Când trei cărţi fac o trilogie

Publicăm astăzi „Constituţia libertăţii E”, o descriere în limbaj normativ a societăţii dezirabile, ceea ce prilejuieşte lansarea ILEB - Indicele BURSA al Libertăţii Efective, care stabileşte, în 188 de state, depărtarea faţă de starea de libertate, acea stare care ar fi de dorit.

Dar, cu această ocazie, descoperim că documentul publicat astăzi este, de fapt, o concluzie a altor două cărţi - „Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ” (pe care am publicat-o în 2024) şi „Teoria dobânzii” (pe care am publicat-o anul acesta) -, toate trei fiind unite de una şi aceeaşi căutare a configuraţiei lumii dorite.

Aceste trei cărţi ale mele, deşi complet diferite ca domeniu şi tratament, manifestă aceeaşi preocupare şi fac parte din acelaşi univers de idei, în preajma Apocalipsului (înţeles ca revelaţie a lumii dezirabile).

Asta înseamnă că „Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ”, „Teoria dobânzii” şi „Constituţia libertăţii E” sunt unite într-o trilogie.

Pe care nu am anticipat-o.

Ideea că asta este o trilogie ar putea fi numită o „surpriză”, pentru că nu am avut-o în intenţie, dar, de fapt, este ceva mai subtil.

Scrisul la fiecare dintre aceste cărţi m-a acaparat şi nu am avut cum să gândesc o arhitectură exterioară lor.

Astăzi, însă, lângă celelalte cărţi ale mele, aliniez în bibliotecă „Constituţia libertăţii E”, trasând o ascensiune de la parte la ansamblul trilogiei:

1. am cercetat preocuparea pentru lumea dezirabilă în texte dintre cele mai înţelepte din vechime;

2. am găsit o interpretare plauzibilă pentru mecanismul care ne reţine într-o societate căreia îi facem reproşuri de organizare;

3. pe baza acestor studii, am elaborat textul pe care îl public astăzi, ca propunere pentru ceea ce ne-am dori.

Ascensiunea este atât intelectuală, cât şi de trăire, iar în cele ce urmează voi încerca să vă transfer acest sentiment.

Citeşte The Kingdom of God on Earth

• 1. Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ

a. Evanghelia lui Iisus este absentă

Unde este Evanghelia lui Iisus?

Înainte de orice Evanghelie, înainte de Marcu, Matei, Luca şi Ioan, a existat Evanghelia lui Iisus (sau Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu), pe care Matei, Marcu şi Luca o menţionează expressis verbis:

- „Şi străbătea Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.” (Matei 4:23)

- „Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14)

- „Iar după ce a fost prins Ioan, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:14-15)

- „Iar El le-a zis: Trebuie să vestesc Împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” (Luca 4:43)

- „Şi după aceea, Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El.” (Luca 8:1)

„Bunavestire” este o traducere pentru cuvântul euangelion din greceşte.

Este, deci, indubitabil că Evangheliile sinoptice vorbesc despre existenţa unei alte Evanghelii - cea a lui Iisus - despre Împărăţia lui Dumnezeu, care, după cum consemnează ele, trebuie să fi existat înaintea lor (nu neapărat drept carte scrisă, dar sigur ca discurs oral).

Unde este Evanghelia lui Iisus?!

Adică cele patru relatări detaliate ale ultimelor zile ale lui Iisus vorbesc despre orice a făcut înainte să fie crucificat şi nu îi consemnează Evanghelia?!

Evanghelia despre care Iisus declară că este chiar misiunea Lui să o binevestească?!

Evangheliile canonice nu ne oferă mesajul lui Iisus, ca atare?!

Este destul de şocant.

„Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”, spune Iisus. (Marcu 1:14-15)

În ce Evanghelie să credem, dacă încă nu fusese scrisă niciuna?!

Să consemnăm această absenţă cutremurătoare din literatura biblică.

