Studiu Deloitte: companiile bifează ESG, dar ignoră biodiversitatea şi ecosistemele

Deşi raportările ESG ar trebui, prin definiţie, să pună în centrul lor protecţia mediului, primul an de aplicare a Directivei privind Raportarea Corporativă de Sustenabilitate arată exact contrariul: companiile au ales să se concentreze aproape exclusiv pe teme „confortabile”, precum forţa de muncă proprie, raportată de 99% dintre entităţi, şi schimbările climatice, menţionate în 98% dintre cazuri, în timp ce dimensiunea esenţială a mediului natural este sistematic marginalizată. Datele respective apar într-un studiu realizat de Deloitte, care precizează că biodiversitatea şi ecosistemele, adică nucleul real al protecţiei mediului, sunt considerate relevante de numai 34% dintre companiile analizate, iar impactul asupra comunităţilor afectate este recunoscut de doar 41%, relevând o abordare dezechilibrată a sustenabilităţii, în care riscurile sociale şi reputaţionale sunt raportate, dar degradarea mediului rămâne, în mare măsură, trecută sub tăcere.

Această evitare a subiectelor incomode explică de ce primul an de raportare sub CSRD a fost resimţit mai degrabă ca o povară birocratică decât ca un instrument de transformare reală. Studiul realizat de Deloitte arată că, dincolo de limbajul standardizat şi de volumele mari de informaţii descriptive, companiile întâmpină dificultăţi majore atunci când sunt obligate să lege sustenabilitatea de bani, decizii şi consecinţe măsurabile. Cheltuielile de capital şi cele operaţionale aferente obiectivelor ESG sunt raportate fragmentar, ezitant şi, în multe cazuri, deloc, semn că sustenabilitatea nu este încă integrată în planificarea financiară, ci rămâne o anexă separată, tratată ca obligaţie de conformare.

Faptul că doar 42% dintre rapoartele analizate includ date cantitative privind CapEx şi OpEx, iar procentele scad drastic când vine vorba despre utilizarea resurselor sau economia circulară, indică o problemă structurală: acolo unde sustenabilitatea presupune investiţii clare, renunţări sau schimbări de model economic, apetitul pentru transparenţă scade vizibil. În schimb, zonele mai uşor de controlat intern, cum ar fi politicile de resurse umane, diversitatea sau guvernanţa, sunt raportate mai amplu, mai coerent şi cu mai multă siguranţă, pentru că nu pun sub semnul întrebării modul în care compania produce, consumă şi afectează mediul.

Chiar şi în zona stimulentelor acordate managementului, sustenabilitatea este tratată selectiv. Aproape jumătate dintre companiile analizate leagă remuneraţia conducerii de indicatori ESG, însă accentul cade preponderent pe decarbonizare declarativă, eficienţă energetică şi procese de management al riscurilor, nu pe protejarea biodiversităţii sau pe impactul direct asupra ecosistemelor. Mesajul implicit este clar: se recompensează ceea ce poate fi ambalat uşor în indicatori şi rapoarte, nu ceea ce presupune costuri reale şi schimbări de fond.

În acest context, raportarea de sustenabilitate devine mai degrabă o oglindă a priorităţilor reale ale companiilor decât un instrument de schimbare. Deşi standardele europene nu impun o abordare rigidă pe sectoare, libertatea de interpretare este folosită pentru a evidenţia teme convenabile şi pentru a dilua responsabilitatea acolo unde impactul asupra mediului este direct şi semnificativ. Nu întâmplător, informaţiile specifice de sector apar cel mai frecvent în servicii financiare şi tehnologie, domenii în care riscurile sunt mai degrabă abstracte sau digitale, în timp ce industriile cu amprentă materială ridicată rămân prudente şi vagi.

Concluzia primului an de raportare CSRD este, astfel, una inconfortabilă: deşi cadrul legislativ european forţează deschiderea cutiei negre a sustenabilităţii corporative, multe companii aleg să deschidă doar acele compartimente care nu le ameninţă modelul de afaceri. Protecţia mediului, biodiversitatea şi impactul asupra comunităţilor rămân, în mare parte, teme periferice, tratate formal, în timp ce sustenabilitatea autentică, adică tocmai aceea care ar presupune schimbări profunde şi costuri asumate, este încă amânată pentru un viitor nedefinit.