Geopolitica sportului: posibil boicot al Cupei Mondiale 2026

Într-un peisaj internaţional tensionat, în care relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite sunt puse sub presiune de o dispută diplomatică rar văzută, ideea boicotării Cupei Mondiale de fotbal din 2026 - organizată în Canada, Statele Unite şi Mexic - a intrat în dezbatere publică în Germania şi în unele cercuri politice europene. Originea tensiunii nu este legată de fotbal, ci de o criză geopolitică în jurul Groenlandei, informează AFP. Preşedintele american Donald Trump a reiterat intenţia de a prelua controlul asupra insulei arctice, argumentând că aceasta este esenţială pentru securitatea naţională a SUA. Ca măsură de presiune, Trump a anunţat impunerea de tarife vamale suplimentare de până la 25% asupra unor ţări europene, inclusiv Germania, dacă acestea se opun acestui plan sau nu vor negocia „vânzarea” Groenlandei. Aceste ameninţări au generat condamnări din partea liderilor UE, iar Germania, alături de partenerii europeni, a început să pregătească răspunsuri coordonate împotriva ceea ce unele capitale europene descriu drept „şantaj economic”.

• Apeluri politice la boicot: cine le lansează

În acest context, câteva voci politice germane importante au sugerat că un boicot al Cupei Mondiale 2026 ar putea fi folosit ca instrument de presiune. Jurgen Hardt, purtător de cuvânt pentru politica externă al Uniunii Creştin-Democrate (CDU), a declarat pentru publicaţia Bild că anularea participării Germaniei la Mondial ar fi „ultima soluţie” pentru a determina administraţia Trump să renunţe la presiuni legate de Groenlanda. Roderich Kiesewetter, un alt deputat CDU, a afirmat, citat de presa germană că, dacă ameninţările comerciale americane se materializează, „îi este greu să-şi imagineze că ţările europene vor participa la Cupa Mondială”. Deputaţi din Partidul Social-Democrat (SPD) au spus, de asemenea, că opţiunea boicotului ar trebui luată în calcul ca parte a răspunsului larg la presiunile Washingtonului. Totuşi, guvernul german a clarificat că decizia privind participarea la competiţia fotbalistică nu aparţine executivului, ci federaţiilor sportive: atât Federaţia Germană de Fotbal (DFB), cât şi FIFA vor decide „în mod autonom” în privinţa unui eventual boicot. Guvernul federal a spus că respectă autonomia sportului şi nu va interveni politic în această decizie.

• Opinia publică şi impactul simbolic

Un sondaj realizat de institutul INSA pentru ziarul Bild arată că 47% dintre germani ar susţine un boicot al Cupei Mondiale dacă SUA ar anexa Groenlanda, în timp ce 35% s-ar opune acestei măsuri. Pentru o naţiune cu o tradiţie fotbalistică puternică - Germania fiind cvadruplă campioană mondială şi prezentă la toate ediţiile turneului din 1954 încoace - o retragere din competiţie ar avea un impact simbolic şi sportiv major.

• Reacţii europene şi ecouri internaţionale

Disputa privind Groenlanda a mers dincolo de ideea de boicot sportiv. Uniunea Europeană a decis recent să suspende ratificarea unui acord comercial cu SUA, considerând ameninţările tarifare ca fiind „inacceptabile” şi contrare principiilor relaţiilor comerciale transatlantice. Lideri precum Emmanuel Macron au promis un răspuns unitar şi coordonat al Uniunii la aceste presiuni, iar planificarea unor contramăsuri economice, inclusiv tarife pentru produse americane, a fost discutată la nivel diplomatic. Cazul Germaniei evidenţiază tensiunea dintre autonomia organismelor sportive şi presiunile politice externe. În teorie, FIFA şi federaţiile naţionale decid singure participările la competiţiile internaţionale. În practică, însă, când un turneu global este folosit ca instrument de negociere geopolitică, graniţele dintre sport şi politică se estompează. Preşedintele FIFA, Gianni Infantino, a încercat recent o apropiere de administraţia Trump, inclusiv prin acordarea unui premiu special, ceea ce a generat critici în unele cercuri ale comunităţii fotbalistice internaţionale. Până în prezent, nu există o decizie oficială de boicot din partea Germaniei sau a altor naţiuni europene pentru Cupa Mondială 2026. Decizia finală rămâne în mâinile organismelor sportive, iar evoluţia situaţiei geopolitice în următoarele luni ar putea influenţa profund atât sportul, cât şi relaţiile transatlantice.