Crypto

Culmea democraţiei reprezentative

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 30 octombrie 2019

Cornel Codiţă

Dacă vă uitaţi la ceea ce se întîmplă sub ochii noştri în politica României, o să înţelegeţi, imediat, de ce "originala" noastră democraţie a atins o performanţă de neegalat, a trecut culmile de dincolo de culmea culmilor: nu este nici reprezentativă, nici democraţie!!! Un conglomerat de instituţii create nu pentru a reprezenta cetăţenii şi interesele lor, ci ca să asigure privilegii de statut social, putere şi acces la resurse unor grupuri relativ restrînse de indivizi organizaţi în clanuri, haite şi cumetrii. Cît despre funcţionarea, la noi, a instituţiei numită "Parlament", ea serveşte toate şi oricare dintre interesele aleşilor şi aproape niciunul dintre cele ale alegătorilor pe care teoria presupune că îi reprezintă.

Ca să nu ne mai mirăm, din cale-afară, de ceea ce se întîmplă pe la noi, este suficient să citim articolul 1 din Constituţia României. Dacă nu l-aţi citit niciodată cu ochii dumneavoastră nu trebuie să vă speriaţi prea tare, faceţi parte din largul grup al celor peste 90% dintre cetăţenii acestei ţări care nu l-au citit nici ei. Lectura merită, totuşi, căci de aici puteţi afla, scris negru pe alb, că forma de guvernare în statul numit România nu este "democraţia reprezentativă", ci republica! O confuzie gravă care pune din capul locului între paranteze, democraţia. Autorii constituţiei noastre nu au aflat, probabil, că republica este doar o superficială aproximare a formei de guvernămînt, care face simpla deosebire faţă de monarhie. Gestiunea puterii publice într-o republică, aşa cum orice cercetare istorică atestă, chiar şi a istoriei României, poate fi organizată după principii foarte diferite, ba chiar contrare democraţiei, cum este cazul oligarhiilor şi al autocraţiilor (republicane!). Nu trebuie să mergeţi prea departe cu cercetarea, suficient ar fi să îşi aducă aminte cineva de trecutul politic şi relaţia cu democraţia ale celor două republici care o preced pe cea actuală, respectiv Republica Socialistă România şi, anterior, Republica Populară Română. Republică, da, democraţie ba!! O grea moştenire, de care nu ne-am debarasat încă, nici acum!!! Ca dovadă, la paragraful doi al aceluiaşi prim articol din Constituţie, abia apare palid adjectivul democratic, ca determinant pe lîngă substantivul stat, fără să existe nici o legătură care să facă posibilă şi credibilă această calitate a statului. Evident, acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte două atribute înghesuite alături, "de drept" şi respectiv "social". Nu este deloc întîmplător faptul că "valorile supreme" pe care acest stat le garantează cetăţenilor săi, conform Constituţiei, nu sunt Drepturile fundamentale care se regăsesc în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, (nici urmă de referire la acest document fundamental!), ci o însăilare supradiluată de pseudo-principii presupus democratice, trei la număr, dezvoltarea personalităţii umane, dreptate (!!!) şi pluralism politic!!!! În sfîrşit, paragraful patru, ultima şansă de a introduce democraţia ca formă de organizare a instituţiilor de gestiune a puterii publice, ratează majestuos ocazia: "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, legislativă, executivă şi judecătorească, în cadrul democraţiei constituţionale. Va să zică, nu democraţie reprezentativă, ci constituţională!! Ce o fi aia, doar Bunul Dumnezeu ştie! Las la o parte că atributul fundamental al organizării democratice a instituţilor puterii, controlul reciproc şi eficient, a fost înlocuit cu un alt surogat, aşa zisul echilibru. Păi, ce fel de echilibru poate exista între puterea judecătorească şi cea legislativă, ca să luăm un exemplu? Nici unul, căci atribuţiile şi instrumentele lor, tipul de putere de care dispun sunt de naturi radical diferite. Nu poţi măsura metri cu litri, folosind aceeaşi unitate etalon. Poţi, în schimb, să organizezi relaţiile dintre cele două instituţii fundamentale, astfel încît, în anumite cazuri şi condiţii, puterea unuia să poată fi folosită eficient pentru a bloca excesele în exercitarea puterii de către cealaltă. La fel şi raporturile Executiv-Legislativ, Executiv-Putere judecătorească.

