BĂNCILE TREBUIE SĂ ADAPTEZE CONTRACTELE DE CREDIT ORDONANŢEI 50 PÂNĂ PE 21 SEPTEMBRIEProtecţia Consumatorilor se aşteaptă la un val de reclamaţii

VIVIANI MIRICĂ
Ziarul BURSA #Bănci-Asigurări / 6 septembrie 2010

Protecţia Consumatorilor se aşteaptă la un val de reclamaţii

(Interviu cu domnul Samuel Calotă, vicepreşedintele ANPC)

Reporter: Consideraţi că băncile au crescut dobânzile şi comisioanele în mod abuziv, în ultimii doi ani?

Samuel Calotă: În primul semes-tru al acestui an avem peste 2.000 de reclamaţii, în creştere faţă de 2009, când pe tot anul au fost 3.000. Dacă acest ritm se menţine, numărul reclamaţiilor din acest an îl va depăşi pe cel de anul trecut.

Mai ales că Ordonaţa 50/2010, în 21 septembrie, va deveni operabilă pentru toate creditele în derulare. Băncile au avut termen 90 de zile să modifice contractele consumatorilor prin acte adiţionale. Din 22 septembrie, probabil că noi vom verifica dacă au fost modificate contractele respective şi vom trece şi la sancţionarea băncilor care nu au făcut acest lucru.

Legat de costuri, Autoritatea nu poate interveni să stabilească un anumit nivel al dobânzilor pe piaţa bancară. Putem, însă, asigura trans-parentizarea lor. Să se raporteze cos-tul pe care ţi-l aduce creditul la un indice de referinţă vizibil.

Reporter: Despre evoluţia numărului de procese ce puteţi să-mi spuneţi?

Samuel Calotă: În prima jumătate a anului în curs, figurează 241 de procese pe clauze abuzive. Pe întreg anul 2009, au fost 200 de cazuri.

Reporter: Băncile ameninţă că vor creşte costul creditelor noi, dacă prevederile Ordonanţei se aplică şi pentru creditele în derulare. Cum credeţi că va suferi procesul de creditare, care, oricum, este desul de firav?

Samuel Calotă: Mie îmi place ca atunci când merg la magazin, să văd mai multe produse de acelaşi tip, să mă informez, să citesc eticheta, preţul, calitatea, compoziţia şi să decid ce produs aleg. În momentul în care consumatorul va avea aceste informaţii, va decide care bancă îi oferă siguranţă şi condiţiile cele mai bune. Apoi, el ştie că se raportează la o marjă care este fixă şi stabilită prin lege, la începutul contractului, şi nu se modifică pe toată perioada creditării. Mai ştie că dobânda se raportează la un indice de referinţă, în funcţie de valuta în care a contractat finanţarea: Euribor, Robor sau Libor, indice care este vizibil.

Consumatorul nu va mai putea acuza banca de faptul că i-a majorat dobânda pe motive necunoscute.

Pe de altă parte, băncile trebuie să stimuleze concurenţa, nu să formeze un sindicat care să stabilească un monopol pentru costul de creditare.

Am adaptat Directiva Europeană 48/2008 la necesităţile pieţei din România.

Noi suntem o democraţie şi o economie de piaţă tânără. Cei din Occident, unde directiva a fost aplicată cu mult înaintea noastră, aveau normele acestea de lucru cu mult înainte ca noi să ne gândim la transpunerea legislaţiei europene.

Ei nu au avut de suferit după aplicarea legislaţiei respective, aşa cum ar fi suferit românii noştri dacă nu se aplica legislaţia şi contractelor în derulare.

Ai noştri, ştim bine, au fost atraşi cu tot felul de chestiuni: creditul cu buletinul, creditul fără garanţie ... au fost cumva "agăţaţi" de bănci de-a lungul timpului. Or, dacă ei erau în contract cu banca, trebuiau să beneficieze de legislaţie şi de noutăţile pe care le aduce.

