Analiza AEI: Coridorul Vertical este unul din puţinele instrumente prin care România poate deveni interesantă pentru SUA şi odată cu aceasta devine şi Ucraina

Venirea preşedintelui Zelenski în România a fost în principal legată de deblocarea Coridorului Vertical unde România este segmentul principal care rupe ruta de alimentare cu gaz american a Ucrainei. România trebuie sa înţeleagă ca această rută este unul din puţinele instrumente prin care România poate deveni interesantă pentru SUA.

Coridorul Vertical - Grecia-Bulgaria-România-Ungaria-Slovacia si Grecia-Bulgaria-România-Ucraina/Moldova - nu este doar o alternativă tehnică la gazul rusesc. Este o probă de maturitate geopolitică. Este momentul în care Bucureştiul trebuie să decidă dacă vrea să fie periferie energetică sau pivot regional. Asta înseamnă un lucru simplu, cheia competitivităţii nu este la Atena, nici la Sofia. Este la Bucureşti.

Sigur miza extrem de importantă a Coridorului, trebuie integrată într-un proiect de ţară, un proiect care să fie folosit de România în consolidarea unor relaţii cu SUA si UE.

Ce poate oferi concret România pentru SUA si UE?

A. Acces la o piaţă garantată pentru LNG american

SUA au devenit cel mai mare exportator global de LNG. Problema lor nu este producţia. Problema lor sunt rutele şi rentabilitatea rutelor.

Dacă ruta GR→BG→RO→HU devine una competitivă:

• LNG american intră în Grecia

• tranzitează prin România

• ajunge în Europa Centrală

România poate oferi accesul la :

• volum de tranzit stabil

• predictibilitate pe termen lung

• piaţă regională agregată (HU, SK, UA, MD)

Asta înseamnă comerţ pentru SUA, înseamnă contracte multianuale pentru LNG american.

B. România este un Pol de Securitate European prin Energie, dar fără a-şi juca această carte

România este singura ţară din regiune care combină:

• Producţia onshore de gaze cea mai mare din UE

• Producţia offshore de gaze, care urmează să se majorize începând cu anul 2027

• Infrastructură de transport gaze şi energie electrică

• Potenţial logistic de amenajare a depoztelor de înmagazinare

• Energie nucleară stabilă - Centrala Nucleară de la Cernavodă

• Potenţial mare de producţie a energiei din regenerabile

• Resurse minerale neferoase

SUA nu are în regiune un alt stat cu:

• producţie proprie relevantă

• poziţie geografică pivot

• acces simultan la Balcani - Europa Centrală - Ucraina

• pol de stabilitate energetică - a se vedea disputa Slovacia/Ungaria - Ucraina

România este unul din Polul de Securitate al Europei prin Energie, depinde doar de conducătorii acesteia dacă acest avantaj este fructificat sau nu..

De ce este coridorul important pentru SUA?

A. Reduce influenţa Rusiei în Europa Centrală

Fiecare MWh transportat pe Coridorul vertical înseamnă mai puţin gaz rusesc şi mai mult LNG american. Acest instrument geopolitic.

B. Asigură accesul la o piaţă stabilă pentru LNG american

SUA cere o rută stabilă spre pieţe lichide şi disponibilitatea unor capacităţi de transport pe termen lung. Dar tarifele cumulate pe coridor sunt prea mari (3 euro/MWh), ceea ce face ca LNG să piardă din competitivitate. România este ţara care scoate LNG din ţările Europei Centrale, fapt care trebuie de urgenţă corectat prin Proiectul de ţară, făcând astfel ca SUA să câştige piaţă şi România să câştige un partener strategic.

Consolidarea flancului estic NATO prin energie

Energia este securitate militară indirectă. România poate deveni: ruta de acces la pieţele Europei Centrale, rută pentru Ucraina şi Moldova. Dar cel mai important poate deveni stabilizator pentru Balcani.

Pentru Washington, asta înseamnă: „Un aliat care produce securitate, nu consumă securitate.”

