AEI: Cât ar costa blocajul din Strâmtoarea Ormuz, un şoc de 13% pentru economia globală

Strâmtoarea Ormuz nu este doar un punct pe hartă. Este artera energetică a lumii. Prin acest coridor îngust dintre Iran şi Oman trec, în mod normal, aproximativ 20 milioane barili/zi de ţiţei (mb/zi) şi produse petroliere, aproape 20% din consumul global, potrivit unui comunicat remis redacţiei.

Strâmtoarea Ormuz este singura ieşire maritimă din Golful Persic către Oceanul Indian. Prin ea tranzitează în mod normal cca 20 mb/zi de ţiţei şi produse petroliere - aproximativ o cincime din consumul global.

În termeni logistici, asta înseamnă aproximativ 100 de nave pe zi , peste 3.000 pe lună. Nu există ocolire maritimă directă. Dacă Ormuz se închide complet, piaţa globală pierde instantaneu accesul la o cincime din fluxul său energetic vital. Iar în 2026, scenariul nu mai este teoretic.

250 de nave în aşteptare la intrarea/ieşirea din Strâmtoarea Ormuz

Circa 150 de tancuri crude & LNG sunt ancorate în Golful Persic. Alte 100 de nave cargo şi petroliere staţionate în apropierea coastelor EAU şi Oman, conform datelor MarineTrafic.

Companiile evită intrarea în strâmtoare. Multe din navele deja aflate în Golf nu finalizează tranzitul. În teoria logistică, aceasta este faza pre-blocaj: îngheţarea fluxului înaintea opririi formale.

În cazul blocării Strâmtori Ormuz, conductele sunt singura ocolire reală a Strâmtori Ormuz

Nu există o ocolire maritimă directă pentru petrolul din Golf. Dacă Ormuz este blocată complet, singurul „ocol” realist este prin conductă către porturi situate în afara Golfului Persic.

Conducta Est-Vest (Petroline), Arabia Saudită, leagă estul saudit de portul Yanbu (Marea Roşie), are o capacitate de 5 mb/zi şi permite exportul a aproximativ jumătate din producţia saudită (10 mb/zi).

Conducta Habshan-Fujairah, Emiratele Arabe Unite leagă Abu Dhabi de portul Fujairah (Golful Oman), are o capacitate de 1,5 mb/zi şi acoperă aproape toate exporturile de ţiţei ale EAU.

Matematică brutală a şocului eventualei blocări a Strâmtorii Ormuz

Flux normal prin Ormuz: 20 mb/zi

Capacitate alternativă prin conducte: 6,5 mb/zi

Deficit brut: 13,5 mb/zi

Aceasta înseamnă aproximativ 13% din producţia globală.

Pentru comparaţie, Şocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu aproximativ 7% şi a adus o creştere de preţ de 300%. A durat 5 luni. Aici vorbim de dublu.

Ţările direct afectate de eventuala blocare a Strâmtorii Ormuz

Statele aproape complet dependente de tranzitul prin Ormuz:

Kuweit: 2,5-2,7 mb/zi

Irak (Basra): 3,5-4 mb/zi

Qatar (GNL): ~200 mii tone/zi

Bahrain: 0,2 mb/zi.

Aceste volume nu au rute alternative funcţionale.

Poate fi compensat deficitul mondial de 13,5 mb/zi, în situaţia unei eventuale blocări totale a Strâmtorii Ormuz?

a) Suplimentarea pe termen scurt a capacităţii de producţie în alte părţi ale lumii

Există state precum SUA, Canada si Brazilia care teoretic îşi pot creşte capacitate de producţie a ţiţeiului. Dar aceste trei ţări nu pot compensa un şoc major pe termen scurt. Piaţa ar rămâne în deficit sever.

b) Apelarea la stocurile strategice

OPEC+ a convenit să crească producţia zilnică cu 200.000 barili pe zi, dar o parte din această creştere ar putea fi blocată de blocarea Strâmtorii Ormuz. Piaţa petrolului are cerere rigidă pe termen scurt, nu poate reduce rapid consumul global cu 13,5 mb/zi. De aceea preţurile pot reacţiona violent.

Pentru a preveni apariţia unor situaţii de criză există constituite stocuri strategice de ţiţei la nivel mondial. Stocurile strategice de petrol sunt rezerve de ţiţei păstrate de guverne şi, în unele cazuri, şi de companii private, pentru a fi folosite doar în situaţii de criză majoră (război, întreruperi de producţie, blocaje de transport etc.). Ele nu sunt folosite în mod normal pentru a acoperi cererea zilnică.

Stocurile strategice totale de petrol deţinute de ţări (incluzând stocurile oficiale ale membrilor OECD) sunt estimate la aproximativ 1,5 miliarde de barili şi ar putea oferi teoretic aproximativ 111 zile de acoperiri a deficitului mondial de ţiţei, în situaţia blocării totale a strâmtorii Ormuz (acoperirea deficitului de 13,5 milioane barili/zi).

În practică nu tot acest volum poate fi eliberat rapid si în unele cazuri stocurile sunt sub formă de produse rafinate, stocurile sunt în locaţii diferite (caverne/terminale), sunt necesare înaintea eliberării lor licitaţii / alocări, dar şi necesitatea alinierii capacităţilor disponibile pe conducte, porturi şi rafinării

Asta înseamnă că stocurile atenuează un şoc temporar, dar nu îl elimină complet dacă deficitul este mare şi prelungit.

Scenariul Pieţei de Petrol în situaţia în care Strâmtoarea Ormuz este blocată complet

Blocarea completă a Strâmtorii Ormuz nu este doar o criză regională. Este un şoc sistemic global de 13% în ofertă. Conductele pot salva doar o treime din flux, producţia alternativă are inerţie. Stocurile strategice pot amortiza, dar nu pot înlocui, iar preţul petrolului ar intra într-o zonă de criză.

În economie, şocurile de ofertă la energie au efect multiplicator: inflaţie, costuri logistice crescute, presiune pe dobânzi, încetinire economică.

Strâmtoarea Ormuz nu este doar un punct strategic. Este un barometru al stabilităţii economiei globale. Iar cifrele arată limpede că un blocaj total nu ar fi doar scump. Ar fi destabilizator.