Reporter: Care sunt comisioanele pe care le consideraţi abuzive?

Samuel Calotă:Ordonanţa 50/2010 stabileşte clar care sunt comisioanele ce mai pot fi aplicate: comisionul de administrare credit, comisionul de penalizare pentru întârziere la plată, costul legat de asigurare (dacă este cazul), comisionul pentru servicii suplimentare şi comisionul de rambursare anticipată, dacă do-bân-da este fixă.

OUG 50 elimină comisionul de risc, comisionul de retragere din credit, de depunere a ratelor, comisionul pentru emitere adresă de refinanţare şi diverse, în funcţie de fiecare bancă în parte.

Prevederile acestea sunt introduse de noi în Ordonanţa 50, fără a se regăsi în Directiva Europeană 48/2008.

Reporter: Credeţi că aplicarea acestei Ordonanţe va conduce la restrângerea creditelor neperformante, prin trans-parentizarea cos-turilor, eliminarea unor comisioane şi imposibilitatea aplicării unor majorări fără argument?

Samuel Calotă: Nu cred că Ordonanţa micşorează numărul creditelor neperformante, dar deschide mai bine ochii consumatorului înainte de a intra într-un contract. Iar banca trebuie să facă şi ea eforturi să-şi atragă clienţii, nu doar să se lase rugată să acorde credite.

Reporter: Băncile se tem că aplicarea noilor prevederi va conduce la pierderi importante. Ce părere aveţi?

Samuel Calotă: Pe agenţiile de ştiri am văzut că una dintre băncile de pe piaţă a raportat cheltuieli cu provizioanele mai mici în primul semestru al acestui an, de 30 de milioane de euro, faţă de 60 de milioane de euro de anul trecut.

Reporter: Care mai sunt discuţiile cu Asociaţia Română a Băncilor şi Banca Naţională a României? Vă apropiaţi de un consens?

Samuel Calotă: Legea nu se dis-cută. Legea este lege.

Fiecare are nemulţumirea lui. Poate că, din perspectiva noastră, legea ar trebui modificată în termeni mai avantajoşi pentru consumatori.

Ordonanţa este în vigoare şi produce efecte, chiar dacă unora nu le convine.

Noi avem întâlniri plăcute cu reprezentanţii Băncii Naţionale şi ai băncilor comerciale din ţara noastră, cu reprezentanţii Asociaţiei Româ-ne a Băncilor. Suntem deschişi şi flexibili. Suntem maleabili propunerilor.

Reporter: Care este stadiul Ordonanţei în Parlament?

Samuel Calotă: Ordonanţa este în Parlament, a trecut deja de Comisia de Buget, Finanţe şi Bănci a Senatului. Nu ştim calendarul pe care Parlamentul l-a aprobat pentru emiterea unei legi care să se refere la Ordonanţă. Suntem convinşi că va trece această Ordonanţă, pentru că este favorabilă cetăţenilor români, are susţinerea Guvernului şi a Parlamentului.

Această Ordonanţă, înainte de a fi anunţată de Guvern, a primit avize de la Departamentul de Afaceri Europene, de la Comisia Europeană, de la Ministerul Justiţiei, de la Consiliul Concurenţei. Cu alte cuvinte, de la toţi factorii care trebuiau să avizeze actul normativ înainte de a fi emis de Guvern.

Comisia Europeană a spus că noile prevederi din Ordonanţă sunt ches-tiuni specifice ţării noastre şi şi-a dat aprobarea.

Nu văd unde ar putea fi neconformitatea.

Reporter: Probabil că băncile au suportat anumite costuri pentru a obţine banii direcţionaţi în creditare. Pot fi acestea dezavantajate, în acest mod, de prevederile Ordonanţei?

