LIVE TEXT: Conferinţa "Codul Insolvenţei” - ediţia a XII-a -

Actualizare - Adrian Lotrean, Infinexa: „Tot mai mulţi debitori au văzut în concordat o şansă de salvare înainte de insolvenţă”

Tot mai mulţi debitori au văzut în procedura de concordat preventiv o şansă reală de salvare înainte de a ajunge la insolvenţă, a afirmat Adrian Lotrean, CEO al Infinexa.

Conform unui studiu prezentat de directorul companiei de restructurare şi insolvenţă, la nivel naţional, în perioada 1 ianuarie 2021 - 31 decembrie 2025, au fost introduse un număr de 549 de cereri ce au privit deschiderea procedurii de concordat preventiv, în conformitate cu prevederile art. 16 şi următoarele din Legea nr. 85/2014.

În 2021, concordatul preventiv era aproape necunoscut: doar 16 cereri depuse şi 8 deschise. Cinci ani mai târziu, cifrele s-au multiplicat de 15 ori, ajungând la 244 de cereri în 2025. ”Această explozie semnalează o schimbare de mentalitate: tot mai mulţi debitori au văzut în concordat o şansă reală de salvare înainte de a ajunge la insolvenţă”, a punctat Adrian Lotrean.

Potrivit prezentării, în timp ce concordatul a crescut exponenţial, insolvenţele au urmat un trend liniar şi previzibil: de la 6.144 în 2021 la 7.553 în 2025, echivalentul unei creşteri de 22,9% în cinci ani.

(A.I.)

---

Actualizare - Cristina Elena Stănescu, ANAF: Modificările legislative recente mută atenţia pe analiza perioadei anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă

Prin modificările legislative recente, se încearcă mutarea atenţiei pe analizarea mai atentă a perioadei anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă, a afirmat Cristina Elena Stănescu, Directorul General al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

Domnia sa a spus: ”ANAF este creditor, dar unul atipic, care, în momentul de faţă, are ca principală problemă, generată de procedurile de insolvenţă, tocmai aceste obligaţii curente desfăşurate pe perioada în care societatea se află în insolvenţă şi în care, din punctul nostru de vedere, supravegherea trebuie făcută cu mai multă aplicare şi implicare. Asta deoarece nu poţi demonstra, în primul rând, unui creditor că eşti o societate care poate să reuşească într-o reorganizare, dacă nu poţi să-ţi achiţi, în primul rând, obligaţiile curente, fără a avea pretenţia ca acei creditori să admită că mai au şanse la recuperarea sumelor anterioare deschiderii procedurii”.

Cristina Elena Stănescu a adăugat: ”Prin modificările legislative din ultimul timp, mai ales cele aduse prin Legea 239, se încearcă mutarea atenţiei, ceea ce este exact lucrul pe care toată lumea îl aşteaptă de la ANAF, pe o analiză mai atentă în perioada anterioară deschiderii procedurii, pentru a identifica din timp eventualele dificultăţi pe care o societate le întâmpină. Există şi o condiţie impusă ANAF-ului printr-un jalon PNRR, respectiv de a crea şi a implementa un algoritm de avertizare timpurie, bazat pe managementul riscului, astfel încât, în urma unor analize realizate pe bazele de date ale ANAF-ului, să se identifice momentul în care un contribuabil începe să aibă probleme, iar ulterior să trimită acele notificări. În jalon este prevăzută inclusiv o măsură ca aceste notificări să fie aduse la cunoştinţa Registrului Comerţului, care să le înscrie într-o evidenţă, astfel încât, în momentul în care societatea ajunge într-o procedură de insolvenţă, uneori inevitabil, administratorul judiciar să ştie că, la un moment dat, când societatea începuse să aibă probleme, ANAF i-a atras atenţia. Această notificare ajută, pe de o parte, administratorul judiciar să-şi completeze acel raport pe cauze de insolvenţă, pentru care, din câte ştiu, Legea 239 prevede expres obligaţia de a completa cu informaţiile legate de măsurile pe care le-au întreprins administratorii societăţii, în vederea depăşirii momentelor de dificultate, astfel încât să se vadă dacă, într-adevăr, s-au luat nişte măsuri coerente şi eficiente sau, dimpotrivă, nu au făcut decât să încerce să fugă de tot ceea ce înseamnă partea de gestionare a unei societăţi”.

(A.I.)

---

Actualizare - Valentina Burdescu, Director Direcţia Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ONRC: "Nu avem o creştere semnificativă a numărului de proceduri de insolvenţă deschise”

Numărul companiilor care au apelat la o procedură de insolvenţă nu este unul care să activeze un semnal de alarmă a declarat Valentina Burdescu, Director Direcţia Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ONRC.

Domnia sa a precizat: "O statistică actualizată la data de 17 martie, raportată la numărul de proceduri pentru care am primit fie hotărâri judecătoreşti, fie notificări de deschidere a procedurii de insolvenţă, arată că în anul 2024 avem 7415 deschideri de procedură a insolvenţei, iar în anul 2025 avem 7781 de proceduri. Într-adevăr, este o creştere, însă nu este o creştere care să alarmeze şi nici care să ducă la anumite concluzii. În 2026 avem 1000, in primele două luni, ianuarie-februarie, 1117 proceduri deschise. Într-adevăr, cel mai mare număr de proceduri deschise l-am avut după perioada 2007-2008, când am ajuns la 30.000 de deschideri de procedură, după ce anterior acestei perioade am avut, să zicem, un trend undeva la 4500, în jur de 4500 de proceduri. Deci, ani de zile am mers pe 4500 de proceduri. Nu cred că am depăşit 5000 de proceduri. A venit această perioadă cu 30.000 de proceduri. Ulterior, evident, cifra a scăzut şi s-a stabilizat cumva, să zicem, în jur de 5000, 6000, 7000 de proceduri. Deci nu avem o creştere semnificativă. Ce-i drept, faţă de perioada anterioară anului 2007 este o creştere, dar să nu uităm că şi faţă de perioada 2007 avem o creştere semnificativă a numărului operatorilor economici înregistraţi în registrul comerţului. Din aceste proceduri, o mare parte a lor, evident, se transformă în proceduri de faliment. În această perioadă avem deschise 6757 de proceduri de faliment. În 2025, 6904 proceduri de faliment, iar în 2026, ianuarie-februarie, 15 proceduri de faliment”.

În ceea ce priveşte procedurile de reorganizare, doamna Burdescu a arătat că în anul 2024 sunt 373 de procedure deschise, 378 de proceduri în 2025 şi 79 de proceduri în perioada ianuarie-februarie 2026.

Domnia sa a precizat: "Dacă raportăm 375 la 7400 de proceduri deschise, da, este un procent mic, însă este aproape 6%. Dacă ne raportăm la perioada anterioară anului 2007, avem o creştere aproape de 50%, chiar 75-100% pe anumite zone, pentru că în acea perioadă numărul de proceduri de reorganizare deschise era destul de mic. Cred că 1-2%, maxim 2,5%, aveam proceduri deschise în acea perioadă. Deci avem o creştere timidă, ce-i drept, dar avem o creştere a procedurilor de reorganizare şi o să vedeţi că avem şi o creştere a procedurilor de reorganizare închise cu succes şi reinserţie în circuitul comercial”.

În ceea ce priveşte situaţia procedurilor aflate în derulare la data de 31 decembrie 2025, numărul acestora era de 13.914 proceduri de insolvenţă. În ceea ce priveşte situaţia procedurilor de insolvenţă închise în perioada 2024-2026 prin hotărâri judecătoreşti cu închidere şi radiere din registrul comerţului, reprezentanta ONRC a arătat că în anul 2024 au fost 6750 de procedure închise, în 2025 - 6498 de proceduri închise şi 107 proceduri închise în perioada ianuarie-februarie 2026. Legat de reinserţia în activitatea comercială, în 2024 - 24 de procedure s-au finalizat cu revenirea companiilor în activitate normal, majoritatea provenind din planuri de reorganizare realizate cu succes, iar în 2025 - 275 de procedure şi 42 de proceduri în ianuarie-februarie 2026.

(G.M.)

---

Actualizare - Mihaela Sărăcuţ - Preşedintele Secţiei a II-a civilă, Curtea de Apel Cluj: "Pe lângă avertizarea timpurie, e nevoie de o educaţie a antreprenorilor, care să porneasca din zona ANAF”

Un element care poate ajuta companiile aflate la limita insolvenţei sau a imposibilităţii de plată este educaţia juridică şi financiară a antreprenorilor din ţara noastră, susţine judecătorul Mihaela Sărăcuţ, preşedintele Secţiei a II-a civilă din cadrul Curţii de Apel Cluj.

Doamna judecător a precizat: "Principalul lucru pe care antreprenorul român trebuie să îl înţeleagă este să poată identifica momentul în care are cu adevărat probleme în compania pe care o conduce. Dacă identifică repede, de îndată, are educaţia financiară necesară, iar avertizarea timpurie îi poate fi de folos. (...) Cred că trebuie să pornim de la premisele de bună-credinţă. Instanţa e de bună-credinţă, autorităţile statului la fel şi cel care a ajuns în această procedură e de bună-credinţă; toţi îşi doresc să găsească o modalitate pentru depăşirea situaţiei dificile în care a ajuns antreprenorul. Cred că, alături de avertizarea timpurie, de notificarea trimisă de ANAF, trebuie să existe un serviciu care să ofere minimum de informaţii pentru antreprenorul disperat, care nu ştie în ce direcţie să o apuce şi ce trebuie să facă. Acesta ar putea fi un prim pas pentru educaţia juridică şi financiară a antreprenorului. Cred că fiecare îşi doreşte să o scoată la capăt. Dacă, alături de notificare, ar găsi un kit, o informaţie, un indiciu, de unde ar putea să înceapă aventura societăţii aflate la limita insolvenţei sau în dificultate, antreprenorul ar simţi mai aproape organele statului. (...) Cred că e nevoie de o educaţie, care să porneasca din zona ANAF. Legislaţia e în continuă mişcare, dar nu e ceva secret, iar publicitatea ei trebuie făcută pentru cei care au nevoie de legislaţia respectivă”.

(G.M.)

---

Actualizare - Cătălin-Andrei Dascăl, UNPIR: ”Suntem datori să încercăm concordatul preventiv”

Întrebarea dacă concordatul preventiv este o soluţie reală sau doar amână falimentul nu ar trebui să existe, conform opiniei domnului Cătălin-Andrei Dascăl, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), care menţionează: ”De ce trebuie să ne punem această întrebare? Dacă un pacient merge la medic, ne întrebăm dacă să-l tratăm pentru că s-ar putea să nu dea rezultate tratamentul? Trebuie să încercăm, suntem datori să încercăm. Dacă există acest concordat sau orice altă procedură de prevenire a insolvenţei, chiar şi o procedură de insolvenţă cu reorganizare, de ce să nu încercăm să salvăm ceva? Avem o datorie faţă de compania în cauză, să încercăm. Nu facem altceva decât să-i dăm o şansă, a doua şansă, pentru că prima a plecat. Este clar că nu se va întâmpla ceva rău. Putem să avem succes sau insucces. Dacă avem insucces, ajungem în faliment. Nici falimentul nu trebuie privit ca o dramă majoră, pentru că în spatele acelei companii, dacă există active, ele vor fi vândute, vor avea în continuare o utilitate economică. Un alt investitor fie îi va schimba destinaţia, fie îi va continua destinaţia, dar ea va funcţiona, nu va dispărea”.

(V.R.)

---

Actualizare - Gabriela-Corina Ene, membru al Comisiei Juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor: "Tunurile financiare date statului nu au fost posibile decât sub supravegherea ANAF”

Statul are toate instrumentele necesare să intervină la timp în procedurile de insolvenţă, a afirmat deputatat Gabriela-Corina Ene, membru al Comisiei Juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor.

Domnia sa a precizat: „Din practica mea, acele tunuri, ţepe date statului nu au fost posibile decât sub supravegherea ANAF. Mă uitam la cifrele din creanţele ANAF-ului şi îmi era greu să le includ în tabel, deoarece erau cu multe zerouri, şi mă întrebam cum s-a ajuns la această situaţie. Sunt cazuri bătătoare la ochi, care ridică semne de întrebare, iar problema cea mai mare este privind modul cum se aplică legea de către instituţiile puiblice. De aceea, consider că problema privind firmele care au produs găuri la stat este chiar la stat. În consecinţă, noi, ca legiuitori, trebuie să ne asigurăm că legile sunt puse în aplicare în mod corect de către instituţiile statului, fără excepţii de la aplicare. Când sunt situaţii de reorganizare judiciară, statul şi creditorii trebuie să fie parteneri în această procedură, pentru că din faliment nu are nimeni de câştigat mai mult. O reorganizare este benefică pentru toţi, chiar dacă nu acoperă integral creanţele din tabloul de creanţe. Ideal ar fi prevenţia sau concordatul înainte, dar este necesar să se schimbe percepţia şi să avem mai multe proceduri de reorganizare pentru firmele care trec prin această situaţie şi aduc plusvaloare societăţii”.

Gabriela-Corina Ene s-a referit şi la răspunderea administratorului companiei, iar în opinia domniei sale, "Executivul şi-a dorit, probabil, să se protejeze mai bine”.

Doamna deputat a adăugat: "Numai că este dificil astăzi, pentru că nu văd un lucru bun în a pedepsi greşeala unui administrator, în a merge după cel care a greşit din punct de vedere al managementului. Ar trebui să pedepsim fraudele, reaua intenţie, nu greşeala unei persoane care nu a avut un management foarte bun sau a fost lovită de factori externi care au adus situaţia de imposibilitate de plată. Ar trebui să corectăm situaţia şi să facem prevenţie pentru stat, astfel încât să ne asigurăm că persoanele care se gândesc cu rea intenţie şi fac afaceri pentru a frauda statul sau alţi parteneri de afaceri sunt sancţionate, nu să pedepsim omul care a greşit prin decizii de management”.

