English
Reporter: Cea mai nouă reglementare adoptată pe piaţa de gambling - care priveşte autorizarea sălilor de jocuri de noroc de către primării - are deja efecte negative asupra sectorului, prin prisma faptului că o serie de localităţi şi-au exprimat intenţia să excludă sălile de joc din oraşe. Cum vedeţi evoluţia pieţei de profil în noul context?
Alexandru Domşa: OUG 7/2026 a transferat consiliilor locale competenţa de a decide dacă permit, restricţionează sau interzic activităţile de jocuri de noroc land-based pe raza localităţilor, iar reacţia publică a fost rapid polarizată: mulţi primari au anunţat intenţia unei interziceri totale, mai degrabă sub presiunea unui narativ emoţional decât pe baza unor date sau studii de impact.
Efectele Ordonanţei se resimt deja şi, în mod paradoxal, tocmai acolo unde reglementarea nu a fost gândită: în zona de blocaj administrativ. Autorizaţia locală a devenit obligatorie imediat de la intrarea în vigoare a actului normativ, dar regulamentele în baza cărora autorităţile locale ar putea să emită aceste autorizaţii nu există încă. Consiliile locale au la dispoziţie 60 de zile pentru a-şi elabora aceste regulamente, însă obligaţia operatorilor a intrat în vigoare din prima zi. Mai mult, termenul de 60 de zile este termen de recomandare, Ordonanţa nereglementând nicio sancţiune în cazul depăşirii acestuia. Rezultatul concret: incertitudine pentru operatori, blocaj în emiterea autorizaţiilor de către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc pe termen nedeterminat şi un vid procedural care afectează deja mii de locuri de muncă.
FEDBET a militat de mult timp pentru implicarea responsabilă a autorităţilor locale, cu mult înaintea acestei ordonanţe. Suntem şi rămânem parteneri pe termen lung ai administraţiei locale, dar restricţiile excesive nu servesc binelui comun, ele servesc, neintenţionat, pieţei ilegale.
Mesajul FEDBET este clar şi consistent: educaţia, a jucătorului, a părintelui, a cetăţeanului, este cea care previne derapajele generate de jocurile de noroc în exces. Interzicerea, în schimb, nu elimină fenomenul, îl mută în zona neagră, unde nu există verificare de vârstă, autoexcludere, limite sau vreo formă de protecţie a consumatorului.
Experienţa europeană este grăitoare. Danemarca, Germania şi Olanda au trecut deja prin episoade de restricţionare agresivă, urmate inevitabil de explozia pieţei negre. Unele state au revenit ulterior asupra deciziilor restrictive tocmai din această cauză.
Industria licenţiată este, în realitate, singurul sistem care interzice efectiv accesul minorilor, care implementează programe de autoexcludere, care monitorizează comportamental jucătorii şi care contribuie la bugetul statului cu o rată de colectare fiscală de peste 98%, unul dintre cele mai ridicate niveluri din economia românească.
Impactul uman al restricţionărilor nu trebuie, de asemenea, ignorat: industria jocurilor de noroc land-based susţine în România un ecosistem de aproximativ 45.000 de locuri de muncă, între 23.000 şi 25.000 de angajaţi direcţi şi alte 20.000-22.000 în servicii conexe: mentenanţă tehnică, pază şi securitate, IT, contabilitate, logistică, marketing. Majoritatea acestor oameni lucrează în oraşele mici şi mijlocii din provincie, acolo unde sălile de jocuri sunt adesea printre puţinii angajatori stabili din sectorul serviciilor.
Un paradox legislativ suplimentar este acela că OUG 7/2026 introduce şi o taxă locală de funcţionare, tocmai pentru a consolida veniturile unităţilor administrativ-teritoriale. O decizie de interzicere totală elimină automat această sursă de venit înainte ca ea să fi fost vreodată colectată.
Reporter: Credeţi că cei care jucau offline se vor muta în online?
Alexandru Domşa: Da, aceasta este o tendinţă aproape inevitabilă, iar experienţa altor state europene o confirmă cu consecvenţă: restricţiile excesive pe segmentul terestru nu elimină cererea, o redirecţionează.