Samuel Calotă: Legat de costurile pe care le implică un credit, sunt de acord că băncile obţin bani în mai multe feluri. Acestea plasează banii pe care îi atrag de la depunători. Aceasta este una dintre surse. Normal că pentru banii pe care-i atrag plătesc o anumită dobândă şi trebuie să câştige ceva faţă de ceea ce oferă depunătorului. Apoi, atrag bani de la alte bănci, sau poate chiar de la băncile-mamă care le finanţează. Dacă am face comparaţie cu ce procente de dobândă plasează băncile-mamă în ţările lor de origine banii, atunci am trage concluzia că nu merg pe pierdere plasându-şi banii în România, mai ales că citeam în presă, zilele trecute, că o bancă a înregistrat un profit de 112 milioane de euro pe primul semestru. Altă bancă raporta acum două săptămâni un profit de 59 de milioane de euro, iar alta anunţa, ieri, 52 de milioane de euro profit net, în prima jumătate a anului.

Sperietoarea pe care o aruncă băncile cum că vor merge pe pierderi substanţiale nu se regăseşte în acest moment în balanţa lor de profit şi pierderi.

Reporter: Care sunt principalele nereguli pe care le semnalează consumatorii în ultima perioadă?

Samuel Calotă: S-au înmulţit reclamaţiile cu privire la comisionul de risc. Din 82 de reclamaţii asupra comisionului de risc, numai în judeţul Iaşi avem 59. A fost reclamată o bancă, al cărei nume nu putem să-l spunem. Şi aşa este afectată de ceea ce i se întâmplă în ultima perioadă.

Sunt cetăţeni care s-au constituit în grupuri, ca să-şi apere drepturile.

Un grup format din circa 300 de consumatori a făcut către noi sesizări şi, cu siguranţă, îşi vor apăra drepturile şi în instanţă.

Reporter: Credeţi că băncile vor găsi metode să menţină dobânzile ridicate, după ce anumite comisioane vor fi eliminate şi după transparentizarea costurilor?

Samuel Calotă: Marja băncii rămâne fixă pe toată perioada creditării. Doar valorile Euribor, Robor sau Libor pot să oscileze.

Dacă aceşti indici cresc, iar băncile constată că anumiţi consumatori nu-şi mai pot achita creditele, pot să le micşoreze marjele. Dar nu le pot mări.

De reţinut că băncile nu pot să modifice contractele fără aprobarea în scris a clienţilor.

În momentul în care se aplică Ordonanţa, costul creditului nu trebuie să crească. Pe parcurs, în func-ţie de indicii de referinţă, dobânzile pot să crească sau să scadă.

Reporter: Aveţi reclamaţii des-pre o eventuală încercare a băncilor de a majora marjele de dobândă, după apariţia Ordonanţei 50?

Samuel Calotă: Nu avem reclamaţii de genul acesta.

Dar, după ce se vor împlini cele 90 de zile pentru adaptarea contractelor de credit, ne aşteptăm să avem surprize.

Vă daţi seama că este vorba de 8 milioane de contracte de finanţare... Mulţi vor dori să vadă dacă li s-a făcut modificarea prin acte adiţionale la contract şi dacă au fost aplicate noile prevederi.

Am convingerea că se vor înmulţi reclamaţiile. Consideraţi că 8 milioane de contracte vor fi adaptate cerinţelor Ordonanţei până la 21 septembrie? Toată lumea îşi va face treaba? Eu îmi doresc să se întâmple acest lucru.

Reporter: Vă rog să faceţi o comparaţie între Directiva Europeană 48/2008 şi Ordonaţa 50/2010.

Samuel Calotă: Ordonanţa 50/ 2010 este o transpunere a Directivei Europene 48 din anul 2008 şi, în afară de faptul că este o transpunere, ea aduce şi noutăţi pe plan intern.

ANPC a introdus şi câteva chestiuni specifice României în Ordonanţă.

Aş vrea să spun care sunt prevederile comune.

