Fondul Proprietatea, prins într-un joc de putere ce depăşeşte regulile pieţei de capital

Ceea ce se desfăşoară în ultima vreme la Fondul Proprietatea nu mai poate fi descris nici ca neînţelegere procedurală, nici ca dispută legitimă de guvernanţă. Faptele, puse cap la cap şi confirmate oficial chiar de administratorul fondului, Franklin Templeton, prin comunicatul publicat ieri pe site-ul Bursei de Valori Bucureşti, ne arată un scenariu deliberat cu un obiectiv clar: mutarea controlului decizional dintr-o arhitectură de piaţă, transparentă şi predictibilă, într-un nucleu informal de influenţă în care statul şi actori din piaţa de capital acţionează concertat.

Piesa centrală a acestui tablou este comunicatul publicat de Franklin Templeton, un document care rupe definitiv perdeaua de fum a discursului oficial şi fixează cronologia reală a evenimentelor. Franklin Templeton afirmă explicit că, la data de 22 ianuarie 2026, negocierile pentru un mandat de 4 ani erau încheiate, cu un consens asupra principiilor şi termenilor contractuali. Mai mult, administratorul precizează fără echivoc că a făcut concesii materiale majore, inclusiv renunţarea la clauza de despăgubire pentru încetare anticipată, tocmai pentru a asigura stabilitatea Fondului şi capacitatea acestuia de a negocia tranzacţii strategice majore, precum potenţiala valorificare a participaţiei la Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti.

După finalizarea acestui acord, şi nu înainte, Comitetul Reprezentanţilor a anunţat public lansarea unui nou proces de selecţie pentru administratorul FP. O mişcare care, potrivit Franklin Templeton, a schimbat „fundamental premisele” negocierii şi a anulat logica concesiilor făcute. Cu alte cuvinte, regulile au fost schimbate după ce jocul fusese deja acceptat de ambele părţi. Reintroducerea clauzei de despăgubire, limitată la primii doi ani, nu a fost o escaladare, ci un reflex defensiv într-un context în care stabilitatea promisă dispăruse unilateral.

Această ruptură nu este întâmplătoare şi nu poate fi separată de presiunea exercitată de stat, prin Ministerul Finanţelor. Deşi deţine doar 11,57% din capitalul Fondului Proprietatea, Ministerul Finanţelor a intervenit agresiv în pregătirea AGA din 26-27 februarie 2026, cerând ca mandatul administratorului să fie redus de la patru ani la un singur an şi promovând revocări „imediate” din structurile de reprezentare alese la finalul anului trecut. Nu este o cerere de ajustare, ci o tentativă de fragilizare instituţională: un administrator ţinut pe termen scurt este un administrator vulnerabil, lipsit de levier şi de autoritate strategică.

Amintim că nu este prima acţiune de acest gen a Ministerului Finanţelor, care de-a lungul timpului, aşa cum am relatat în paginile ziarului BURSA, a pus presiune pe fondurile de pensii private să voteze la FP în sensul dorit de către reprezentanţii statului.

Citeşte Surse: "Finanţele caută susţinerea fondurilor de pensii la adunarea acţionarilor FP de mâine"

Momentul ales pentru această ofensivă nu este nici el întâmplător. La finalul anului 2025, Fondul Proprietatea raporta o valoare a activului net de 0,7944 lei/acţiune, în timp ce preţul din piaţă se situa în zona 0,67-0,68 lei, ceea ce înseamnă un discount de peste 15%. Este exact fereastra în care acumularea de acţiuni devine nu doar ieftină, ci şi extrem de eficientă din perspectiva influenţei viitoare.

În acest context apare Lion Capital, cu o mişcare care nu mai poate fi citită ca un simplu pariu investiţional. Oferta publică lansată vizează 191,6 milioane de acţiuni, adică 5,986% din Fondul Proprietatea, la un preţ de 0,68 lei/acţiune, pentru o valoare totală de aproximativ 130 de milioane de lei. Lion Capital nu porneşte însă de la zero. Înainte de ofertă, deţinerile sale directe erau de aproximativ 2,38%. Dacă oferta este dusă la capăt, participaţia totală a Lion urcă spre 8,3-8,4%. Deocamdată, Lion Capital a acumulat ieri la prânz la 20% din cei 6% doriţi.

