
Afară e frig şi a stat cam mult pe bară. Vreo patru ani. Înăuntru, cald şi bine. Afară a fost fugărit necontenit de copoii justiţiei şi de umbrele tenebrosului său trecut politic şi de afaceri. Tot cam vreo patru ani. Înăuntru, nimeni nu îl mai poate atinge. Nici cu o floare. Cu linguşeli, da, se poate, este chiar bine venit. Nu-i de mirare, deci, că Trump a pornit ca din puşcă spre proaspăt reamenajatul Birou Oval, de la Casa Albă, imediat după ce a depus jurămîntul pe care a avut grijă să îl calce în picioare la nici cîteva ore. A luat stiloul în mînă şi a semnat imediat "Declaraţia de război a lui Trump împotriva Americii". Trump contra Americii, este oficial, nu vreun show pe ringurile special amenajate în marile cazinouri din Las Vegas, ci o trîntă adevărată, pe viaţă şi pe moarte. Torentul a început să curgă la vale şi, deocamdată, nimeni nu ştie unde, cum şi cînd se va opri. Nu ştie nimeni, însă, mai ales, ce se va alege de America. Nici de Trump. De Ea, ne pasă! De el, nici cît negru sub unghie.
Cînd, în campania electorală, zicea neobosit că o să facă America mare, toată lumea s-a gîndit la puterea politică, economică şi militară. Nimănui nu i-a trecut prin cap că se referea la geografie. Acum, vedem că lucrurile stau "viceversa". Trump vrea să facă America mare, înainte de toate, pe harta lumii! Anexează Canada, cumpără Groenlanda, vasalizează masiv Mexicul şi reia în proprietate/administrare Canalul Panama. America va fi, astfel, deplin şi singura stăpînă atît pe ruta de sud, cît şi cea de nord, nou deschisă între Canada şi Groenlanda, care leagă cele două mari oceane ale lumii, Atlantic şi Pacific. Cum aproape 90% din comerţul lumii include, astăzi, cel puţin o etapă de transport maritim, ne întoarcem la clasicul adagio geopolitic al lui Alfred Mahan: "Cine stăpîneşte mările, este stăpînul lumii". Pentru a duce acest plan la bun sfîrşit, însă, este nevoie ca lumea să-i facă pe voie lui Trump. Ceea ce nu s-a întîmplat, ba chiar dincontră. Supărat că bicişnicii săi vecini nu înţeleg măreţia planurilor sale, Trump a ridicat pumnul la ei şi i-a ameninţat cu o lovitură sub centură: tarife comerciale suplimentare, penalizatoare, de 25%. Mexicul a făcut o jumătate de pas înapoi şi a primit o parte din deportaţii expediaţi de Trump par avion, Panama a zis că va lua chinezilor "controlul" asupra Canalului, atît cît îl au. Au obţinut, pe loc, amînarea cu o lună a măsurilor punitive anunţate de Trump. Canada nu a dat înapoi, ci a ridicat la rîndul ei pumnul la exact aceeaşi înălţime cu Trump: 25% tarife comerciale suplimentare pe mărfurile exportate de SUA în Canada. Nici vorbă de "leşin" geopolitic în braţele SUA. Canada rămîne Canada şi are de a face cu SUA, ca stat egal în drepturi şi parte a aceluiaşi sistem de legi, norme şi instituţii internaţionale. Cea mai cruntă lovitură a fost aplicată, însă, nu vecinilor ci chiar Statelor Unite ale Americii. Societăţii, economiei, capacităţii politice şi administrative a federaţiei, credibilităţii sale internaţionale. Politica expulzărilor pe scară largă este deja în coliziune cu Constituţia Statelor Unite şi cu cîteva prevederi ale Chartei Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale omului. La fel şi suspendarea dreptului la cetăţenie pentru nou născuţii pe teritoriul Americii, indiferent de statutul rezidenţial al părinţilor, legal sau ilegal. Îngheţarea subvenţiilor de stat pentru programele interne de ajutor umanitar a declanşat deja reacţii vehemente ale unor instituţii oficiale, guvernamentale şi neguvernamentale, la nivelul majorităţii statelor americane. Desfinţarea sau epurarea unor complexe instituţionale ale administraţiei federale este abia la început. Cînd numărul celor puşi pe drumuri va atinge cote critice, un nou val de nemulţumire şi de proteste va porni necruţător împotriva "sechestratului de la Casa Albă". Cu China şi impunerea de tarife mărfurilor care vin de acolo în SUA nu va fi deloc mai uşor, de îndată ce liderii Chinei, după ce au tuşit un pic mai marcat în pumni, au anuţat că vor replica simetric. Probabil Musk i-a soptit repede ceva la ureche lui Trump despre acţiunile Tesla şi Apple care s-au dus la vale cu vreo 5% într-o singură zi, doar la anunţul făcut de Trump, deci înainte de intrarea în vigoare a supra-taxării anunţate! În sfîrşit, războiul lui Trump împotriva Americii are o continuare logică dincolo de Atlantic, în Europa. Aceleaşi ameninţări cu iminenţa supra-taxării exporturilor blocului continental, cel puţin vreo 25%. Europa, a luat-o în serios şi caută acum cu sîrguinţă, pe de o parte poziţiile cele mai favorabile de negociere cu Trump, pe de altă parte soluţiile de repliere în caz că furtuna traversează, totuşi, Atlanticul şi mătură economiile continentului, de la un cap la celălalt. Iar toate acestea pe fondul developării unei situaţii europene de securitate tot mai puţin stabile şi a instalării tot mai depline a convingerii că Europa nu mai poate conta pe sprijinul necondiţionat al Statelor Unite în cazul unei crize militare majore, generată de expansionismul putinist.
Pe bună dreptate, orice om ar vrea să înţeleagă "sensul" acestui război şi ceva din labirintul creat de "meandrele concretului" prin care ne poartă deciziile şi acţiunile lui Trump. O singură întrebare este, cred, suficientă ca să ne lămurim deplin: "Cui prodest?" America, SUA, Mexic, Canada, Panama, Europa şi aliaţii Americii, nimeni nu are de cîştigat, ci doar de pierdut. Atunci cine? Ghici ciupercă ce-i?! Putin şi cei ce se agaţă cu dinţii şi cu ghiarele de zidurile Kremlinului. Slăbirea politică şi economică a Americii şi a Europei este exact ceea ce îl mai poate salva pe Putin de la confruntarea cu consecinţele dezastruoase ale invaziei din Ucraina. În plus, pune Chinei în traistă cîteva noi atuuri pe care Xi Jinping, cu siguranţă, le va folosi în marea sa "cruciadă" împotriva supremaţiei americane, economică, tehnologică, financiară, militară şi geopolitică.