Problema reală este că o parte semnificativă dintre jucători nu ajung pe platformele licentiate, ajung pe cele neautorizate, unde nu există nicio verificare de vârstă, nicio limită de depunere, niciun mecanism de autoexcludere şi nicio responsabilitate din partea operatorului.
Piaţa neagră online oferă, aparent, condiţii pe care operatorii legali pur şi simplu nu le pot egala. Cum ar fi bonusuri supradimensionate, anonimat complet şi o experienţă aparent „fără restricţii", tocmai pentru că nu suportă niciun cost de conformitate, nu plătesc taxe şi nu răspund juridic faţă de nimeni. Este un avantaj competitiv nedrept construit pe lipsa oricărei responsabilităţi. În realitate, însă, aceştia pot cădea oricând pradă şantajului operatorilor nelicenţiaţi, ca urmare a participării la o activitate aflată în afara legii, pot deveni oricând victime ale furtului de identitate sau ale clonării cardurilor bancare. Iar sumele jucate ajung inevitabil să finanţeze activităţi de criminalitate organizată.
Aşadar, dacă obiectivul declarat al restricţiilor este protejarea consumatorilor vulnerabili, efectul real este exact invers, aceştia ajung pe o piaţă unde nu există nicio protecţie.
Reporter: Ce alte reglementări/proiecte de lege adoptate recent sau care sunt în dezbatere pun probleme sectorului de gambling?
Alexandru Domşa: Industria se confruntă, în prezent, cu un volum fără precedent de iniţiative legislative. Nu mai puţin de 27 de proiecte se află în diverse stadii de dezbatere sau adoptare. Această avalanşă legislativă ridică, în sine, o problemă de principiu. Legislaţia bună se construieşte pe baza unor studii de impact riguroase şi cu respectarea normelor de tehnică legislativă. Ceea ce vedem acum este exact opusul.
Problemele acestor iniţiative sunt recurente: lipsa studiilor de impact, ignorarea normelor de tehnică legislativă, abordări bazate pe emoţie mai degrabă decât pe date şi o tendinţă clară de suprareglementare. Uneori, aceeaşi activitate este reglementată simultan prin mai multe acte normative cu prevederi contradictorii.
Consecinţa directă este că mediul de afaceri din industrie a devenit fundamental impredictibil. Operatorii nu mai pot face planuri pe termen mediu, iar incertitudinea juridică descurajează investiţiile. Paradoxal, exact această industrie pe care legiuitorul declară că vrea să o controleze mai eficient devine mai greu de controlat pe măsură ce operatorii legali sunt presaţi spre sau ies pur şi simplu de pe piaţă.
Reporter: Ce efecte asupra bugetului de stat au/vor avea acestea?
Alexandru Domşa: Efectele sunt cuantificabile şi, din păcate, în creştere accelerată. Datele publicate pe platforma www.costulinterdictiilor.ro ilustrează cu claritate efectele interzicerii jocurilor de noroc landbased.
La nivel naţional, industria este unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat, cu taxe directe şi indirecte care se ridică, conform estimărilor industriei, la peste 1,3 miliarde de euro anual, doar în landbased. Orice măsură care reduce activitatea legală produce un efect imediat şi dublu: scăderea veniturilor fiscale şi creşterea costurilor sociale, pe fondul lipsei mecanismelor de control în zona neagră.
Cifrele sunt şi mai îngrijorătoare când privim tendinţa. Piaţa neagră din România este estimată în prezent la peste 2 miliarde de lei venit net (GGR) în 2025, generând pierderi fiscale pentru stat de peste 1,1 miliarde de lei pe an. Dacă ritmul actual de dezvoltare a pieţei ilegale se menţine sau se intensifică - tendinţă sprijinită de restricţiile excesive şi de suprataxarea operatorilor legali - estimările indică o piaţă neagră de peste 5,5 miliarde de lei GGR în trei ani, cu pierderi fiscale care pot depăşi 3 miliarde de lei anual.
