Interviul care nu a mai fost

Nu l-am cunoscut pe profesorul Mircea Coşea, pentru că nu am fost un student la ASE şi nici la veo facultate de economie, finanţe sau marketing. Despre politicianul Mircea Coşea am amintiri vagi din perioada post-revoluţionară în care a fost secretar de stat în guvernul Văcăroiu şi din perioada în care a fost unul dintre primii europarlamentari români, care a ajuns la Strasbourg pe lista PNL.

Nu ştiu dacă Mircea Coşea a fost un adevărat social-democrat sau un adevărat liberal. Ştiu că a fost membru al Partidului Comunist Român şi că, potrivit deciziei 1692/31.05.2007 emisă de CNSAS, nu a fost colaborator al Securităţii, ci un fel de ofiţer acoperit al acestei structuri.

Nu l-am cunoscut pe Mircea Coşea în perioada comunistă, dar am dialogat cu domnia sa în ultimii ani, cu prilejul diferitelor opinii pe care i le-am solicitat pentru anumite articole economice din ziarul BURSA. Am întâlnit un om care era deschis dialogului, care nu se ferea să pună punctul pe i, ori de câte ori, în opinia domniei sale şi a experienţei profesionale acumulată de-a lungul anilor, guvernul lua decizii care aveau efecte negative asupra mediului de afaceri şi asupra cetăţenilor.

Indiferent că vorbim despre guvernări social-democrate sau guvernări liberale, Mircea Coşea a criticat măsurile pripite luate de acestea la iniţiativa miniştrilor de finanţe din fiecare Executiv. Iar criticile erau bine argumentate şi nu se limitau doar la acuzarea incompetenţei funcţionarilor publici, ci Mircea Coşea oferea şi soluţii care să permită dezvoltarea economică, dezvoltarea mediului de afaceri şi, în final, un trai mai bun pentru cetăţeni. Sau un trai decent, aşa cum scrie în Constituţia României, obligaţie sau obiectiv pe care niciun guvern post-decembrist nu l-a atins încă.

În urmă cu câteva luni, am discutat telefonic cu domnia sa pentru realizarea unui interviu despre economia românească şi soluţiile pentru ca ea să redevină competitivă. Din păcate starea de sănătate nu i-a permis să ne vedem pentru a face interviul respectiv.

Aşa că astăzi este şi despre interviul care nu a mai fost... Şi despre faptul că profesorul Mircea Coşea avea un respect imens pentru toţi jurnaliştii din România, că nu refuza pe niciun reprezentant mass-media care îl contacta, că, pentru a veni în sprijinul acestei profesii, uneori ieşea chiar din examenele pe care studenţii săi de la ASE le susţineau pentru a ne oferi o opinie în legătură cu tema economică sau financiară a zilei.

Viaţa unui om nu trebuie privită doar prin prisma a ceea ce a făcut până la Revoluţia din decembrie 1989, ci şi prin prisma a ceea ce a făcut după acel moment. Mai ales că Revoluţia a fost făcută de cei care s-au născut şi au trăit o parte din viaţa lor înainte de decembrie 1989. Dacă unii dintre ei au continuat să se comporte ca în perioada anterioară, atunci, probabil, sunt de condamnat. Dacă s-au schimbat şi au făcut lucruri care rămân, ar trebui evaluaţi aşa cum merită fiecare dintre noi.

Nu mă număr printre cei care doresc să arunce cu pietre, deoarece consider că o analiză obiectivă a unei persoane trebuie să includă tot parcursul vieţii sale şi nu doar ce le convine unora sau altora.

De aceea, mă alătur celor care spun doar atât: Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească pe cel care a fost Mircea Coşea.