
Veteranul Albert Edwards, de la Societe Generale, scria, în luna mai a acestui an, că "suprimarea randamentelor pentru obligaţiunile guvernamentale a permis construirea unui cadru favorabil pentru investitori în acţiuni de la criza financiară din 2008".
Apoi Edwards subliniază că "piaţa obligaţiunilor din Japonia nu este izolată, ci reprezintă piatra de temelie a suprimării randamentelor la nivel global".
De atunci, randamentele obligaţiunilor Japoniei de 2, 5 şi 10 ani au crescut cu circa 40%, 35% şi 21%, până la cote care au mai fost atinse ultima oară în 2007 (vezi graficul 1). În cazul obligaţiunilor de 30 de ani este vorba despre un maxim istoric.

Analistul de la Societe Generale mai avertiza că "dacă randamentul mare al titlurilor japoneze îi va convinge pe investitori să se întoarcă acasă, atunci carry-trade-ul se va destrăma rapid şi va antrena vânzarea activelor financiare din SUA".
În condiţiile în care randamentul obligaţiunilor de 2 ani ale Japoniei a atins cel mai mare nivel din 2008, o serie de analişti citaţi de Zerohedge susţin că asistăm la "fracturarea celei mai mari iluzii monetare din lume", deoarece "pentru 16 ani dobânzile apropiate de zero din Japonia au alimentat un carry-trade cu o valoare noţională globală de circa 20 de trilioane de dolari".
Pe fondul creşterii randamentelor din Japonia pentru toate maturităţile, Bloomberg a scris că "randamentele pe termen lung ale obligaţiunilor SUA cresc în simpatie cu cele japoneze". Aceasta a fost singura explicaţie, deşi datele macroeconomice arată o temperare semnificativă a economiei, ceea ce ar fi trebuit să conducă la scăderea randamentelor.
Divergenţa dintre randamentele pe termen scurt şi cele pe termen lung ale obligaţiunilor americane a continuat şi după ce Federal Reserve a anunţat o nouă reducere a dobânzii de politică monetară cu 25 de puncte de bază.
Que Nguyen, directorul de investiţii la Research Affiliates, a declarat pentru Bloomberg că avansul randamentelor pe termen lung din SUA nu reprezintă "o reacţie de solidaritate cu Japonia", ci o anticipare a faptului că Statele Unite nu vor mai beneficia de fluxul banilor ieftini cu care s-a obişnuit în ultimele decenii.
"Problema este că, dacă ratele dobânzilor se vor normaliza în Japonia, dispar motivele pentru a cumpăra titluri de stat americane. În condiţiile în care SUA nu economisesc suficient pentru a-şi finanţa propria datorie, avem nevoie ca Japonia şi China să ne cumpere în mod constant obligaţiunile. Acest lucru a funcţionat deoarece suntem moneda de rezervă, dar acum ne retragem din comerţul global", a mai subliniat Que Nguyen.
Creşterea puternică a randamentelor pentru obligaţiunile emise de guvernele celor mai dezvoltate economii occidentale a determinat şi apariţia unui fenomen fără precedent: randamentele obligaţiunilor de 10 ani ale Chinei a coborât sub randamentele similare ale Germaniei, Statelor Unite şi Japoniei, pe fondul inversării substanţiale a tendinţei în ultimii ani (vezi graficul 2).

Bloomberg scrie că asistăm la apariţia unei "noi ordini mondiale" a costurilor de finanţare.
În condiţiile în care guvernul condus de Sanae Takaichi a anunţat un program de stimulare fiscală de 135 de miliarde de dolari, Banca Japoniei se pregăteşte să majoreze dobânda de politică monetară, în prezent la 0,5%, pe fondul menţinerii inflaţiei peste ţinta de 2% în ultimele 43 de luni.
Aceste măsuri contradictorii au amplificat îngrijorările de pe pieţe şi presiunile de creştere a dobânzilor. La nivelul analiştilor independenţi este larg răspândită opinia conform căreia Japonia a intrat într-o spirală a datoriilor: banca centrală tipăreşte pentru a susţine cheltuielile guvernamentale, aceasta provoacă inflaţie, care trebuie temperată prin majorarea dobânzilor, care conduce la creşterea poverii datoriei. Odată "amorsată" spirala, măsurile fiscale şi monetare îşi pierd rapid relevanţa şi subliniază, din nou, că singură măsură eficientă este prevenirea ajungerii în această situaţie, prin politici macroeconomie responsabile.
Ambrose Evans-Pritchard scrie în The Telegraph că "falsa Thatcher a Japoniei aruncă în aer o piaţă a obligaţiunilor în valoare de 12 trilioane de dolari", deoarece "provoacă pieţele cu o emisiune masivă de obligaţiuni prea puţin justificată".
Jurnalistul britanic mai evidenţiază că programul fiscal include tichete pentru orez şi subvenţii pentru combustibilii fosili care sunt utilizate "pentru ascunderea efectelor inflaţioniste ale propriilor politici".
"Amploarea acestei aventuri populiste provoacă cutremure în sistemul financiar internaţional şi îngrozeşte establishement-ul economic din Tokyo", este concluzia lui Evans-Pritchard, care nu mai consideră relevante nici deciziile Băncii Japoniei de a majora dobânzile, deoarece "pieţele suspectează că instituţia este deja controlată de ministerul de finanţe, iar investitorii iau lucrurile în propriile mâini şi reevaluează drastic costul împrumuturilor".
Reuters a preluat recent o declaraţie a guvernatorului Kazuo Ueda, conform căreia există o incertitudine majoră în ceea ce priveşte majorarea dobânzilor de politică monetară, deoarece "rata neutră a dobânzii este un concept pentru care putem produce doar o estimare cu o marjă destul de largă”.
Fenomenul generalizat al creşterii randamentelor pe termen lung la nivelul economiilor dezvoltate arată că eficienţa instrumentelor de politică monetară ale băncilor centrale este tot mai redusă, iar investitorii iau în considerare acum gradul de îndatorare şi capacitatea de susţinere şi rambursare a datoriilor publice.
Tendinţa va fi mult mai accentuată la nivelul economiilor în curs de dezvoltare, care vor avea mult mai mult de suferit de pe urma miopiei politicilor macroeconomice, care pun în prim plan o relativă stabilitate financiară pe termen scurt în detrimentul unei discipline pe termen lung, singura care poate crea cadrul unei dezvoltări economice sustenabile.
Actualul context financiar internaţional arată că potenţialul unei destabilizări masive este deosebit de ridicat, iar corecţiile extrem de dureroase sunt inevitabile.

























































1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 16.12.2025, 00:31)
"Un pilon fundamental al pieţelor financiare globale INCREDEREA se clatină tot mai puternic"
asa este !
daca Euroclear nu respecta legislatia internationala financiar/bancara,
va fi jale mare in Europa.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 16.12.2025, 00:32)
sunteti pregatiti de un cutremur pe pietele financiare la final de 2025 si in 2026?
Ban.Cher.Vali
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 16.12.2025, 07:24)
Cred ca au trebuit vreo 5 ani de când aud doar de cutremure de la domnul ziarist. Aproape nici nu mai citesc articolul, când vad numele autorului e clar - vine Apocalipsa! Ma intreb, în 5 ani nu a găsit măcar o frantura de stire pozitivă?