Realitatea brutală - România este segmentul care rupe ruta

Costul transportului pe ruta GR→BG→RO→HU ajunge in baza Ordineloer ANRE, la aproximativ 5,43 euro/MWh .

Distribuţia costului este esenţială:

• DESFA Grecia: cca 0,87 euro/MWh (cu discount de 25% este de 0,65 euro/MWh)

• Bulgaria: cca. 1,38 euro/MWh (cu discount de 25% este de 1,11 euro/MWh)

• România cca. 3,18 euro/MWh (cu discount de 50% este de 1,77 euro/MWh)

România are aproximativ 58% din costul total de transport al Coridorului vertical (50% în cazul discouturilor). Asta înseamnă un lucru simplu şi dur: România face ruta necompetitivă.

Discountul

Conform datelor prezentate de ICIS Coridorul Vertical este cea mai scumpă rută interţări de transport gaze naturale din Europa şi asta după ce s-a aplicat un discount de România şi Bulgaria.

Sursa. Aura Sabadus, ICIS, Piata de gaze naturale din Romania: Intre reglementare si liberalizare

Cum creştem în ochii SUA

În relaţia cu Statele Unite nu mai funcţionează discursurile despre „parteneriat strategic” şi „aliniere geopolitică”. Washingtonul judecă termeni simpli: ce problemă o rezolvă şi cât de eficient o faci.

Dacă România vrea să crească în ochii SUA, are o oportunitate clară să transforme sud-estul Europei într-un culoar real pentru LNG american. Nu prin declaraţii, ci printr-un produs de piaţă concret.

Astăzi, gazul lichefiat ajunge în regiune prin terminalele din Grecia. De acolo începe însă fragmentarea: tarif în Grecia, tarif în Bulgaria, tarif în România, tarif în Ungaria

Fiecare segment separat. Fiecare rezervare distinctă. Fiecare cu risc propriu. Rezultatul? Cost total de transport în România in baza Ordinelor ANRE este de aproape 3,18 euro/MWh (cu discount de 50% tariful total este de 1,77 euro/MWh).

În multe momente de piaţă, asta face LNG-ul american să fie necompetitiv în Europa Centrală.

Nu lipsa gazului e problema. Lipsa unui mecanism integrat de transport este.

România poate propune crearea unui produs unic de transport pe verticală Grecia-Bulgaria-România-Ungaria. Un singur contract. Un singur preţ. O singură rezervare.

Transgaz, împreună cu Bulgartransgaz , DESFA şi FGSZ , pot construi un „bundled regional capacity product” care să reducă tariful în România la maximum 1,5 euro/MWh.

Nu este o revoluţie juridică. Este o optimizare comercială între operatori de transport. Europa are deja modele de capacitate cuplată. Ceea ce lipseşte este voinţa unei aplicaţii strategice în sud-est.

De ce un cost total de transport prin România de 1.5 euro/MWh schimbă jocul. La 1,5 euro/MWh LNG american devine tranzacţionabil în Ungaria, Ucraina capătă o alternativă viabilă post-război şi coridorul vertical capătă volum real (5 bcm/an).

Diferenţa dintre leadership şi irelevanţă este 1,5 euro pe MWh.

De ce România trebuie să conducă. Grecia are interesul terminalelor sale. Bulgaria joacă prudent.

Ungaria negociază bilateral, pragmatic. România este singura care are poziţia geografică centrală, este interesată de diversificare, are importante producţii de gaze şi poate conecta şi Marea Neagră de Europa Centrală.

Leadershipul nu înseamnă declaraţii. Înseamnă convocarea unei mese tehnice şi livrarea unui produs funcţional în 6-9 luni.

Ce ar însemna asta pentru relaţia cu SUA Pentru Washington, un astfel de mecanism ar transmite trei mesaje clare:

1.România nu cere sprijin - creează infrastructură de piaţă.

2.România reduce costul de intrare pentru LNG american.