Mai mult decât atât, estimarea pieţei negre „vizibile", cea măsurabilă prin tranzacţii bancare, nu include segmentele mult mai opace, adică tranzacţiile în criptomonede şi transferurile peer-to-peer directe, despre care evaluările internaţionale indică faptul că sunt semnificativ mai mari.
Ecuaţia bugetară este, deci, inversă faţă de intenţia declarată: cu cât presiunea pe operatorii legali este mai mare, cu atât scade baza de impozitare şi cresc costurile sociale. Nu este o ipoteză, este un pattern documentat în mai multe state europene.
Reporter: Ce ar trebui schimbat în legislaţia actuală de profil?
Alexandru Domşa: Este nevoie, mai întâi, de o resetare a filozofiei de reglementare. Legislaţia actuală a crescut organic, strat peste strat, fără o arhitectură coerentă, fără studii de impact şi, adesea, fără o înţelegere reală a modului în care funcţionează industria. Câteva principii esenţiale ar trebui să fundamenteze orice reformă legislative. În primul rând, deciziile trebuie să fie bazate pe date şi pe studii de impact riguroase, nu pe un narativ emoţional, oricât de bine intenţionat ar fi acesta. Fiecare modificare legislativă trebuie însoţită de o analiză clară a efectelor sale, inclusiv a riscului de migrare spre piaţa neagră.
În al doilea rând, este necesară o diferenţiere clară între prevenţie şi interdicţie. Prevenţia - educarea jucătorilor, mecanismele de autoexcludere, programele de combatere a adicţiei - funcţionează şi este susţinută activ de industrie. Interdicţia, în absenţa capacităţii de aplicare efectivă, nu funcţionează. Nu există un exemplu de succes al interdicţiei totale în domeniul jocurilor de noroc în nicio democraţie.
În al treilea rând, este necesară consolidarea mecanismelor de control, nu eliminarea activităţii reglementate. Un operator licenţiat poate fi supravegheat, taxat şi obligat să respecte standarde de protecţie, un operator ilegal, nu.
Industria susţine un cadru legislativ predictibil, echilibrat şi responsabil, unul care să canalizeze eficient cererea inerentă de jocuri de noroc către un mediu sigur, supravegheat şi impozitat corect.
Reporter: Cu ce alte probleme se confruntă domeniul pe care îl reprezentaţi şi ce soluţii consideraţi că există pentru remedierea acestora?
Alexandru Domşa: Dincolo de presiunea legislativă constantă, care, în sine, reprezintă o problemă majoră de predictibilitate, industria se confruntă cu o provocare de imagine şi de percepţie. Narativul dominant din spaţiul public este construit aproape exclusiv pe cazurile extreme, pe dependenţa patologică, pe dramele individuale. Acestea sunt reale şi merită toată atenţia. Dar ele nu reprezintă industria în ansamblu şi, mai important, acest narativ nu reprezintă soluţia la problemele anterior menţionate.
Lipsa predictibilităţii legislative are consecinţe concrete şi immediate. Operatorii nu pot face planificări pe termen mediu, investiţiile se opresc, iar unii operatori ies pur şi simplu de pe piaţă. Fiecare operator care închide înseamnă locuri de muncă pierdute şi taxe care nu mai ajung la buget.
Soluţiile pe care le susţinem sunt de natură structurală - consultare instituţională reală, nu pro forma, cu industria; politici publice construite pe date, nu pe emoţie; un dialog deschis despre ceea ce funcţionează în alte state europene. Nu cerem privilegii, cerem previzibilitate şi tratament echitabil, ca orice alt sector economic.
Reporter: Ce efecte au asupra pieţei măsurile fiscale adoptate în ultimul an?
Alexandru Domşa: Ultimul an a fost marcat de majorări fiscale, aplicate fără o bază de calcul adecvată şi fără studii de impact prealabile. Efectele sunt deja vizibile. Unii operatori şi-au redus activitatea, alţii au ieşit de pe piaţă. Numărul organizatorilor de jocuri de noroc tip slot-machines licenţiaţi a scăzut de la 254 în 2022 la 69 la finalul lui 2025, o reducere de peste două treimi în numai trei ani.