Despre modul în care Lion Capital a iniţiat oferta pentru acţiunile Fondului Proprietatea, în condiţiile în care statul şi-a exprimat intenţia de a răscumpăra acţiunile deţinute de FP la Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti şi la Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, v-a informat şi ziarul BURSA la finalul anului trecut şi începutul lui 2026.

Citeşte Lion Capital vrea să cumpere 6% din Fondul Proprietatea

Citeşte Activul net al FP creşte cu 325 milioane lei, pe fondul reevaluării deţinerii la Aeroporturi Bucureşti

După ce Lion Capital va finaliza cumpărarea procentului dorit de acţiuni de la FP, aritmetica va deveni imposibil de ignorat. Statul, cu 11,57%, şi Lion Capital, cu aproape 8,4% (dacă va atinge această valoare), ar ajunge împreună la aproape 20% din capitalul Fondului Proprietatea. Într-un fond cu acţionariat dispersat, unde decizia se construieşte prin coaliţii şi blocaje, nu prin majorităţi absolute, acest prag este mai mult decât suficient pentru a egala sau neutraliza influenţa noilor membri din structurile de conducere şi pentru a impune o direcţie strategică favorabilă acestui nucleu.

Profilul actorilor adaugă un strat suplimentar de gravitate. O parte semnificativă dintre cei activi astăzi în jurul Lion Capital şi al altor jucători relevanţi din piaţă provin din structuri ale statului, cu experienţă directă în administraţie şi cu reţele instituţionale consolidate. De ce vorbim despre jucători proveniţi din structuri ale statului. Pentru că Bogdan Drăgoi, preşedintele Lion Capital, a fost secretar de stat în Ministerul Finanţelor în perioada septembrie 2006-noiembrie 2007, în timpul guvernării Tăriceanu, pentru ca ulterior, în perioada 9 februarie-27 aprilie 2012 să deţină funcţia de ministru al Finanţelor în guvernarea Ungureanu. Mai amintim că tatăl lui Bogdan Drăgoi, generalul în rezervă Dan Drăgoi, fost secretar de stat în Ministerul Industriilor în guvernele Roman şi Stolojan.

Reacţia pieţei a fost pe măsură. Au existat episoade de creşteri accelerate ale preţului, de aproximativ 5% în doar două zile, volume de tranzacţionare care au depăşit 30 de milioane de acţiuni într-o singură şedinţă, cu valori de peste 15 milioane de lei, mult peste mediile obişnuite. Suspiciunile au ajuns până la ASF, ceea ce spune totul despre nivelul de tensiune şi despre fragilitatea încrederii.

În acest context, comunicatul Franklin Templeton capătă o greutate decisivă. Administratorul nu vorbeşte vag despre principii, ci vine cu cifre şi rezultate: un randament total de 1.340% pentru acţiuni şi 495% pentru VAN, 4,3 miliarde dolari în tranzacţii finalizate, 1,5 miliarde dolari investiţii străine de portofoliu atrase şi 29,2 miliarde lei returnate acţionarilor. Aceste date nu descriu un administrator eşuat, ci unul care a livrat constant şi care, tocmai de aceea, devine incomod într-un moment în care miza nu mai este performanţa, ci controlul.

Imaginea de ansamblu este una profund îngrijorătoare. Statul nu încearcă să preia Fondul Proprietatea printr-un gest brutal, vizibil, ci printr-o strategie de uzură: mandate scurte, destabilizarea guvernanţei, schimbarea regulilor după închiderea negocierilor şi acumulare de acţiuni la discount de către actori din piaţă cu legături vechi cu aparatul public. Dacă această manevră reuşeşte, Fondul Proprietatea riscă să îşi piardă exact raţiunea pentru care a fost creat: aceea de a fi un vehicul independent, ferit de captură politică.

Nu mai este vorba despre o dispută tehnică şi nici despre un conflict contractual. Este o bătălie pentru decizie, purtată simultan pe frontul instituţional şi pe cel al pieţei de capital. Iar miza finală nu este un mandat sau o clauză, ci cine va ţine, în următorii ani, mâna pe volanul unuia dintre cele mai importante portofolii strategice din România.