Este obligaţia băncii de a pune la dispoziţia consumatorului un formular standard de informare, ce trebuie să conţină cele mai importante date legate de contractul de credit în care urmează să intre. Consumatorul trebuie să primească acest formular înainte de încheierea contractului, să-l studieze acasă. Poate să şi-l ia şi cu trei luni înainte, să se decidă.

Trebuie să aibă la dispoziţie toate informaţiile: date despre bancă, care sunt costurile creditului, dobânda, dobânda anuală efectivă, comisioanele. Absolut toate informaţiile, nu trebuie să-i fie nimic ascuns.

Lucrul cel mai important pe care îl aduce această Ordonanţă este transparentizarea modului în care se acordă credite. Până acum, băncile se ascundeau în spatele propriilor dobânzi de referinţă, pe motiv că se confruntă cu nişte chestiuni interne, care implică nişte costuri specifice. Erau informaţii pe care nu le dădeau publicităţii. Nimeni nu ştia cum se ajungea la costul respectiv. Acum, Ordonanţa aduce transparenţă.

Când consumatorul decide să ia creditul, contractul trebuie să conţină datele din formularul de informare, care este standard pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene.

După ce consumatorul primeşte un credit, are la dispoziţie 14 zile ca să se retragă din contractul respectiv, bineînţeles, dând banii înapoi băncii şi fără să primească nicio penalitate.

Ordonanţa 50/2010 aduce şi noutăţi.

Banca trebuie să răspundă clientului în termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de credit, dar nu mai mult de 60 de zile de la depunerea cererii de solicitare a creditului.

Până cum, solicitantul mergea la bancă şi cerea un credit. I se verifica dosarul. Exista un comision de analiză de dosar.

Comisionul există şi acum, dar nu se plăteşte decât dacă este acordat împrumutul. Până acum, banca te taxa fie că-ţi dădea, fie că nu-ţi dădea finanţarea. Îţi lua 700-1.000 de lei să-ţi verifice dosarul. Şi nu-ţi dădea în final creditul. Te duceai la altă bancă şi-ţi făcea la fel. Acum, omul plăteşte doar dacă primeşte creditul.

Ordonanţa 50/2010 mai aduce şi alte noutăţi faţă de directivă. Directiva spunea că se aplică doar unor credite care nu pot fi mai mici de 250 de euro sau mai mari de 75.000 de euro. Or, Ordonanţa a extins aplicabilitatea şi la credite mai mici de 250 de euro şi la credite mai mari de 75.000 de euro. Apoi, prevederile directivei se aplică doar creditelor de consum. Ordonanţa însă, este valabilă şi pentru creditele ipotecare, creditele cu garanţii imobiliare, contractele de leasing şi împrumuturile de la Casele de Ajutor Reciproc.

Pe de altă parte, creditaţii erau descurajaţi să ramburseze anticipat un împrumut. Dacă intrai în posesia unei sume de bani şi vroiai să returnezi împrumutul, erai descurajat de comisionul mare de rambursare anticipată, care te determina să rămâi agăţat, în continuare, de banca respectivă. Sau poate găseai finanţare la o altă bancă, la alte costuri. Luai banii de la a doua bancă pentru a-i returna primei bănci. Intervenea aceeaşi chestiune: îţi lua 5-6 procente ca să dai banii înapoi. Atunci, nu mai era rentabil.

Acum, Ordonanţa spune clar: pentru un credit care mai are mai puţin de un an până la returnarea lui completă, comisionul de rambursare anticipată nu este mai mare de 0,5%. Dar poate să fie mai mic, şi de 0,1%.

Iar creditul care, până la achitarea lui, mai are mai mult de un an, atrage, în noile condiţii, un comision de maximum 1%. Acest comision este valabil pentru creditele cu dobândă fixă.

Nu se percepe comision de rambursare anticipată pentru creditele cu dobândă variabilă.