3.România poate coordona regiunea.

Nu este o castă simbolică. Este o credibilitate economică. Statele Unite apreciază state care rezolvă blocaje structurale. Un produs regional de transport gaz în România la ≤1,5 euro/MWh este exact un astfel de gest.

Revizuirea metodologiei ANRE de stabilire a tarifelor

Tarifele de transport al gazelor naturale din România se situează pe locul 4 ca nivel în UE . În ultimii 10 ani, tarifele de transport au crescut cu aproximativ 300%.

Probleme identificate în metodologia actuală a ANRE

1.Rigiditatea modelului de tip "revenue cap” - recunoaşterea integrală a costurilor istorice şi a ratei reglementate de rentabilitate (WACC) poate genera supracompensare în context de scădere a volumului.

2.Reevaluările dese şi foarte dese care trag preţurile în sus.

3.Alocarea costurilor între transport intern şi tranzit - infrastructură strategică este susţinută în mare parte de consumatori interni.

4.Lipsa stimulentelor pentru eficienţă operaţională .

5.Insuficientă corelare cu principiile europene de armonizare tarifară (Regulamentul CAM/NC TAR).

Impactul unei revizuiri. Aduce pentru consumatori stabilizarea sau reducerea tarifelor şi creşterea competitivităţii economiei. Pentru operatorul de transport aduce predictibilitate şi creşterea gradului de utilizare a reţelei. Pentru Europa aduce consolidarea rolului României pe coridorul vertical şi atragerea fluxurilor alternative de gaze (LNG Grecia, Azerbaidjan etc.)

Discount incremental (nu populism tarifar)

Europa Centrală are nevoie de gaz sigur, competitiv şi diversificat. Statele Unite au LNG. România are infrastructură. Întrebarea nu este dacă putem conecta aceste două realităţi, dacă avem inteligenţă economică să o facem fără populism tarifar.

Soluţia este simplă şi matură, discount incremental, nu reducere generalizată de tarife. Adică o facilitare aplicată exclusiv volumului nou, pentru o durată limitată de 3-5 ani, finanţată din creşterea debitului. Nu subvenţie. Nu ajutor de stat mascat. Ci un instrument comercial folosit în toate pieţele mature.

Volumul suplimentar înseamnă utilizare mai mare a capacităţilor, diluarea costurilor fixe şi, în veniturile finale, totale mai mari dacă tariful pe unitate este redus temporar.

Mesajul către Washington este unul pragmatic: „Aducem volumul nou pe piaţă.”

Nu redistribuim fluxuri existente. Nu perturbăm piaţa. Creăm cerere suplimentară în Europa Centrală şi oferă o rută stabilă, predictibilă şi integrată europeană.

Ce câştigă România?

Putere mai mare în negocierile de la Bruxelles deoarece are influenţă în definirea politicilor energetice, poate negocia mai bine dosare conexe (fonduri, politici industriale) şi devine indispensabilă în discuţiile privind securitatea energetică est-europeană.

În UE, infrastructura = putere politică.

Poziţie-cheie în reconstrucţia Ucrainei. În contextul reconstrucţiei post-război a Ucrainei, România poate furnizat energie şi capacitate de transit şi poate deveni coridor logistic prin Portul Constanţa

Cine controlează rutele energetice şi logistice controlează fluxurile de reconstrucţie.

Parteneriat energetic strategic cu SUA şi UE. Ancorare geopolitică fermă în axa transatlantică şi obţinerea de protecţie politică indirectă prin interese economice comune.

Energia creează alianţe durabile.

Acces prioritar la finanţări europene

Ce câştigă SUA?

Piaţă stabilă pentru LNG american. Pentru SUA Coridorul Vertical înseamnă contracte pe termen lung pentru exporturile de LNG, care asigură stabilitate pentru industria americană de gaz/ În acelaşi timp determină reducerea dependenţei Europei de gazul rusesc

După 2022, SUA au devenit principalul furnizor de LNG pentru Europa de Vest, consolidarea poziţiei şi in Europa Centrală şi de Est depinde de Coridorul Vertical.