Cu o asemenea bază constituţională, nu este deloc de mirare că, la noi în România aceasta post-decembristă, organizarea instituţiilor pentru gestiunea puterii publice este varză, harcea-parcea, şi nu are mai nimic de a face cu democraţia, în afara numelui pe care îl foloseşte, prea puţin îndreptăţit... spre deloc! Realitatea vorbeşte de la sine!

Puterea legislativă a pus capăt unui mandat al executivului, organizat în jurul majorităţii PSD-Alde. În mod normal, ar fi trebuit să urmeze alegeri anticipate. Ok, nu se poate. Nu dă voie Constituţia! De aici şi pînă la aberaţia parlamentară potrivit căreia Comisiile parlamentare controlate de PSD sunt cele chemate să dea avizul pentru miniştrii propuşi de noua putere, organizată în jurul PNL, este mai mult decît un pas, este o prăpastie. La fel şi în privinţa aşa zisului drept al aleşilor de a lipsi "politic" de la şedinţele Parlamentului pentru a împiedica realizarea cvorumului. Cîtă teorie democratică ar trebui să învăţăm, pînă la a înţelege că mandatul de reprezentant în Parlament, Camera Deputaţilor sau Senat, nu este proprietatea personală a desemnatului mandatat? Alesul nu poate să facă ce vrea sau ce îi convine politic partidului din care face parte. Mandatul conţine obligaţia exercitării cu bună credinţă a funcţiei de reprezentare şi obligaţia de a face acest lucru conform programului instituţiei respective. Cine nu vrea sau nu poate, nu are decît să depună mandatul. Aberaţiile reglementărilor parlamentare, după urechea interesului meschin al alesului, se prelungeşte şi asupra executivului. Executiv invalidat pe moţiunea de cenzură; cu toate acestea guvernul cu pricina rămîne în funcţie cu atribuţii depline pînă... pînă cînd o vrea cel de sus să primească votul de învestitură alt guvern. Pînă atunci, Dăncilă împarte miliarde, funcţii şi sinecuri, în vreme ce se victimizează electoral şi din maşina oficial-guvernamentală de care se bucură nestingherit, ca şi de celelalte privilegii ale puterii. De ce? Pentru că cineva grijuliu a zis că Republica nu poate rămîne fără guvern. OK, nu poate rămîne, dar nu ar fi mai bine să dăm soluţia constituirii imediate a noului guvern, decît să prelungim aberant şi anti-democratic viaţa unui guvern căruia i s-a retras mandatul prin votul Parlamentului? Ba da, dar cine să o facă, dacă parlamentarii îşi fac singuri regulamentele, iar Curtea Constituţioană suferă de orbul găinilor în stadiu grav-avansat, cînd este vorba să scoată la iveală aberaţiile anti-constituţionale şi anti-democratice ale prevederilor regulamentelor şi ale legilor de func­ţionare a instituţiilor principale, Parlament, Guvern, Putere judecătorească?

După trei decenii de teste şi încercări nereuşite de a obţine democraţie reprezentativă dintr-o formulă constituţională paralelă şi cu democraţia şi cu reprezentativitatea, nu şubredă, ci dezastruoasă, poate ar fi cazul să înţelegem că democraţia nu creşte în pom, ci răsare din principii şi formule de organizare cît se poate de precise, dacă ele sunt cu îngrijire respectate şi ocrotite de lege şi de oameni. Lăsaţi de capul lor, reprezentanţii se reprezintă doar pe ei, iar libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor nu sunt apărate de nimeni şi cel mai puţin de stat!

Opinia Cititorului ( 13 )

  1. Excelent articol, domnule Codita, felicitari! O problema majora a Romaniei este lipsa de educatie a unei mari parti a populatiei. Si aici nu ma refer la matematica, fizica sau biologie, ci la educatia politica, economica si civica. De aceea e si foarte simplu pentru casta politica sa-si stabileasca propriile reguli de joc. Datorita lipsei de educatie si cultura poporul e dus cu zaharelul si distras cu circ. Din presa romanesca mai citesc doar acest site. Restul mi se par fituici de scandal. Acelasi lucru se aplica si la televiziuni. Cheia schimbarii e reforma educatiei. Dar e un proces de lunga durata. Ar fi foarte fain sa avem in viitor materii precum bazele economiei sau cultura civica ca materii de bac.