Este o absenţă mai consistentă decât prezenţa Epistolelor lui Pavel, decât Evangheliile canonice, decât Faptele Apostolilor, decât întreg Noul Testament.

Este o absenţă incomensurabilă.

Este absentă misiunea lui Iisus.

Este prezent Iisus, dar fără misiune.

b. Iisus a fost cenzurat?

Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu nu figurează între cele 47 de Evanghelii cunoscute astăzi (43 apocrife, în afara celor patru canonice).

Nu este nicăieri.

La prima căutare în Noul Testament, expresia „Împărăţia lui Dumnezeu” apare de 72 de ori.

Expresia echivalentă „Împărăţia Cerurilor” apare de 29 de ori.

Ce înseamnă expresia?

Nu există nicio explicaţie.

Omisiunea săvârşită de un evanghelist se poate explica prin selecţie.

Omisiunea consecventă a tuturor evangheliştilor, în toate locurile unde Iisus propovăduieşte, nu.

Patru autori, redactând în decenii diferite, în comunităţi diferite, nu omit din întâmplare exact acelaşi lucru - conţinutul a ceea ce predica personajul lor principal.

A fost Iisus cenzurat?

Există o explicaţie alternativă: Împărăţia lui Dumnezeu este descrisă de Poruncile dumnezeieşti - se spune că Tora (Pentateuhul) expune 613 Porunci, suficient de numeroase să cuprindă aspectele organizatorice ale unei societăţi.

De vreme ce această organizare este poruncită de Dumnezeu, atunci se impune ca evidenţă - aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu.

A o consemna în Noul Testament nu ar fi avut niciun sens, pentru că nu ar fi fost decât o repetare a Vechiului Testament.

c. Poruncile sunt subiectul principal

Rezultă de aici că subiectul principal al oricărei restaurări a conceptului de Împărăţie a lui Dumnezeu îl constituie Poruncile.

Asta face cartea mea:

1. stabileşte ce sunt Poruncile;

2. cum s-au transmis în epocă şi în istorie de la o generaţie la alta;

3. cum se asamblează într-un corp normativ al societăţii divine.

Cartea se încheie cu această asamblare ierarhizată a Poruncilor biblice, descriind Împărăţia lui Dumnezeu ca organizare socială omenească.

• 2. Teoria dobânzii

a. Civilizaţia dobânzii - revoluţia din secolul lui Shakespeare

În 2017 am publicat, la Editura BURSA, o carte pregătitoare trilogiei: „Viţelul de aur / Tâlcul dobânzii”, rod al unui efort sistematic de documentare asupra naturii şi rolului dobânzii.

Bibliografia istoriografică privitoare la dobândă, precum şi consideraţiile conceptuale din jurul ei sunt relativ sărace.

Cartea din 2017 a evidenţiat că organizarea pe care am numit-o „civilizaţia dobânzii” - cea în care ne-am născut noi şi străbunicii noştri - îşi are originile în secolul al XVI-lea, când a avut loc o revoluţie generată de trei procese istorice:

1. Marile Descoperiri Geografice;

2. Reforma protestantă;

3. Legalizarea dobânzii.

Omenirea a avut incredibilul noroc să aibă un observator genial al transformărilor vremii - William Shakespeare -, care ne-a lăsat piesa „Neguţătorul din Veneţia”, o mărturie care nici astăzi nu este înţeleasă de exegeza literară.

Marile Descoperiri Geografice au declanşat globalizarea - expediţii creştine, finanţate cu credite evreieşti purtătoare de dobânzi consistente, au întreprins schimburi comerciale între teritorii depărtate, conducând la profituri fabuloase (acesta este procesul de arbitraj teritorial).

Profiturile au exercitat presiune:

- asupra dogmei religioase care interzicea creditul cu dobândă ca pe un păcat - iar Reforma a fost dispusă să accepte că natura păcătoasă a omului este inevitabilă;

- asupra legii care interzicea dobânda - Anglia, cu vocaţia sa derivată din izolarea insulară, a fost prima care a legalizat-o.