Reducerea influenţei ruse în Europa Centrală Gazprom a fost decenii întregi principalul furnizor de gaz pentru regiunea Central şi Est Europeană. Prin coridorul vertical Bulgaria, Ungaria şi Slovacia au alternative reale, se diminuează presiunea politică exercitată prin energie şi se slăbeşte pârghia strategică a Moscovei Pentru Washington, este un câştig geopolitic direct.

Consolidarea flancului estic NATO Energia şi securitatea militară sunt interconectate. Un stat dependent energetic este vulnerabil politic. Un stat cu acces diversificat la energie este mai stabil şi mai aliniat strategic.

Pentru SUA România devine pilon regional, care face flancul estic NATO mai rezilient şi permite crearea unei coerenţe între securitatea energetică şi cea militară

Partener predictibil regional. România devine un hub energetic între Marea Neagră şi Europa Centrală. Pentru SUA, România poate oferii stabilitate politică relativă, acces la infrastructură strategică (port, baze, conducte) şi susţinerea consistentă a politicii externe americane

Pârghie strategică indirectă în UE. Prin accdesul la infrastructura energetică regională SUA influenţează indirect dinamica energetică a UE, creează interdependenţe economice şi reduce autonomia strategică energetică a axei Budapesta / Bratislava -Moscova

Nu este control direct, ci influenţă prin reţele energetice.

Riscurilor dacă România nu dezvoltă / nu valorifică un coridor vertical de transport al gazelor (Grecia-Bulgaria-România-Ungaria-Europa Centrală si Grecia-Bulgaria-România-Ucraina/Moldova)

Lovirea intereselor SUA. Dacă România nu facilitează un flux eficient nord-sud se reduce capacitatea de a aduce LNG american prin terminalele din Grecia (Alexandroupolis) sau Turcia către Europa Centrală, România pierde statutul de partener strategic energetic al SUA în regiune şi se va slăbii dimensiunea geopolitică a Parteneriatului Strategic România-SUA.

Influenţa României în arhitectura energetică regională scade.

Coridor subutilizat, investiţii blocate. Fără optimizare şi interconectare eficientă conductele existente rămân subutilizate, România nu capitalizează poziţia sa geografică şi investiţiile deja făcute pierd randamentul strategic.

Tarife mai mari de transport ţi gaze scumpe pentru români Dacă fluxurile sunt reduse costul fix al infrastructurii se împarte la volume mici, tarifele de transport cresc, furnizorii includ costurile în preţul final şi consumatorii industriali şi casnici plătesc mai mult (competitivitate redusă a industriei, presiune pe inflaţie, vulnerabilitate socială).

Lipsa gazelor americane în Europa Centrală Dacă Coridorul Vertical nu funcţionează eficient Europa Centrală poate alege alte rute (Germania, Italia, Croaţia) şi LNG ul american ajunge indirect, cu costuri suplimentare. Asta face ca preţul regional să crească din cauza transportului mai lung, dar România pierde oportunitatea de a deveni o altă poartă energetică a Europei.

În contextul geopolitic actual, accesul la surse alternative (non-ruseşti) este esenţial.

Recomandări

România are o fereastră de 10 ani să fie reprezentativă pe plan internaţional. România dacă va produce mai mult gaz (Neptun Deep), va creşte tranzitul de gaz, va avea o reducere strategică a tarifelor etc. şi dacă va dezvolta un proiect de ţară cu care să se poziţioneze corespunzător la nivel internaţional poate deveni un Pol de Securitate Energetică Europeană.

Dacă nu rămâne periferie energetică.

Pentru România, miza este strategică. Un astfel de mecanism consolidează rolul regional, întăreşte parteneriatul energetic cu SUA şi creşte relevanţa noastră în arhitectura de securitate energetică a Uniunii Europene. În loc să concurăm prin retorică, concurăm prin design de piaţă inteligentă.