Măsurile fiscale adoptate includ creşteri ale taxelor specifice şi ale impozitelor aplicate jucătorilor. Cu titlu exemplificativ, în oglindă, cu o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, un operator de jocuri de noroc plăteşte deja impozite şi taxe anuale cu aproximativ 400% mai mari decât un operator economic comun şi, contrar percepţiei populare, industria nu beneficiază de o scutire reală de TVA. Aceasta este înlocuită cu o taxă echivalentă mult mai mare decât TVA şi, spre deosebire de TVA, nedeductibilă.
Toate studiile de specialitate arată acelaşi lucru. Orice tentativă de suprataxare a jucătorilor duce la migrarea spre piaţa neagră. Nu pentru că jucătorii ar fi rău-intenţionaţi, ci pentru că este un comportament uman natural de optimizare a costurilor.
Prioritatea noastră, ca industrie, nu este să contestăm dreptul statului de a taxa, ci să pledăm pentru o fiscalitate sustenabilă, care să maximizeze, pe termen lung, veniturile bugetare prin menţinerea şi extinderea bazei de impozitare legale. Scopul final ar trebui să fie canalizarea eficientă a cererii inerente de jocuri de noroc, care există şi va continua să existe indiferent de reglementare, către un mediu sigur, supravegheat şi corect impozitat.
Reporter: Care sunt tendinţele din piaţa jocurilor de noroc?
Alexandru Domşa: Piaţa globală şi, implicit, cea românească traversează o perioadă de transformare profundă, marcată de câteva tendinţe majore care se accelerează simultan.
Cea mai importantă tendinţă rămâne digitalizarea. Tranziţia jucătorilor de la locaţiile fizice către platformele online este un fenomen de masă, alimentat de tehnologie şi de experienţa de utilizare tot mai sofisticată oferită de platformele licenţiate.
O a doua tendinţă majoră este personalizarea experienţei de joc. Operatorii investesc în sisteme care adaptează în timp real oferta la preferinţele individuale ale fiecărui jucător, nu doar pentru a face experienţa cât mai plăcută, ci şi pentru a detecta precoce tiparele de comportament problematic şi a preîntâmpina tendinţe de vulnerabilizare a consumatorilor.
Consolidarea pieţei este o altă realitate vizibilă. Operatorii mici, fără capacitatea de a face faţă presiunii fiscale şi de conformitate, ies de pe piaţă.
Nu în ultimul rând, tendinţa globală confirmată şi de piaţa românească este că orice presiune excesivă pe segmentul reglementat se traduce rapid în creşterea pieţei negre. Este o corelaţie documentată, nu o opinie şi ar trebui să fie în centrul oricărei dezbateri despre politici publice în domeniu.
Reporter: Cum este influenţat domeniul de evoluţia tehnologiei şi a Inteligenţei Artificiale?
Alexandru Domşa: Inteligenţa Artificială redefineşte industria jocurilor de noroc în moduri care îmbunătăţesc cu mult experienţa jucătorului. Este poate cel mai important factor de transformare pe termen mediu şi lung, cu efecte în mai multe segmente.
Noi, fiind o structură asociativă, putem să vorbim cel mai bine despre segmentul jocului responsabil, poate cel mai important din perspectiva reglementatorilor şi a societăţii. AI este utilizată de operatori ca un instrument de prevenţie cu adevărat puternic. Algoritmii de machine learning pot identifica în timp real tipare de comportament asociate cu riscul de dependenţă şi pot declanşa intervenţii automate: mesaje de avertizare, limite temporare, propuneri de autoexcludere.
În segmental operaţional, AI transformă verificarea identităţii clienţilor (KYC), antifraudă, monitorizarea tranzacţiilor suspecte şi raportarea. Provocarea reală este asigurarea unui cadru legislativ suficient de flexibil pentru a permite inovaţia responsabilă.
Reporter: Ce acţiuni întreprind organizatorii de profil pentru a veni în întâmpinarea unui joc responsabil?