Una dintre cele mai importante noutăţi pe care le aduce Ordonanţa 50 este aplicabilitatea nu doar pentru creditele noi, ci şi pentru creditele în derulare. Este cunoscut că aproximativ 8 milioane de cetăţeni români au credite la bănci. ANPC a susţinut ca Ordonanţa să se aplice şi creditelor în derulare. Nu este o aplicare retroactivă a legii, aşa cum acuză unii. Este o aplicare asupra unor contracte în desfăşurare. Noile prevederi nu sunt valabile şi pentru perioada de până la 21 iunie.

De o lege trebuie să beneficieze toţi cetăţenii în mod egal. Nu doar cei care fac contracte după 21 iunie. Altfel, nu mai avea rost această Ordonanţă, atâta timp cât jumătate din populaţia României (şi cred că aproape toată populaţia care se putea împrumuta) este deja creditată.

S-au înmulţit reclamaţiile cu privire la comisionul de risc.

Băncile trebuie să stimuleze concurenţa, nu să formeze un sindicat care să stabilească un monopol pentru costul de creditare.

În prima jumătate a anului în curs, figurează 241 de procese pe clauze abuzive. Pe întreg anul 2009 au fost 200 de cazuri.

Opinia Cititorului ( 4 )

  1. La obiect. Acest interviu merita listat si afisat la intrare in fiecare sucursala Volskbank , si la ARB . Sa termine cu interpretarile abuzive si cu inselarea clientilor !

    1. Sa printeze toata lumea si se mergem cu el la banca si sa citeasca si angajati Volksbank!!! sa mai zica ceva......

      Volksbank interpreteaza OUG 50 In favoarea sa .Astfel pe creditele unde nu se specifica tipul de dobanda(fixa sau variabila in CHF),le transforma in credite cu dobanda variabila (libor +marja),punand valoarea libor CHF de azi ( minim istoric),ceea ce inseamna ca inaspresc conditiile creditarii de la data incheierii conventiei .Astfel la un credit luat in 2007 cind LIBOR CHF era de aprox 2.2 %,si rata dobanzii curente de 4.25%,ei in loc sa determine marja bancii de la data incheierii conv.(4.25%-2.2%= 2.05%) si sa adauge val.libor de acum,pur si simplu maresc marja astfel rata dobanzii- libor acum(0.1)=4.25-0.1 %,la care din ,,marinimie"aplica o reducere de 0.5% astfel incit sa-ti iasa o rata putin mai mica. (4.15%-0.5%=3.65%.In cond. creditarii din 2007 cind libor era de 2.2% reiese o rata a dobinzii de 5.85%fata de 4.25 %cit era la data incheierii conv.Comisionul de risc il inlocuieste cu comision de administrare credit.Atentie ce semnati .

      Volksbank interpreteaza OUG 50 In favoarea sa .Astfel pe creditele unde nu se specifica tipul de dobanda(fixa sau variabila in CHF),le transforma in credite cu dobanda variabila (libor +marja),punand valoarea libor CHF de azi ( minim istoric),ceea ce inseamna ca inaspresc conditiile creditarii de la data incheierii conventiei .Astfel la un credit luat in 2007 cind LIBOR CHF era de aprox 2.2 %,si rata dobanzii curente de 4.25%,ei in loc sa determine marja bancii de la data incheierii conv.(4.25%-2.2%= 2.05%) si sa adauge val.libor de acum,pur si simplu maresc marja astfel rata dobanzii- libor acum(0.1)=4.25-0.1 %,la care din ,,marinimie"aplica o reducere de 0.5% astfel incit sa-ti iasa o rata putin mai mica. (4.15%-0.5%=3.65%.In cond. creditarii din 2007 cind libor era de 2.2% reiese o rata a dobinzii de 5.85%fata de 4.25 %cit era la data incheierii conv.Comisionul de risc il inlocuieste cu comision de administrare credit.Atentie ce semnati .

Apanova
BTPay
Electromagnetica
DIGI
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

29 Noi. 2022
Euro (EUR)Euro4.9184
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7383
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.9890
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6933
Gram de aur (XAU)Gram de aur267.3958

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro