Întîlnirea Putin-Trump, călăul şi calfa de dulgher

Dacă nu v-aţi lămurit ce roluri joacă cei doi în piesa pusă în scenă tocmai în ţinuturile îngheţate din Alaska, încerc să vă ajut. Cînd ”marele summit” a fost anunţat, destul de neobişnuit şi mai ales cam pe nepusă masă, s-a vorbit despre ”Pace”. Scopul întîlnirii ruso-americane era împlinirea promisiunii făcută de Trump, încă din campania sa prezidenţială, neonorată pînă în prezent. Secvenţa care a adus lucrurile aici este şi ea semnificativă. După o lungă serie de încercări eşuate de a-l convinge pe Putin că trebuie să facă pace, Trump a recurs la un soi de ultimatum. Rusia să înceteze conflictul armat şi să treacă ferm la masa negocierilor. Dacă nu, atunci sancţiuni peste sancţiuni şi la mijloc alte sancţiuni, iar, la o adică, nu s-a sfiit Trump să dea pe goarnă, Putin ar putea fi bombardat şi el, nu doar de la Kiev, ci chiar de la Washington! Waw! Cînd a expirat termenul ”fatidic” nimic nu se schimbase, nici în peisajul activităţilor militare, nici în cel politic. Rusia şi-a văzut de treabă, iar Putin şi-a bătut joc public de ultimatumul lui Trump. În acelaşi timp, propaganda de la Moscova a resuscitat o linie ”neobişnuită” de atac asupra lui Trump, dînd publicului larg, din Rusia şi de pretudindeni, acces selectiv la nişte poze mai ”deocheate” ale Primei Doamne a Americii, Melania Trump, de pe vremea cînd profesa cu mult succes internaţional meseria de model. Povestea aceasta a căzut ca un bolovan peste căruţa şi aşa subredă a mandatului prezidenţial Trump 2, scufundat tot mai adînc şi tot mai periculos în mlaştina revelaţiilor despre legăturile sale cu Jeffrey Epstein. Şi nu doar a legăturilor, ci şi a activităţilor practicate în compania sus zisului mort în condiţii misterioase într-o închisoare de mare securitate, pe cînd îşi aştepta judecata, tura a doua!, pentru activităţi în domeniul prostituţiei cu minori, plus alte delicte asociate şi deloc colaterale. De condamnat a fost condamnată Gislaine Maxwell, ”tovarăşa de drum lung” şi mîna dreaptă a lui Epstein, cunoştinţă mai mult decît familiară atît a lui Trump, cît şi a Melaniei. Trump s-a gîndit, într-un puseu de ”umanitarism”, să îi uşureze lui Gislaine povara închisorii şi, dacă s-o putea, chiar să o scutească de o parte sau chiar de toţi cei 20 de ani de ”mititica” la care o condamnase curtea care a judecat-o. Toate aceste gînduri şi ”fapte bune” l-au transformat pe Trump în ţinta unei revolte chiar în rîndul susţinătorilor săi MAGA, nu mai vorbesc despre inamicii politici. Ce mai, sacul de box al tuturor nemulţumiţilor şi răzvrătiţilor din Statele Unite! Întîlnirea cu Putin a venit şi este folosită de Trump şi de maşinăria lui de propagandă ca o binevenită schimbare de macaz. Ca o şansă de a şterge de pe prima pagină scandalul Trump-Epstein-Gislaine Maxwell. În ciuda anunţului ”istoricei întîlniri”, asaltul asupra lui Trump nu şi-a redus cîtuşi de puţin forţa şi nici impactul. Încît, te întrebi de ce a recurs Putin la această manevră? Răspunsul este străveziu. Trump trebuia adus în faţa lui Putin timorat, bătut ca un cîine pribeag, gata să îi lingă mîna dacă acela îi va arunca fie şi umbra unui os de ros, care să îi mai salveze o vreme cariera politică şi şederea la Casa Albă. Dacă cuvîntul ”Ucraina” şi sintagma ”pace în Ucraina” vor fi pronunţate la reuniunea Putin-Trump din Alaska, ele vor fi doar nişte zorzoane menite să ia ochii prostimii care se uită cu admiraţie la ”cei doi mari oameni politici”. Chiar dacă presupunem, eu însă nu cred deloc în această eventualitate, că pe masa aşa ziselor discuţii va exista un draft care să menţioneze condiţiile necesare şi suficiente pentru ca Rusia să pună capăt agresiunii sale din Ucraina, el va fi cel elaborat la Moscova şi transmis lui Trump prin intermediul ”mesagerului său special” acum cîteva zile. Nimic de discutat, nimic de negociat. Cît de şubredă, nesustenabilă şi irelevantă este poziţia cu care Trump se duce să îl întîlnească pe Putin se poate simplu constata din declaraţiile în care Preşedintele SUA a vrut să facă pe deşteptul şi să anunţe el lumii, înainte de summit, că vor fi nişte ”schimburi teritoriale”, nişte cîştiguri, dar şi nişte sacrificii de cele două părţi!! Rusia nu are de dat nici un fel de teritorii Ucrainei, în afară de cele pe care le-a ocupat militar şi anexat ilegal! Acelea aparţin, însă, de drept, Ucrainei!!! Este clar ca lumina zilei că Trump se duce în Alaska pentru a subscrie umil la poziţia Moscovei şi a lui Putin. Nu are alt plan, nu are alte soluţii.

Şi, uite aşa, se lămuresc toate rolurile din piesă. Putin este călăul. Al Ucrainei şi al lui Jelenski, al păcii şi al ordinii internaţionale bazate pe forţa dreptului, al viitorului Europei şi chiar şi al Americii. Un rol asociat cu oarece faimă şi statut social, un rol temut şi mai ales preţuit de cei care recurg la serviciile călăului profesionist de mare ţinută, un rol care aduce venituri nu tocmai neglijabile. Victima cu capul pe butuc, Ucraina. Şi, Trump? Păi, n-aţi înţeles? Toată scena aceasta are loc pe un eşafod. O structură de lemn ridicată binişor deasupra locului, ca să poată cît mai multă lume vedea spectacolul execuţiei. Iar, pentru întemeierea şi ridicarea ei este nevoie de meşteri dulgheri. Trump este calfă la unul dintre ei!