Mariana Garştea, Sixense România: „Datele din urmărirea comportării în timp nu mai pot rămâne doar în rapoarte”

După mai bine de un deceniu în care urmărirea comportării construcţiilor în timp a trecut, în România, de la o practică marginală la o componentă tot mai prezentă în proiectele de construcţii, discuţia se mută astăzi dinspre necesitate înspre responsabilitate şi decizie.

Pentru Sixense România, cel mai important jucător cu expertiză în urmărirea comportării construcţiilor în timp, începutul lui 2026 vine atât cu un moment de bilanţ - 15 ani de activitate pe piaţa locală -, cât şi cu o serie de mize legate de maturizarea industriei, de dezvoltarea competenţelor regionale, inclusiv prin biroul din Cluj, şi de trecerea de la date colectate la decizii asumate.

Mariana Garştea, Director General Sixense România, vorbeşte despre lecţiile ultimilor ani, despre rolul monitorizării în siguranţa structurală a proiectelor şi despre ce ar trebui să se schimbe, în mod real, la modul în care industria priveşte viitorul mediului construit.

Cum arată începutul lui 2026 pentru Sixense România şi ce schimbări majore vedeţi în modul în care este tratat subiectul urmăririi comportării construcţiilor în timp?

Mă uit la începutul acestui an din două perspective: pe de o parte, cu recunoştinţă pentru cei 15 ani pe care îi împlinim de când Sixense Group a intrat pe piaţa din România. Pentru că am asistat la o mare parte a acestui traseu, pot să văd cu mult mai mare claritate parcursul pe care l-am avut şi cum urmărirea comportării construcţiilor în timp a trecut de la un subiect care se menţiona în treacăt, se aplica „aşa cum se nimerea” şi maximum în perioada de exploatare - la o normalitate a industriei, la un serviciu care se foloseşte pe termen lung.

Pe de altă parte, mă uit şi la tot ce mai avem de făcut de acum înainte, pentru că scopul, din punctul meu de vedere, este să transformăm urmărirea comportării construcţiilor în timp şi în instrument de decizie, într-o formă de responsabilitate cerută la scară largă. Ştiu că poate să pară un plan foarte mare, însă tocmai pentru că văd cum au evoluat lucrurile faţă de acum câţiva ani, cred că se poate ca urmărirea construcţiilor în timp să capete tot mai mult locul pe care îl merită cu adevărat într-un proiect de construcţii.

De ce a devenit Clujul un pol important pentru competenţa voastră tehnică şi ce rol joacă acest birou în ce priveşte planurile voastre, dar şi proiectele de construcţii de la nivel naţional?

Clujul a fost de mult timp printre oraşele în care ne desfăşuram activitatea. Este un centru urban important, în care se fac tot mai multe investiţii în mediul construit, în care infrastructura se dezvoltă şi în care este cu siguranţă nevoie de ceea ce facem noi, date fiind şi condiţiile geotehnice complexe din această zonă.

Din 2024, am oficializat prezenţa noastră în regiunea de vest şi printr-un birou, unul în care echipa a crescut şi s-a dezvoltat foarte frumos deja. De exemplu, unul dintre proiectele noastre cheie în acest moment se află aici - şi este într-un segment în care expertiza noastră este recunoscută de mult timp în industrie: infrastructura subterană urbană. Suntem alături de constructor cu serviciile de monitorizare geotehnică şi structurală.

Aşadar, biroul Sixense Vest, aşa cum îi spunem, este o prioritate pentru noi şi în acest an, mai ales pentru că aici am colegi şi profesionişti extrem de bine pregătiţi şi gata să răspundă oricăror provocări pe care le întâmpină clienţii noştri. Ceea ce ne-am dorit încă de la început a fost să aducem toată expertiza noastră şi să arătăm la ce nivel se pot face lucrurile astăzi în ce priveşte siguranţa structurală a proiectelor - şi în Cluj, şi în zona de vest a României. Sper să reuşim să demonstrăm din ce în ce mai mult asta, păstrând aceleaşi valori, aceeaşi agilitate şi aceeaşi mentalitate de partener pe care o avem şi în cadrul sediului nostru din Bucureşti.

Ce va face diferenţa în următorii ani între proiectele care funcţionează pe termen lung şi cele care devin vulnerabile, mai ales în faţa presiunilor operaţionale şi a celor climatice tot mai mari?

Pe scurt spus, atenţia faţă de sănătatea lor structurală şi grija faţă de proiect din faza de studiu de fezabilitate, proiectare, execuţie şi până în exploatare. Iar asta se poate face cu servicii de urmărire a comportării construcţiilor în timp.