Aceste observaţii, dar şi întregul efort exegetic privitor la Shmita, din „Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ”, au condus la „Teoria dobânzii”, pe care am publicat-o anul acesta (2026).

b. Dobânda ordonează spaţiul economic (şi social)

Analiza standard tratează dobânda ca variabilă dependentă de preferinţa pentru timp, inflaţie şi risc.

Modelul din „Teoria dobânzii” tratează dobânda ca variabilă de arhitectură.

Ea selectează arbitrajele fezabile, direcţionează capitalul şi modelează gradul de integrare sau fragmentare economică, influenţând organizarea socială.

i. Diferenţialele

Economia modernă are nevoie de diferenţiale (dezechilibre) pentru a funcţiona eficient.

Acestea pot fi:

- preţuri foarte diferite pentru acelaşi produs (de exemplu: un telefon fabricat ieftin în Asia şi vândut scump în Europa);

- sau profituri foarte diferite între sectoare (tehnologia aduce câştiguri mari, iar industria tradiţională sau agricultura aduc câştiguri mici).

ii. Arbitrajul

Companiile şi investitorii împrumută bani de la bănci ca să cumpere ieftin acolo unde preţurile sunt mici şi să vândă scump acolo unde preţurile sunt mari (acest tip de speculaţie se numeşte „arbitraj”).

Dacă diferenţa de preţ este suficient de mare încât să acopere dobânda şi cheltuielile, operaţiunea generează profit.

iii. Globalizarea

Globalizarea (integrarea) înseamnă comerţ liber, mişcarea uşoară a capitalului, investiţii internaţionale şi competiţie globală.

În aceste condiţii, banii şi mărfurile circulă rapid către zonele unde există diferenţe mari de preţ. Această circulaţie aplatizează diferenţele: preţurile se apropie treptat, marjele de profit se micşorează, iar oportunităţile de arbitraj devin tot mai rare şi mai puţin profitabile.

Cu cât economia globală este mai integrată, cu atât diferenţialele se sting, creditul devine mai puţin profitabil, iar întregul sistem financiar devine fragil.

iv. Fragmentarea

Fragmentarea (bariere comerciale, taxe vamale, sancţiuni, protecţionism, blocuri economice separate) face exact invers: creează sau măreşte din nou aceste diferenţe.

Apar din nou oportunităţi profitabile de arbitraj, creditul redevine atractiv, iar economia îşi revine.

Integrarea şi fragmentarea nu sunt procese întâmplătoare sau opuse.

Ele reprezintă două faze ale aceluiaşi ciclu structural.

Economia bazată pe credit are nevoie periodic de fragmentare - deci modelează un sistem social bazat pe competiţie, tensiune şi conflict - ca să recreeze diferenţele de care depinde supravieţuirea sa.

c. Teoria, validarea empirică şi măsurarea

Studiul conţine trei straturi distincte.

- Primul strat este documentul teoretic - Teoria dobânzii. El formulează modelul, definiţiile şi mecanismele. Anexele sale interne aparţin exclusiv teoriei şi dezvoltă formalizările şi axiomatizarea necesare.

- Al doilea strat este documentul de validare empirică. Acesta cartografiază blocurile economice, barierele operaţionale, infrastructurile de plăţi şi divergenţele de cost al capitalului. Rolul lui este probatoriu. El nu modifică modelul. Îl confruntă cu realitatea observabilă.

- Al treilea strat este documentul metodologic al indicatorului compozit - Indicele BURSA al Globalizării (IBG). Acesta transformă conceptele structurale în metrică replicabilă. Indicatorul permite măsurare, comparaţie şi actualizare periodică.

Metodologia este explicită şi bazată pe surse instituţionale publice.

• 3. Constituţia libertăţii E

a. Laicizarea Împărăţiei

În „Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ” am construit, în partea concluzivă, o Schiţă de concept a Împărăţiei, întemeiată pe teza că „omul are statut de fiinţă spirituală”.