Alexandru Domşa: Jocul responsabil nu este doar o obligaţie de conformitate pentru operatorii licenţiaţi, este un angajament activ, concretizat în investiţii reale, programe operaţionale şi colaborare instituţională.
Operatorii licenţiaţi contribuie anual, prin taxa de viciu şi prin fonduri dedicate, la programe de prevenire a dependenţei de jocurile de noroc. În plus, aceştia susţin activitatea Asociaţiei Joc Responsabil, singura organizaţie specializată din România care oferă servicii de consiliere şi sprijin pentru persoanele afectate de această adicţie.
La nivel operaţional, fiecare operator licenţiat implementează programe de autoexcludere, limite de depunere şi de timp de joc, verificarea riguroasă a identităţii şi vârstei la înregistrare şi monitorizare activă a comportamentului de joc.
Menţionăm că exact aceste mecanisme de protecţie, care există exclusiv pe piaţa reglementată, sunt cele care dispar atunci când jucătorii migrează spre piaţa neagră. Este, din nou, argumentul central pentru care reglementarea inteligentă este superioară interdicţiei.
Reporter: Cum a evoluat piaţa neagră şi ce consideraţi că ar trebui întreprins pentru eradicarea ei?
Alexandru Domşa: Aşa cum menţionam anterior, piaţa neagră a jocurilor de noroc din România a atins în 2025 dimensiuni alarmante. Conform estimărilor existente până în acest moment, piaţa ilegală a ajuns la peste 2 miliarde de lei venit net (GGR) în 2025, generând pierderi fiscale pentru stat de peste 1,1 miliarde de lei pe an
Perspectivele pe termen scurt sunt şi mai îngrijorătoare: dacă tendinţa actuală se menţine, piaţa neagră ar putea depăşi 5,5 miliarde de lei GGR în trei ani, cu o rată de creştere anuală de aproximativ 40%. Pierderile fiscale aferente ar putea depăşi 3 miliarde de lei pe an. Aceste estimări acoperă exclusiv segmentul „vizibil" al pieţei ilegale, cel măsurabil prin tranzacţii bancare. Segmentele bazate pe criptomonede şi transferuri peer-to-peer sunt semnificativ mai dificil de cuantificat şi, potrivit evaluărilor internaţionale, semnificativ mai mari.
Aceste date confirmă că fenomenul s-a accelerat tocmai pe fondul presiunii legislative şi fiscale crescânde: în 2025 a crescut exponenţial numărul site-urilor ilegale introduse pe lista neagră a ONJN. Un operator ilegal ocupă locul al treilea în căutările Google din România pentru gambling, imediat după liderii legali ai pieţei, şi are o cifră de afaceri similară cu cel de-al doilea jucător de pe piaţa reglementată.
Mecanismul este simplu şi implacabil. Nefiind supuşi obligaţiilor legale extrem de stricte şi costisitoare, operatorii nelicenţiaţi pot oferi bonusuri mai mari. Odată ce un jucător a experimentat piaţa neagră, fără a conştientiza riscurile enorme la care se supune, revenirea la platforma reglementată devine foarte puţin probabilă din motive pur economice.
Ce ar trebui făcut? Combaterea eficientă a pieţei negre necesită un răspuns coordonat pe mai multe paliere simultan. Blocarea site-urilor ilegale este necesară, dar insuficientă momentan. Cooperarea interinstituţională - BNR, DNSC, ONJN, DIICOT - este extrem de importantă, pentru blocarea fluxurilor aferente pieţei negre.
Dar cel mai eficient instrument de combatere a pieţei negre este, paradoxal, unul preventiv: un cadru de reglementare echilibrat, o fiscalitate sustenabilă şi o piaţă legală suficient de atractivă şi eficient reglementată, pentru a menţine jucătorii în perimetrul controlat. Statul nu câştigă nimic din interzicerea jocurilor de noroc dacă jucătorii pur şi simplu migrează acolo unde nu mai pot fi protejaţi şi operatorii controlaţi. Cu alte cuvinte, nici comunităţile, nici statul nu vor câştiga din interdicţii.
Reporter: Mulţumesc!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
