Cercetătorii din Buzău trag un semnal de alarmă printr-o scrisoare deschisă către premierul Bolojan

Colectivul de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău a transmis o scrisoare deschisă către Guvern, adresată premierului Ilie Bolojan, prin care atrage atenţia asupra nivelului redus al salariilor din cercetarea publică şi asupra dificultăţilor structurale cu care se confruntă domeniul.

Documentul semnat de cei 13 membri ai colectivului, dintre care şase doctori şi trei doctoranzi, evidenţiază contrastul dintre munca de cercetare desfăşurată în teren şi condiţiile financiare considerate insuficiente.

„Doctoratele noastre nu s-au scris în bibliotecă cu cafea. S-au scris în câmp, pe ploaie, pe vânt, la 42°C în solar”, se arată în scrisoare, subliniindu-se caracterul aplicat şi exigent al activităţii de cercetare agricolă.

Cercetătorii prezintă şi date concrete privind remuneraţia: asistent cercetare - 2.986 lei, cercetător - 3.100 lei, CS III - 3.300 lei, iar personalul cu doctorat - 3.900 lei, cu menţiunea că, potrivit noilor reglementări, suma ar putea ajunge la 3.593 lei. În paralel, ei compară aceste niveluri cu salariile din sectorul comercial, unde „pentru a vinde seminţe din import, salariul porneşte de la 5.000 lei”.

Mesajul transmis este unul critic la adresa prioritizării economice: „În cercetare produci soiuri româneşti. În comerţ, vinzi soiuri străine. Economia a decis deja ce merită mai mult”. Prin această formulare, semnatarii sugerează că activitatea de inovare şi dezvoltare genetică autohtonă este dezavantajată în raport cu activităţile comerciale cu randament financiar mai rapid.

Un alt punct menţionat în scrisoare vizează acordarea sporului de doctorat, care presupune depunerea de rapoarte lunare pentru justificare. Cercetătorii consideră că această condiţionare birocratică contrastează cu realitatea muncii lor zilnice, care depăşeşte formalismul administrativ.

În încheiere, mesajul capătă o dimensiune simbolică: „Fără fotosinteză nu există mâncare. Fără finanţare nu există cercetare”. Este un apel la recalibrarea politicilor de salarizare şi finanţare pentru institutele publice de cercetare, într-un context în care specialiştii afirmă că resursele actuale nu reflectă importanţa strategică a domeniului.

Scrisoarea este semnalul unui sector care solicită dialog şi soluţii concrete pentru a menţine şi dezvolta genetica românească şi capacitatea de inovare în agricultură.