Ştiu că se discută de mult timp de şocuri climatice şi totuşi pare că natura fenomenului încă nu este luată în serios aşa cum se cuvine. Pare că „va veni” la un moment dat, dar cumva ni se pare că e încă îndepărtat de noi ca prezenţă şi efecte şi, atunci când aducem asta în discuţie, mai ales cu privire la vulnerabilitatea infrastructurii de transport în această privinţă, încă vedem sprâncene ridicate şi ochi neîncrezători.

Însă, chiar dacă ni se pare o realitate care e greu de crezut, standardele şi politicile care ne cer să luăm măsuri vor ajunge şi în România foarte curând. Fie că ne va conforma presiunea externă, fie că vom ajunge chiar noi înşine să fim preocupaţi proactiv de acest subiect, cred că e doar o chestiune de timp până când autorităţile publice vor fi nevoite să aibă şi un plan pentru a asigura rezilienţa infrastructurii în faţa schimbărilor climatice.

Aşa au stat lucrurile şi acum câţiva ani, când discutam despre urmărirea comportării în timp şi părea că factorii de decizie încă nu erau pregătiţi să audă şi să asculte subiectul. Iar acum vorbim despre o normalitate şi o practică cunoscută în industrie. Mi-aş dori să nu fie nevoie să treacă acelaşi număr de ani până la adopţia instrumentelor care pot ajuta mediul construit să fie pregătit în faţa fenomenelor naturale extreme, însă îmi păstrez optimismul că această curbă de învăţare şi înţelegere va fi una mai lină, de data asta.

Care sunt cele trei lucruri pe care vi le doriţi pentru 2026, nu doar pentru compania pe care o conduceţi, ci pentru modul în care funcţionează industria în ansamblu?

Dacă ar fi să rezum doar trei:

- Să mutăm datele din rapoartele de monitorizare - în decizii reale. Am depăşit discuţia despre „de ce este urmărirea comportării construcţiilor în timp necesară” şi cred că anul acesta va fi mai mult despre a adopta UCT, integrând-o în decizia tehnică, chiar atunci cand nu este comod, având riscuri definite clar, setând obiective specifice. Cred că este, în sfârşit, momentul să depăşim tratarea monitorizării ca fiind doar despre echipamente, senzori, formalităţi.

- Să avem procese mai bine definite în momentul comparării unor oferte comerciale în ce priveşte partenerul de monitorizare ales. Regret că discuţia aici rămâne în continuare blocată în „preţul cel mai mic” şi compararea a două soluţii pe hârtie, când a avea un proces de urmărire a comportării construcţiilor în timp realizat corect înseamnă consultanţă, implicare, raportări atunci când ai nevoie de ele, parteneri care cu adevărat sar în ajutor. Deşi lucrurile astea nu se văd în ofertă în mod direct, ele sunt cele care salvează timp şi bani în final - şi cred că e nevoie să fie puse în balanţă mai des decât e cazul acum.

- Să mutăm discuţia şi înspre rezilienţa climatică şi pregătirea infrastructurii de transport pentru această realitate. Am fost deschizători de drumuri şi atunci când am pus pe masă subiectul urmăririi comportării în timp în România. Ştiu că suntem la nivelul la care încă discutăm despre podul X care se află în stare critică sau despre cum nu avem suficiente autostrăzi şi că pare de domeniul science-fiction să vorbim despre rezilienţă climatică. Însă dacă nu ducem discuţia mai departe, dacă nu începem de acum să vorbim despre nivelul următor şi despre cum ar trebui să se facă lucrurile, vom mai rămâne încă mulţi ani cu frâna de mână trasă şi întrebându-ne aceleaşi lucruri: de ce nu avem o infrastructură care să fie sigură? De ce apar tot felul de probleme care ne iau prin surprindere? De undeva cred că trebuie să începem şi, deşi problematica sună complicat şi abstract, cred că şocurile climatice sunt deja aici şi deja afectează modul în care călătorim, felul în care arată infrastructura, maniera în care ne raportăm la perioada de exploatare şi riscurile care trebuie luate în calcul atunci când planificăm un proiect.

Oricum ar fi, îmi doresc ca 2026 să fie despre responsabilitatea comună pe care o avem în a vedea un mediu construit sănătos structural şi despre soluţiile pe care le avem la îndemână. Ele există, sunt demonstrate, sunt sigure - trebuie doar să le punem în practică la scară largă.

(C)