodată explicit formulat, în afara sintagmei lupta cu sistemul sau lupta împotriva sistemului. Noua ancoră ţine loc, la fel de bine, şi de previziune şi de ţel "luminos" şi de falnic-falic (!) stindard politic. Ceea ce este încă şi mai remarcabil, dincolo de propunerea şi propagarea noului vocabular şi a arhitecturii de limbaj pe care se sprijină este viteza cu care inovaţia a fost acceptată şi absorbită, ca un "bun familiar", de un segment uriaş al populaţiei active din punct de vedere politic. Duceţi-vă pînă în piaţă şi, atît de o parte, cît şi de cealaltă parte a tarabelor, veţi auzi mai des decît cuvintele roşie, ceapă, pătrunjel, morcov, ardei etc....schimburi de idei, fie şi sumare, saturate de cuvîntul "sistem". "Sistemul... maică, neică, ţaţă, tanti...cucoană etc." El e de vină, el te ridică, el te coboară, el ne îngroapă, el ne salvează, depinde de care parte a baricadei este plasat interlocutorul. "Fenomenul Georgescu" a făcut din cuvîntul "sistem" un soi de totem ispăşitor al societăţii de azi. El concentrează toate relele şi tot "Răul". Nu ne mai rămîne decît să îl ardem ritual într-o mare şi înfricoşată "adunare a poporului" pentru a ne purifica, pentru a scăpa odată pentru totdeauna de miasmele bolilor structurale ale societăţii româneşti! Pentru împătimiţii antropologiei să spunem că "arderea buşteanului" este una dintre soluţiile expiatorii ancestrale, regăsită în ritualurile societăţilor preistorice, păstrată de unele pînă în ziua de azi. Suedezii, aşa creştinaţi cum sunt ei, identifică şi azi vechiul an cu buşteanul pe care îl ard, ritualic, de Crăciun! Obiceiul se regăseşte de asemenea în ritualurile curente ale unor "societăţi oculte", active şi azi în societatea americană, spre exemplu. Al doilea termen cu funcţie de dizlocare, din vocabularul limbii de lemn georgesciene, este "conştiinţă". Nu este lipsit de interes să remarcăm că el a fost intens circulat şi abuzat de ideologia ceauşismului, în sintagma "conştiinţa socialistă". La Georgescu sintagma este "trezirea în conştiinţă". Ideea este însă aceeaşi! Pentru ca lucrurile să se schimbe în societate, pentru ca sistemul să fie înfrînt, "masele" trebuie trezite la, trebuie dotate cu, un alt fel de conştiinţă!! Una nouă! Evident nici aceasta nu este cîtuşi de puţin vreo invenţie a remarcabilului nostru subiect "Georgescu". Ea se regăseşte în întreaga literatură esoterică, de la antici la medievali şi de la moderni la post-moderni. Un cal de bătaie călărit copios de toţi "apostolii" care au propovăduit schimbarea radicală, din temelii, a societăţii şi a omului, a întocmirilor curente (învechite!).

În sfîrşit, "Fenomenul Georgescu" a adus în vocabularul politic din România un iz mistico-profetico-religios, absent în limba de lemn curentă. Interesant este de remarcat faptul că acestă trăsătură este constitutivă şi limbii de lemn a ceauşismului, mai general a marxism-leninismului de toate felurile şi de toate nuanţele, doar că acolo era altfel exprimat prin alte sintagme cheie. Infuzia aceasta cu un pronunţat iz de "tămîie" contribuie eficient la refacerea, în conştiinţa publică, a legăturii dintre biserica ortodoxă a României şi spaţiul politic. O legătură aflată la apogeu în societatea României interbelice, amputată însă de experienţa "comunistă" şi de cea a post-decembrismului de primă generaţie. "Fenomenul Georgescu" contribuie, astfel, masiv, la suspendarea condiţiei moderne a relaţiilor dintre politică şi biserică, dintre biserică şi stat, construită pe domenii de acţiune care nu se ating decît superficial. Separarea bisericii de stat şi a statului de treburile bisericii. Cele două centre de putere pot coopera, după cum se pot afla şi în competiţie pe anumite domenii, dar starea de bază, fundamentală rămîne "neamestecul în treburile interne" ale celeilalte părţi! Drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin legi, inclusiv prin Constituţie. "Fenomenul Georgescu" reprezintă un impuls viguros în direcţia opusă. El vine să sprijine un trend deja puternic de resuscitare a activismului social al Bisericii în societatea românească post-decembristă. Biserica este, astfel, nu doar invitată, ci susţinută viguros, să revină în "cetate", să fie parte din procesul politic şi, pe cale de consecinţă şi din instituţiile guvernării. Direct şi de drept, nu doar indirect şi pe cale de consecinţă!