
Când toată lumea vorbeşte de criză - economică, energetică sau existenţială - am zis să văd cum arată aceasta din epicentrul bogăţiei unsă cu rafinament. Am spus da unei invitaţii şi am luat-o cu avionul, cu autocarul şi în final la pas pe linia frântă a Rivierei Franceze: Nisa, Cannes, Monaco, Monte Carlo - un fel de Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Nămoloasa, dar fără eroism şi cu deviza reinterpretată: pe aici se trece, dar cu bani.
• Nissa - capitala neoficială a Coastei de Azur
Am început cu Nissa (Nice, cum îi spun francezii, cu accentul pe eleganţă), oraşul-simbol al relaxării mediteraneene. Cu peste 300 de zile însorite pe an, palmieri, ”Promenade des Anglais” şi hoteluri de cinci stele, Nissa pare locul unde până şi criza face plajă...topless. Aici, sărăcia e discretă, ascunsă sub un strat gros de turism de lux. Cartierul Vieux Nice miroase a lavandă, brânză maturată şi bani vechi pentru zile noi ţinuţi la saltele trase în mătase fină. Cafenelele de pe faleză servesc şampanii pentru buzunarele adânci, dar au şi răcoritoare pentru turişti, toate cu vedere la mare şi la vreo actriţă retrasă care îşi plimbă pe tocuri cui câinele bine parfumat.
• Cannes - festivalul nu se termină niciodată
Am continuat către Cannes, oraşul care trăieşte într-un festival perpetuu. E locul unde covorul roşu nu e metaforă, ci infrastructură. Cu o populaţie de doar 70.000 de locuitori, Cannes reuşeşte să adune în câteva săptămâni mai multe ţinute de gală şi maşini de lux decât întreg Parisul într-un an. Străzile sunt impecabile, vitrinele orbitoare, iar meniurile - cel puţin amuzante: o supă de homar, care costă cât o pensie medie în România vine ”porţionată” ca pentru o degustare, aflată la graniţa dintre post şi cură de slăbire. Aici, criza e o chestiune care ţine mai mult de regie: se joacă bine, dar nu se simte.
• Monaco - statul-bijuterie
Am trecut graniţa simbolică în Monaco, principatul care se vrea stat, dar pare un salon VIP permanent. Prima grijă, am oprit datele mobile, să nu înmulţim cu 100 factura telefonică, din cauza unor poze trimise fără control către patrie. Cu o suprafaţă de doar 2 kilometri pătraţi şi o densitate de milionari/miliardari de invidiat, Monaco este probabil singurul loc din lume unde un apartament de 40 de metri pătraţi costă cât un sat întreg din Europa de Est. Stat fără impozit pe venit, Monaco atrage tot ce înseamnă capital global cu aromă de lux: piloţi de Formula 1, magnaţi ruşi, artişti evazionişti, şi, fireşte, turişti ca mine - veniţi să vadă ce înseamnă „dincolo de criză”. Singura problemă locală e menţinerea echilibrului între milionari şi miliardari.
• Monte Carlo - cazinoul vieţii
Am încheiat călătoria în Monte Carlo, nume sinonim cu cazinoul, adrenalina şi extravaganţa. În faţa Casinoului, parcarea e o expoziţie de maşini şi oameni, iar trotuarele - o pasarelă a celor care n-au uitat cum să fie bogaţi în mod teatral. Chiar şi fără bani se poate face o vizită în holul cazinoului. Intri pe o uşă şi ieşi pe alta la fel de sărac sau bogat ca la intrare. Dacă vrei să joci e altă discuţie, la care nu am participat. Aici, banii n-au valoare, ci fac spectacol. Criza? Poate că există, dar se ţine la distanţă, cu bodyguarzi şi loje rezervate. E un loc unde timpul se măsoară în runde de ruletă şi criza e doar o ştire despre altcineva, din altă lume.
Pe linia asta frântă a luxului, fiecare oraş pare un răspuns la aceeaşi întrebare: „Cum ar fi viaţa dacă banii chiar n-ar conta? Scumpă. Foarte scumpă. Dar liniştită”. Pe aici se trece, dar cu bani. Dacă ai noroc rămâi cu o amintire, o poză, o poveste şi-un gust ciudat de şampanie pe buze - gustul dulce-amărui al unei lumi care, criză sau nu, pare să meargă mai departe, pe tocuri de 10 şi suspensii hidraulice. Aici se şi rămâne, dar cu enorm de mulţi bani.
Ca să nu uit, invitaţia a venit de la Hello Holidays (un circuit Hello Premium Tours).
1. fără titlu
(mesaj trimis de Vîjeu el Condor! în data de 06.06.2025, 00:05)
magrebienii trec fără bani de iau bani de la fraeeri cu bani !
1.1. Comentariu eliminat conform regulamentului (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Redacţia în data de 06.06.2025, 16:14)
...
2. Frumos,
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 09:36)
m-am amuzat bine la frazele:
- Aici, criza e o chestiune care ţine mai mult de regie: se joacă bine, dar nu se simte.
- criza e doar o ştire despre altcineva, din altă lume.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 10:55)
....asa suntem noi romanii , ...., totdeauna , dar totdeauna, ne compram cu cei care servesc , SAMPANIE, CAVIAR, STRIDII, !!!...., in timp ce noi ne pregatim de MAMALIGA SI CEAPA !!!!!...cum se zice ..
ce la vie !!!
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 10:59)
Cei care le servesc suntem noi.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 11:29)
Aici zuzuresc pro-europenii,
saracii suveranisti pe la bulgari sau turci.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 13:15)
Sigur ca da :))
4. Bravo!
(mesaj trimis de cititor în data de 06.06.2025, 12:14)
Bun articol! Sentimentul pe care ti-l da e fix realitatea - de-a rasu'-plansu'...
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 13:15)
Nissa?
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 19:52)
Exact! Omul a visat ceva, s-a trezit și a trântit articolul. Unde o fi văzut el scris Nissa... Și o supă costă jumătate de pensie medie, adică vreo 1400 lei. E chiar penibil, părea mai serios cetățeanul.
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 14:10)
Khe Misteaux!!
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2025, 15:55)
Si Putler si propaganda mujica ne spune ca astia din Europa "mor de foame" si "ingheata iarna de frig":)