Analiza AEI: În doar 3 ani de la cea mai ieftină benzină din Europa la cea mai mare povară pentru români

În urmă cu doar trei ani, România era prezentată drept una dintre cele mai ieftine ţări din Uniunea Europeană la carburanţi, se arată într-o analiză a Asociaţiei Energiei Inteligente (AEI), remis redacţiei. Astăzi, conform datelor Comisiei Europene, benzina din România este peste media UE, iar ţara a urcat în prima jumătate a clasamentului celor mai scumpe state membre.

Aceasta nu este doar o statistică. Este certificatul de deces al unui avantaj economic pe care România l-a avut timp de două decenii.

În 2023, România avea a doua cea mai ieftină benzină şi a treia cea mai ieftină motorină din Uniunea Europeană. În iunie 2026, preţul benzinei a ajuns la aproximativ 1,82-1,84 euro/litru, peste media europeană, iar motorina se află foarte aproape de media UE.

| Indicator | 2023 | 2026 |

| -------------------------- | ------------------------------------------ | ------------------ |

| Benzină | 1,33 - 1,40 euro/l | 1,82 - 1,84 euro/l |

| Motorină | 1,41 - 1,52 euro/l | 1,80 euro/l |

| Poziţie UE benzină | Locul 2-3 (printre cele mai ieftine pieţe) | Locul 11-14 |

| Diferenţă faţă de media UE | Mult sub medie | Peste medie |

| Statut | Piaţă ieftină | Piaţă medie-scumpă |

Problema nu este că astăzi România se găseşte pe locul 11 la benzină sau locul 14 la motorină în UE. Problema este că România ocupă primul loc atunci când preţurile sunt raportate la veniturile populaţiei. Asta înseamnă că, în termeni reali, românii cumpără mai puţini litri de carburant din salariul lor decât aproape orice alt cetăţean european.

Câţi litri de benzină+motorină poţi să cumperi în medie în luna iunie 2026 cu un salar mediu

| Loc UE | Ţară | Litri/lună |

| ------ | -------- | ---------- |

| 23 | Letonia | 766 |

| 24 | Bulgaria | 681 |

| 25 | Grecia | 671 |

| 26 | Ungaria | 631 |

| 27 | România | 608 |

Eşecul unei ţări producătoare de petrol. România extrage petrol. România rafinează petrol. România are acces la Marea Neagră. România nu este dependentă integral de importuri. Şi totuşi românii plătesc preţuri apropiate de Germania, Austria sau Belgia. Acest paradox nu poate fi explicat doar prin războiul din Orientul Mijlociu, prin Iran sau prin volatilitatea pieţelor internaţionale.

Toate ţările europene sunt afectate de aceleaşi şocuri. Diferenţa este că alte state şi-au protejat competitivitatea şi cetăţeni. Polonia, de exemplu, a redus TVA la carburanţi şi a prelungit măsurile de plafonare pentru a limita impactul asupra consumatorilor.

România a mers în direcţia opusă, statul a devenit principalul beneficiar al scumpirilor. Când un litru de carburant ajunge la aproape 9,2 lei, o parte enormă din sumă reprezintă taxe (TVA, accize, taxe aplicate peste alte taxe).

În timp ce salariile reale au fost erodate de inflaţie, statul a încasat automat mai mult din fiecare litru vândut. Mai grav, chiar în 2026 au existat majorări şi ajustări de accize care au împins suplimentar costurile către consumatori. Practic, statul român a devenit unul dintre marii câştigători ai inflaţiei. Cetăţeanul a devenit finanţatorul de serviciu al deficitelor bugetare.

Convergenţă de preţuri, divergenţă de venituri. Ni s-a spus ani de zile că România converge către Vest. Este adevărat. Dar convergenţa s-a produs mai ales la preţuri. Nu la productivitate. Nu la infrastructură. Nu la calitatea serviciilor publice. Nu la salariile majorităţii populaţiei.

Am ajuns să plătim combustibil la nivel occidental, energie la nivel occidental, alimente tot mai apropiate de cele occidentale, în timp ce puterea de cumpărare rămâne printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană.

Aceasta este explicaţia pentru sentimentul generalizat al românilor că „nu mai poţi trăi din salariu”, chiar dacă indicatorii macroeconomici arată creştere economică.

Carburantul nu este doar un produs. El intră în costul fiecărui kilogram de pâine, al fiecărui transport, al fiecărei facturi şi al fiecărui produs din magazin. Când România pierde avantajul carburanţilor ieftini, pierde unul dintre puţinele avantaje competitive pe care le mai avea în regiune.

Rezultatul este simplu: transport mai scump, agricultură mai scumpă, logistică mai scumpă, inflaţie mai persistentă, competitivitate mai redusă etc.

Iar când o ţară producătoare de petrol ajunge să aibă carburanţi aproape la preţ de Vest şi putere de cumpărare de Est, problema nu mai este piaţa internaţională. Problema este modelul economic intern. Şi exact asta arată ultimul Weekly Oil Bulletin emis de Comisia Europeană că România nu e cea mai scumpă nominal la pompă, dar devine cea mai scumpă din UE când o raportezi la venitul net mediu..

Dar de ce suntem aici?

1. Salariile au crescut mult mai repede decât productivitatea. Între 2015 şi 2025 salariul mediu şi salariul minim au crescut foarte rapid. Este un lucru bun pentru angajaţi, dar firmele au transferat o parte din costuri în preţuri. Dacă un şofer, un casier, o secretară, un director, un muncitor sau un programator costă mai mult, aproape toate produsele şi serviciile devin mai scumpe.

2. Deficitele mari au alimentat consumul. Ani la rând statul a cheltuit mai mult decât a încasat. Deficitele bugetare de 6-9% din PIB au injectat bani în economie prin salarii, pensii şi investiţii. Mai mulţi bani care urmăresc aceeaşi cantitate de bunuri duc la inflaţie.

3. România nu mai are avantajul fiscal de altădată. La carburanţi, aproape jumătate din preţ este reprezentat de taxe (accize şi TVA).

În ultimii 3 ani:

• accizele au crescut 61% benzină, 62% motorină

• TVA a crescut raportat la preţ cu 30% benzină, 25% motorină;

• au existat ajustări fiscale successive (taxa pe stalp, impozitul pe exploatarea resurselor naturale, taxe specifice sectorului petrol şi gaze, contribuţii de solidaritate şi alte mecanisme excepţionale). Acestea au crescut cu 100%.

4. Preţurile energiei au rămas ridicate. Chiar dacă România produce gaze şi petrol, preţurile sunt influenţate de piaţa europeană. După pandemia COVID, războiul din Ucraina şi tensiunile din Orientul Mijlociu, costurile energiei, transportului şi materiilor prime au crescut pentru toată Europa.

5. Convergenţa către UE. Un fenomen mai puţin discutat este că România s-a apropiat de media europeană ca venituri şi consum. Când salariile cresc, companiile văd că populaţia poate plăti mai mult şi retailerii şi producătorii urmăresc marje similare cu cele din Vest, preţurile tind să converge şi ele. De aceea vedem situaţii aparent paradoxale benzina mai scumpă decât în Polonia, alimente la preţuri similare cu Germania pentru anumite produse şi servicii (restaurante, hoteluri, reparaţii) care s-au scumpit foarte mult.

6. Lipsa concurenţei în unele sectoare. În multe pieţe româneşti există puţini jucători mari: carburanţi, retail alimentar, energie. Când concurenţa este limitată, scăderile costurilor se transmit mai greu către consumatori.