    1. Invatamantul sa aiba 2 obiecive, unul global si altul de specialitate. Nu putem sti totul despre nimic,cume cazul specializarii si nici sa stim de toate si nimic special sau mai rau, nimic din cele prezentate.

      Paradigma de invatamant trebuie schimbata pentru ca actuala formeaza minti fragmentate care nu pot vedea padurea din cauza copacilor. Institutul de stiinte ale educatiei poate sa largeasca acest proces la padogigia fericii. 

      Atuu-ul Europei rămâne în „grija față de viața și fericirea umană, este singurul obiectiv legitim al guvernului bun ” , după cum a spus Thomas Jefferson. Fericirea umană se învârte, în esență, în șase ingrediente, potrivit Națiunilor Unite:

      PIB pe cap de locuitor,  

      speranță ani de viață sănătoasă,  

      sprijin social (măsurat prin a avea pe cineva pe care să te bazezi în perioade de necaz),  

      să ai încredere (măsurată printr-o absență percepută a corupției în guvern și afaceri), percepută ca libertatea de a lua decizii de viață și  

      generozitate (măsurată prin donații recente).  

      Această încercare de măsurare a fericirii recunoaște acea prosperitate economică iar sănătatea și serviciile sociale bune joacă un rol rol central. Nu este o coincidență faptul că Raportul Fericirea ONU constată că Europa este deja una dintre cele mai fericite locuri de pe Pământ - dar acest lucru nu înseamnă că nu există nemulțumire. De fapt, raportul constată că boala mentală are impact asupra fericirii europene mai mult decât veniturile, angajarea sau bolile fizice.

      Dar, în timp ce factorii economici nu sunt singurii - sau, într-adevăr, cei mai importanți - factori pentru determinarea satisfacției umane cu viața, nici bunăstarea mentală și nici conectivitatea socială nu au un loc proeminent pe agendele factorilor de decizie.Prin urmare, pe lângă abordarea legitimă a preocupării economice, factorii de decizie ar putea face un pas înapoi pentru a-și adresa întrebarea mai amplă despre bunăstarea umană dincolo de termeni economici – și obține astfel schimbarea necesară pentru care Europa este cheie, dezvoltând orice alternativă la creștere înaltă, modele economice cu consum mare, care pot să fie stinse de consecințele schimbărilor climatice.  

      Europa este deja unul dintre cele mai fericite locuri de pe Pământ!

      Sa punem fericirea in centrul tuturor activitatilor umane ar fi culmea intelepciunii.

      Paradisul Lumii sau sufletul ei- Europa! Romania ar putea exemplu Europei si lumii, intoarcerea la suflet, la cunoasterea interiorului si apoi la reflectarea lui inafara. 

      Inima noastră este un mecanism uluitor: într-o zi şi o noapte, ea bate fără încetare, de aproape 100.000 de ori, trimițănd sângele să circule prin vase şi organe. Iar nouă ni se pare ab­so­lut firesc. Abia în momentul când ea iese din ritm, se poticneşte ori se opreşte, sau când avem senzaţia că pompează prea slab şi că începem să respirăm cu greutate, ne dăm seama că acest mușchi din cen­trul corpului nostru nu mai lucrează aşa cum tre­buie.

      În mod obişnuit, cauzele sunt căutate în exte­rior: alimentaţie cu grăsimi, băut, fumat, epuizare, moştenire genetică. Dar inima mai are o suferinţă prea puţin cercetată: sufletul. Inima este strâns le­gată de sentimente. Nu degeaba se spune că „ne-am luat o piatră de pe inimă” sau că „ne-a stat inima în loc”. Iar expresia „inimă zdrobită” nu reprezintă, aşa cum s-ar crede, o simplă metaforă. „Sindromul inimii zdrobite” este realmente o boală, descrisă şi acceptată ca atare în anii ’90. Simptomele ei clinice sunt identice cu cele ale unui infarct. Suferinţele sufleteşti afectează circulaţia sângelui şi provoacă decese cu cauză necunoscută. Inima, acest organ extrem de sensibil, funcționează ca un sistem de avertizare ce ne atrage atenția că în viaţa noastră există ceva care nu e în ordine. Avem multe lucruri de făcut, dacă dorim ca inimii noastre să-i meargă mai bine. 