(G.M.)

---

Actualizare - Simona Miloş, preşedintele INPPI: "Insolvenţa este un mecanism de ordine”

Într-o economie de piaţă funcţională, insolvenţa este un mecanism de ordine, subliniază Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI). Domnia sa a explicat: "În ultimele luni, în discursul public din România a apărut tot mai frecvent o idee care merită analizată cu atenţie: aceea că procedura insolvenţei ar fi, în esenţă, un mecanism prin care companiile încearcă să evite plata obligaţiilor fiscale. Că procedurile de restructurare preventivă sunt doar o amânare a falimentului. Mesajul apare în declaraţii ale autorităţilor fiscale, în intervenţii ale unor membri ai guvernului şi, uneori, chiar în dezbaterea publică mai largă.

Cred că este util să privim această idee cu prudenţă, nu pentru că abuzurile nu ar exista. În orice sistem juridic există situaţii patologice. Doar că reducerea unui fenomen complex - cum este insolvenţa - la o singură explicaţie riscă să deformeze realitatea economică şi juridică pentru care acest mecanism a fost reglementat.

Înainte de orice altă discuţie, trebuie să ne reamintim un lucru simplu: insolvenţa nu este momentul în care apar problemele unei companii. Insolvenţa este momentul în care aceste probleme devin imposibil de gestionat în afara unui cadru juridic concursual şi colectiv”.

Insolvenţa opreşte competiţia individuală a creditorilor pentru activele debitorului şi creează un cadru în care aceste active pot fi valorificate într-un mod care maximizează valoarea economică, precizează Simona Miloş. Aceasta arată că, atunci când discutăm despre raportul dintre stat şi procedura insolvenţei, nu trebuie să omitem faptul că statul nu este un creditor obişnuit. Statul, prin autoritatea fiscală, este singurul creditor care are acces permanent la informaţiile economice ale contribuabililor. Declaraţiile fiscale şi raportările periodice oferă autorităţilor fiscale o imagine constantă asupra evoluţiei situaţiei financiare a unei companii, arată Simona Miloş, adăugând: "Pe lângă această poziţie informaţională privilegiată, statul dispune şi de instrumente administrative directe de constrângere: executare silită, popriri, măsuri asigurătorii.

Creditorii comerciali nu au aceste instrumente. Furnizorii, partenerii contractuali sau chiar instituţiile financiare descoperă, de regulă, deteriorarea situaţiei financiare a unui debitor abia atunci când aceasta devine vizibilă în relaţiile comerciale”.

Dacă statul este creditorul care vede primul deteriorarea situaţiei financiare a unei companii şi dacă dispune de cele mai puternice instrumente de intervenţie, atunci cum ajung unele societăţi să acumuleze datorii bugetare foarte mari înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă?, întreabă specialistul, precizând: "Dacă intervenţia creditorului bugetar ar avea loc sistematic într-un stadiu incipient al deteriorării financiare, acumularea unor datorii fiscale masive ar deveni, probabil, mult mai puţin frecventă. Această discuţie devine cu atât mai relevantă dacă privim evoluţiile de la nivel european.

La nivelul Uniunii Europene, reforma recent adoptată privind armonizarea anumitor aspecte ale legislaţiilor de insolvenţă pleacă de la o premisă diferită. Insolvenţa nu este privită ca o zonă a suspiciunii permanente, ci ca un mecanism economic necesar pentru funcţionarea pieţei interne.

Accentul este pus pe eficienţă, previzibilitate şi pe conservarea valorii economice. Proceduri precum pre-pack sunt gândite tocmai pentru a permite transferul rapid al afacerilor viabile şi pentru a evita pierderea valorii economice. Totodată, acele instrumente de avertizare timpurie au fost gândite la nivel european pentru a preveni intrarea in insolvenţă, prin crearea unor mecanisme de diagnosticare a dificultăţilor dar, mai ales prin crearea unui suport şi a unui acces gratuit la consultanţă şi la cadrele de restructurare preventivă”.

(E.O.)

---

Ziarul BURSA organizează, în parteneriat cu Institutul Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI) şi Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (INPPA), a XII-a ediţie a conferinţei "Codul Insolvenţei”, în data de 23 martie 2026, începând cu ora 10:00, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, sala Constanţa.

Participarea la lucrările conferinţei se înscrie în formarea profesională continuă a practicienilor în insolvenţă cu un număr total de 6 puncte aferent orelor de dezbateri şi prezentări (pentru membrii UNPIR), cât şi a avocaţilor cu un număr total de 6 puncte aferent orelor de dezbateri şi prezentări (pentru membrii INPPA).