De aici derivă: libertatea, în calitate de condiţie, care se asigură prin eliminarea aservirii economice (mecanismul descris în Teoria dobânzii), de unde decurg diminuarea disparităţilor şi armonia socială.

Translatarea din registrul religios al conceptului de Împărăţie a lui Dumnezeu în registru laic pare imposibilă, deoarece noţiunea îi este atribuită lui Iisus, cu provenienţă strict dumnezeiască.

Soluţia o oferă, în Biblie, Dumnezeu Însuşi, citat în Geneza 1:26 astfel: „Şi a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră [...]»”

Ceea ce ţine de om - inclusiv proiectul lumii dezirabile - este, prin chiar logica textului biblic, transmisibil pe linie omenească.

b. Descrierea normativă a societăţii dezirabile

Rezumată într-o singură propoziţie, Constituţia Libertăţii E afirmă:

O societate este legitimă numai dacă oferă fiecărei persoane libertatea efectivă de a-şi urma rostul, fără a fi capturată de constrângeri economice, politice sau instituţionale.

Constituţia Libertăţii E nu este concepută ca un text juridic destinat adoptării imediate, ci ca descriere a unei societăţi dezirabile şi ca model normativ derivat din două premise fundamentale:

- omul are statut de fiinţă spirituală;

- libertatea efectivă este condiţia realizării acestui statut.

În această concepţie, scopul conferit societăţii nu este maximizarea producţiei, a consumului sau a puterii politice, ci crearea condiţiilor în care fiecare persoană îşi poate urma propriul rost.

i. Omul şi rostul său

Constituţia porneşte de la ideea că fiecare persoană are un rost propriu, care nu poate fi înlocuit legitim de interese economice, politice sau administrative.

Societatea este considerată legitimă doar în măsura în care permite oamenilor să-şi urmeze acest rost.

În consecinţă:

- persoana precedă instituţia;

- instituţiile există pentru persoană;

- utilitatea economică nu poate deveni criteriu suprem.

ii. Libertatea efectivă

Textul face distincţie între:

- libertatea formală (dreptul);

- libertatea efectivă (realitatea).

iii. Constrângerea structurală

Constituţia introduce conceptul central de constrângere structurală prin:

- dependenţă economică;

- datorie;

- monopol;

- captură instituţională;

- lipsa alternativelor reale.

iv. Dreptul la ieşire

Una dintre ideile dominante este dreptul la ieşire.

Nicio relaţie socială nu trebuie să fie:

- ireversibilă;

- captivantă;

- imposibil de părăsit.

Această regulă este aplicată:

- muncii;

- creditului;

- proprietăţii;

- educaţiei;

- serviciilor publice;

- organizării economice.

O instituţie devine suspectă atunci când oamenii nu mai pot ieşi din ea fără costuri disproporţionate.

v. Critica sistemului datoriei

Sub influenţa Teoriei dobânzii, Constituţia consideră că sistemele bazate pe acumularea permanentă a datoriei tind să genereze dependenţă şi constrângere structurală.

Textul urmăreşte:

- limitarea capturării prin îndatorare;

- împiedicarea transformării datoriei într-un mecanism de subordonare;

- menţinerea caracterului reversibil al raporturilor economice.

Nu este o critică a schimbului economic, ci a raporturilor care transformă persoana în anexă a datoriei.

c. ILEB - Indicele BURSA al Libertăţii Efective

ILEB este un indicator conceput ca să măsoare libertatea efectivă a persoanei, nu libertatea formală.

Premisa sa este că existenţa unor drepturi juridice nu garantează că omul este efectiv liber.

O persoană poate avea toate drepturile constituţionale şi, totuşi, să fie constrânsă prin datorii, dependenţe economice, monopoluri, lipsa alternativelor sau capturare instituţională.

Prin urmare, ILEB răspunde la întrebarea:

„Cât de liber este omul în realitate?”

Ce măsoară?