      Modificarea curriculum-ului avand in centru fericirea umana, implicit cea a sufletului.

      Nu stiu absolut nimic despre pedagogia fericirii. Mi se pare un termen ezoteric. Pacat ca nu e permisa postarea de linkuri. Intotdeauna sunt dispus sa-mi largesc orizontul.

    Poate o solutie ar fi preluarea sistemului (constitutie, legislatie etc.) unui alt stat cu adaptarile de rigoare si structurile aferente. Nu trebuie sa inventam noi ceva nou. Oricum sistemul nostru francofon de republica semi-prezidentiala e o strutocamila.

    Eu propun un sistem de model scandinav sau eventual german. E clar ca propunerea mea nu conteaza, dar ar fii interesant stiut ce modele prefera comentatorii.  

    1. 1. FORMA de guvernare este republica . 2 METODA de guvernare este democratia reprezentativa .Simplu ,dar daca nu echivala arbitrar primele cuvinte din cele doua afirmatii , ii lipsea materia prima pentru jumatate de articol .Scamatorie gen hocus-pocus .

      Daca textul Constitutiei ar fi facut precizarea pe care o faceti dumneavoastra inca ar mai fi fost ceva, dar nu o face!!!! Faptul ca, de buna credinta, dumneavoastra o presupuneti, este OK, dar nu tine loc de text constitutional! Iar ca dumneavoastra multi, foarte multi alti oameni de buna credinta ai acestei tari presupun ceea ce nu este si apoi se mira ca nu se afla....democratie, stat de drept, respectul institutiilor statului si al legii fata de drepturile si libertatile fundamentale etc

      Acesta este si rostul textului, de altafel, sa atraga atentia ca ceea ce cred cei mai multi cetateni este de fapt o simpla presupunere iar nu ceea ce sta la baza organizarii politice din Romania. 

    ci răsare din principii şi formule de organizare cît se poate de precise, dacă ele sunt cu îngrijire respectate şi ocrotite de lege şi de oameni.”

    Care principii? 

    Care formule de organizare? 

    Care lege? 

    Care oameni? Atotputernicii Iordache, Nicolicea, Nicolae, Radulescu..., sprijiniti de infractorii din CCR, din CSM, din... ? 

    Poate de Dancila? In actual situatie, care sunt obligatiile Dancilei, reiesite din posturile ei de presedinte PSD si prim-ministru? Sa ramina protapita cu incrincenare in scaunul guvernamental sau sa favorizeze si urmeze cursul firesc al schimbarii? Sa urmeze indicatiile grupului dur al infractorilor din PSD sau interesul tarii? 

    Ce a ales Dancila sa faca vom vedea luni. Va asigura cvorumul sau nu? Daca n-o va face ne va da de inteles nu numai ca nu intelege sa urmeze spiritul Constitutiei, ci si ca in ciuda a orice ar vrea alegatorii, ea vrea sa ramina prim-ministru pina la alegerile la termen. Si ne mai confirma inca o data, asumindu-si un asemenea risc, ca-i o proasta, care nu se gindeste ca va fi taxata dupa cum merita de catre alegatori. Pentru ca nimic nu mai depinde de ea, totul depinde Orban, daca acesta va reusi sau nu sa alcatuiasca o majoritate. 

    Consider ca, daca in Parlament ajunge floarea infractorilor – pe care nicio constitutie nu-i poate impiedica de a fi alesi -, care incet-incet penetreaza si contamineaza = ”politizeaza” institutiile statului, este greu de crezut ca acestia n-ar avea impertinenta sau n-ar gasi mijloace sa faca Constitutia si legile sa lucreze pentru ei, chiar daca acestea ar fi elaborate de inteleptii Pamintului si sfintite de suflarea Sfintului Duh. 

