Amprenta geopolitică a lui Francisc: punţi dincolo de Occident

Papa Francisc, care a murit luni la vârsta de 88 de ani, a fost cel care a redirecţionat puternicul aparat diplomatic al Vaticanului către sudul şi estul lumii, bătând la uşi noi şi până atunci închise, precum China comunistă sau lumea arabă, comentează EFE, care afirmă cele ce urmează.

Bergoglio, primul papă latino-american şi neeuropean din istoria milenară a Bisericii, ''a rupt pentru prima dată cordonul ombilical cu Occidentul'', a explicat pentru EFE Piero Schiavazzi, profesor de Geopolitica Vaticanului la Universitatea Link.

În acest scop, el s-a îndepărtat de orice ''eurocentrism'' şi s-a îndreptat spre sud şi est, unde catolicismul este în creştere, şi a încercat să construiască punţi de legătură cu actorii neîncrezători de până acum.

Acestea sunt câteva dintre reperele şi blocajele diplomatice din timpul lui Francisc:

- Profeţia asiatică

Există 1,4 miliarde de catolici în lume, dar distribuţia lor se schimbă: în timp ce în Europa secularizată şi îmbătrânită numărul catolicilor scade, în Asia şi Africa acesta creşte puternic.

În acest scenariu, profeţia lui Ioan Paul al II-lea din 1995 de la Manila are sens. În primul mileniu, biserica va lua Europa, în al doilea America, iar în al treilea va fi Asia.

Francisc, urmând dorinţele părinţilor săi iezuiţi, a fost întotdeauna interesat de această regiune şi, în cele 47 de călătorii apostolice ale sale, a călătorit din Coreea de Sud şi Japonia până în Sri Lanka, Filipine şi Mongolia.

Una dintre ultimele sale călătorii, în scaun cu rotile, a fost în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore.

- Apropierea de China

Dar cum te poţi extinde acolo fără superputerea sa, China? Sfântul Scaun şi Beijingul nu au mai menţinut relaţii diplomatice din 1952, iar catolicii chinezi - între 8 şi 12 milioane - au fost împărţiţi în Biserica Patriotică, controlată de guvern, şi cea clandestină, loială Romei şi hărţuită pentru aceasta.

Una dintre realizările lui Francisc a fost să se apropie de ''gigantul asiatic'' printr-un acord interimar care, din 2018, i-a permis să convină asupra numirii episcopilor, considerată anterior o ingerinţă.

Această armonie era deja evidentă în 2014, când a devenit primul papă care a survolat teritoriul chinez.

- ''Urbi et Orbi''

De asemenea, Francisc a efectuat ''cea mai mare redistribuire a puterii din istoria Bisericii'', potrivit expertului, deoarece mulţi cardinali provin din ''periferie'' (din cei 137 care vor alege un succesor, europenii sunt doar 53).

El a dat purpura unor clerici din locuri îndepărtate de axele puterii, cum ar fi statul Penang din Malaezia, regatul îndepărtat Tonga, Port Moresby din Papua Noua Guinee sau Ulaanbaatar, Mongolia: ''Aceasta este biserica viitorului''.

Această descentralizare a fost realizată şi în ţările cu tradiţie catolică. În Spania, de exemplu, el nu a dat un cardinal scaunului ''primat'' de Toledo, ci unor oraşe precum Valladolid.

- Africa înfloritoare

De asemenea, el a privit cu interes Africa, continentul cu cea mai mare creştere a numărului de catolici (7,2 milioane în plus numai în 2022, conform ultimului ''Raport Fides'').

El a vizitat multe ţări africane, precum Kenya, Uganda, Sudanul de Sud şi Madagascar, iar prima sa plecare de la Vatican a fost spre insula Lampedusa, un simbol al migraţiei în Marea Mediterană. În plus, el nu a inaugurat Jubileul extraordinar din 2015 prin deschiderea Porţii Sfinte la Roma, ci în Republica Centrafricană, devastată de violenţe.

O altă imagine a pontificatului îl arată îngenuncheat, sărutând picioarele liderilor sudanezi, îndemnând la pace.

- Dubla cale diplomatică

''Diplomaţia lui Francisc nu s-a limitat la apărarea democraţiilor liberale, ci a implicat şi alte regimuri. Geopolitica sa seamănă cu tangoul, dansat în spaţii înguste şi cu îmbrăţişări asimetrice'', notează Schiavazzi. Atât de mult încât el a optat întotdeauna pentru ''dialogul cu toată lumea''.

Acest lucru este demonstrat de una dintre principalele sale realizări: apropierea dintre Statele Unite şi Cuba în 2014, salutată public la 17 decembrie 2014 de preşedinţii de atunci Barack Obama şi Raul Castro.

Acest proces a fost ulterior compromis de republicanul Donald Trump, faţă de care Bergoglio s-a poziţionat ca un antagonist moral, conform sursei citate

Pe continentul său natal, el a încurajat acorduri de pace în Columbia, a făcut apel la reconciliere în Venezuela şi a întâlnit Nicaragua lui Daniel Ortega, unde clerul este persecutat de regim.

- Îmbrăţişarea rusească

Un alt obiectiv cheie a fost acela de a promova unitatea creştină pierdută, iar în acest scop el s-a apropiat de puternica Biserică Ortodoxă Rusă.

Acest lucru a permis ca în februarie 2016 să aibă loc prima îmbrăţişare între un papă şi un patriarh rus, Kiril, într-un salon al aeroportului din Havana, după o mie de ani de la schisma din 1054.

Relaţiile se vor răci din nou odată cu invazia rusă din Ucraina în februarie 2020, binecuvântată de patriarh.

Ulterior, Papa Francisc, care l-a primit de două ori pe Vladimir Putin la Vatican (2013 şi 2015), a păstrat un ton neutru pe această temă, ceea ce a stârnit reticenţa Kievului.

- Podul arab

De asemenea, Bergoglio a reînnoit relaţiile cu lumea arabă după dezacordurile cu Benedict al XVI-lea.

El deţine mai multe recorduri în acest domeniu, fiind primul papă care a pus piciorul în Peninsula Arabică - în Abu Dhabi a semnat o declaraţie de fraternitate cu imamul Universităţii Al-Azar, epicentrul islamului sunnit - şi care a călătorit în Irak, unde l-a vizitat pe ayatollahul Ali Al Sistani, principalul lider şiit, potrivit sursei citate.

Ultima sa preocupare majoră a fost războiul din Gaza, o problemă pe care a încercat să o atenueze - în zadar - încă din 2014, când i-a reunit la Vatican pe preşedintele israelian Shimon Peres şi pe preşedintele palestinian Mahmoud Abbas.