În formă sintetică, ILEB urmăreşte cinci categorii mari:

1. Libertatea economică efectivă:

- gradul de îndatorare;

- dependenţa faţă de un singur venit;

- accesul la capital;

- posibilitatea de a schimba ocupaţia;

- capacitatea de a economisi.

Întrebarea este: Poate omul să spună „nu” fără să fie distrus economic?

2. Libertatea profesională

- posibilitatea schimbării locului de muncă;

- mobilitatea profesională;

- accesul la recalificare;

- dependenţa faţă de un singur angajator.

3. Libertatea instituţională

- posibilitatea de a părăsi sisteme şi organizaţii;

- concurenţa între furnizori de servicii;

- nivelul capturii birocratice.

4. Libertatea politică şi civică

- drepturi politice;

- libertatea de exprimare;

- libertatea de asociere;

- accesul la justiţie.

Aceste componente există şi în indicii clasici ai libertăţii, dar în ILEB nu sunt suficiente singure.

5. Libertatea existenţială

Aceasta este componenta originală.

Ea încearcă să surprindă dacă persoana dispune de:

- timp;

- autonomie;

- resurse;

- stabilitate minimă pentru a-şi urma propriul rost.

Scara

ILEB este exprimat pe o scară de la 0 (libertate efectivă absentă) la 100 (libertate efectivă maximă).

Scorul nu măsoară perfecţiunea unei societăţi.

ILEB măsoară apropierea de modelul descris în Constituţia Libertăţii E.

• Trilogia: trei cărţi, doi indici, o singură construcţie

Cei doi indici (IBG şi ILEB) sunt complementari:

- IBG măsoară mecanismul care subminează lumea dezirabilă (gradul de integrare/fragmentare);

- ILEB măsoară distanţa faţă de lumea dezirabilă (gradul de libertate efectivă).

Cauză - efect.

Este ceea ce, în cartea „Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ”, este relevat sub titlul „Ameliorarea suprimă idealul”.

Am găsit în cartea prin care le-am precedat pe toate celelalte - „Terminus a quo / Soluţia crizei” (2015) - că am scris spre final:

„Prin articole publicate în BURSA şi prin comunicări în cadrul unor conferinţe organizate de BURSA, în ultimii patru-cinci ani, am strecurat trei feluri de sugestii despre ceea ce cred eu că ar constitui soluţiile crizei financiare în mod specific, dar şi ale celorlalte crize contemporane, (criza alimentară, criza apei, criza energiei şi criza spirituală), între care cea financiară este doar cea mai vizibilă.

I. O soluţie de natură spirituală, cu implicaţii politice - Revelaţia (avem prilejul rar să visăm cu necesitate Utopia, lumea pe care ne-o dorim), conducând la o „Cartă” a staturii spirituale a omului (teza fundamentală: „Omul are statut de fiinţă spirituală”, poate întemeia o Constituţie).

II. O soluţie de natură politică, cu implicaţii sociale - trecerea la democraţie directă [...]

III. O soluţie de natură socială, cu implicaţii economice - organizarea policentrică, pe principiul autoconducerii, realizând condiţii pentru complementarea competiţiei cu cooperarea, redefinirea managementului pentru maximizarea profiturilor, dar fără risipirea resurselor naturale şi degradarea planetei; este o cale alternativă pentru globalizare [...]”

Trilogia satisface prima soluţie menţionată cu unsprezece ani în urmă - a căutat şi a proiectat cu precizie şi în detaliu lumea pe care ne-o dorim.

Trecerea la democraţie directă şi organizarea policentrică ar merita aceeaşi atenţie.

• Ascensiunea

În deschiderea acestei prezentări am spus că voi încerca să vă transfer sentimentul ascensiunii care străbate trilogia.

Argumentul îl pot transfera printr-un eseu.

Trăirea - nu.

Acum se vede asta.

Trăirea cere ascensiunea însăşi, parcursă cu propriul pas.

Pentru cei care doresc să o experimenteze: trilogia este la dispoziţie.