    Este de dorit sa avem o Constitutie perfecta sau cit mai aproape de perfectiune. Dar cine s-o faca? Sa nu-mi spuneti ca gasca infractorilor care deocamdata ajung, vrem-nu vrem noi, in Parlamentul tarii, de unde fac constitutii, fac legi, fac guverne si politizeaza institutiile tarii. 

    Solutia ar fi ca alegatorii sa forteze modificari punctuale ale Constitutiei, in zonele in care aceasta s-a dovedit grav deficitara, si anume: 

    -Fixarea unui termen pentru investirea guvernului, cum ar fi: daca guvernul nu este investit in termen de 60 de zile de la prima nominalizare, Parlamentul se dizolva. Oricum, trebuie procedat cu mare atentie, sa nu ajungem in cealata extrema, sa avem alegeri in fiecare luna. 

    -Punerea sub control – cum? - sau desfiintarea CCR, care s-a dovedit a fi ghioga prin care infractorii au dat lovituri nimicitoare Justitiei. Ca urmare nu poate ramine asa. Deciziile unor politruci nu pot ramine definitive. 

    -Etc; 

    Gravele problem aparute la nivel inalt, la nivel de palate, face necesara o discutie asupra tipului de republica. Care sa fie, parlamentara, semiprezidentiala, prezidentiala? 

    Sa ne inchipuim ce s-ar fi ales de scumpa tara daca am fi avut republica parlamentara. Probabil ca la ora actuala Dragnea ar fi semnat Tratatul de aderare la Uniunea Economică Euroasiatică, luindu-i fata Serbiei, pentru a fi batut pe umar de Putin. Deci, categoric, republica parlamentara inca nu merge. 

    Tipul de republica prezidentiala este precedent, pe dos. 

    Deci, consider ca este bine, cu citeva precizari privind atributiile presedintelui, sa raminem cum suntem. Precizarile trebuie sa-l faca pe Presedinte sa fie si sa faca intradevar ce spune Constitutia: 

    “(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. 

    (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” 

    Trebuie ca Presedintele sa fie scos din situatia asta mizezabila in care orice Dancila-Firea-Olguta-Pana isi permite sa-l ia la/de p_la. 

    1. Si daca Dragnea ar fi fost presedinte si ar fi semnat aderarea la Uniunea Euro-Asiatice? Atunci nu ar fi fost buna republica prezidentiala? Mie mi se pare mult mai bine ca parlamentul sa aiba mai multe puteri decat o persoana. De fapt mi-as dori o presedentie ca in Germania. Presedintele are rol reprezentativ si onorific.

      In rest mi se pare foarte ok comentariul. Poate trebuie pentru cativa ani niste straini in anumite pozitii cheie.  

      Presedintele si Puterea au aceiasi culoare politica sau se alege praful sau lucrurile merg exceptional, sau merg asa si asa, daca toti sunt mediocri si nimeni nu-i locomotiva. Cu atitea interese si atita coruptie cel mai probabil este ca lucrurile sa mearga prost si f prost, cum merg.

      Daca Dragnea sau Ponta ajungea presedinte era clar ca se alegea praful, Justitia era calarita ca-n primi 24 de ani ai regimului democratic. Si cind Justitie nu e, nimic nu e. :)) 

      Cel mai bine este ca cele doua institutii sa fie de culori diferite, dar sa-si inteleaga misiunea si sa ajunga la consens, adica sa serveasca patria nu cine stie ce interese meschine. Consider ca in acest caz, controlindu-se una pe alta, este mai greu s-o ia razna ambele.

      Pentru noi Uniunea Economică Euroasiatică nu-i buna, adevarata dezvoltare a tarii se poate face doar cu sprijin occidental. 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Crypto

Supliment dedicat pieţei monedelor digitale
Dezbaterea online “Exporturile, în primul rând!”
BTPay
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
BITCOIN ROMANIA

Curs valutar BNR

04 Mar. 2021
Euro (EUR)Euro4.8784
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0503
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.3880
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6437
Gram de aur (XAU)Gram de aur223.2049

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Hidroelectrica
Concurs de idei de afaceri inovative ”Money is Funny” – ÎNSCRIERI
www.hipo.ro
HackITall2
Women Professionals in the Automotive Industry
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro