O nouă eră la Federal Reserve, cu o doctrină monetară bazată pe umilinţă şi disciplină

Într-un discurs care va rămâne, probabil, unul dintre momentele definitorii pentru politica monetară a ultimelor decenii, Kevin Warsh, preşedintele Federal Reserve, a anunţat o schimbare fundamentală de doctrină şi reconstruirea majoră a cadrului de politică monetară.

În faţa participanţilor la simpozionul anual de politică economică de la Jackson Hole, Warsh a declarat că era "ghidării în avans" a apus.

"Ghidarea în avans ca practică obişnuită a fost adoptată de mine şi de colegii mei în timpul crizei financiare globale. Atunci a fost esenţială, iar noi am introdus-o cu mare fast. Însă, la fel ca în cazul altor moşteniri ale crizelor din trecut, consider că această practică şi-a depăşit durata de utilitate", a precizat preşedintele Federal Reserve, şi a subliniat că "în perioade normale, rolul ghidării în avans ar trebui să fie limitat şi circumscris".

Este o poziţie radicală, mai ales din partea cuiva care a fost printre arhitecţii introducerii acestei practici în timpul crizei financiare globale din 2008-2009, după cum a amintit el însuşi.

O astfel de declaraţie arată că Warsh nu ezită să-şi asume responsabilitatea, un lucru aşa de rar la nivelul bancherilor centrali, şi este interesat doar de rezultate.

În centrul criticii sale la adresa cadrului de politică monetară din ultimele decenii se află problema "sălii oglinzilor", descrisă pe larg în literatura economică.

Atunci când Fed-ul oferă pieţelor o hartă detaliată a intenţiilor sale viitoare, pieţele îşi vor ajusta preţurile în funcţie de această hartă, iar banca centrală ajunge să primească înapoi un semnal distorsionat. Este un circuit închis în care realitatea economică brută devine o variabilă secundară.

"Dacă pieţele se bazează în mod semnificativ pe îndrumările de la Fed, iar Fed-ul se bazează pe preţurile pieţei, este mai probabil ca noi toţi să fim orbiţi faţă de noile evoluţii, mai probabil să fim prinşi nepregătiţi în faţa unei schimbări de situaţie şi mai probabil să comitem erori în elaborarea politicilor", a subliniat preşedintele Federal Reserve, care a oferit exemplul anului 2021, când angajamentele anticipate au încetinit, în opinia sa, răspunsul politicii monetare la explozia inflaţiei.

"Federal Reserve ar trebui să dea dovadă de modestie şi să nu fie niciodată naivă. Jucăm un rol esenţial în economie şi pe pieţe, iar instrumentele noastre sunt puternice. Noi stabilim traiectoria ratelor dobânzilor pe termen scurt. Iar participanţii la piaţă vor încerca întotdeauna să anticipeze ce măsuri vom lua în continuare. Dar nu ar trebui să încurajăm un regim în care participanţii la piaţă se bazează în primul rând pe Fed pentru a-şi stabili următoarea tranzacţie", a mai subliniat preşedintele băncii centrale americane.

Critica dură a lui Warsh la adresa predecesorilor săi nu s-a oprit aici. El a respins şi ideea că Fed ar putea adopta o regulă mecanică, de tip Taylor, pentru stabilirea dobânzilor de politică monetară, deoarece "cunoştinţele noastre pur şi simplu nu se extind atât de departe, cel puţin nu încă, iar factorii cei mai relevanţi pentru buna desfăşurare a politicii monetare se schimbă în timp".

Warsh a promis că în mandatul său vor fi elaborate modele mai fiabile şi reguli mai solide pentru deciziile de politică monetară, care vor porni de la faptul că "acurateţea previziunilor economice rămâne, deocamdată, doar o aspiraţie". Tocmai de aceea "este înţelept să fim moderaţi în ceea ce priveşte ceea ce putem şi ceea ce nu putem şti", după cum a mai precizat preşedintele Federal Reserve.

Aceasta declaraţie pare să fie un ecou după o jumătate de secol a discursului de acceptare a Premiului Nobel a lui Friedrich von Hayek din 1974. Sub titlul "Pretenţia cunoaşterii", profesorul Hayek a susţinut că economiştii şi planificatorii centrali comit o eroare periculoasă atunci când presupun că pot stăpâni imensa complexitate a unei economii.

Principiile noului cadru analitic de la Federal Reserve indică o revenire la concepte precum agregatele monetare şi creşterea creditului şi depăşesc limitele modelelor neo-keynesiene înguste care au dominat ultimele decenii şi care s-au concentrat aproape exclusiv pe dobânda de intervenţie ca instrument de politică monetară.

Poate cea mai surprinzătoare secţiune a discursului a fost reafirmarea unui principiu aproape eretic în teoriile economice care stau la baza deciziilor de politică monetară, acela că "banii contează". Warsh a citat explicit necesitatea de a urmări masa monetară creată atât de banca centrală, cât şi de sistemul bancar comercial, o revenire la o tradiţie monetaristă abandonată de majoritatea băncilor centrale în ultimele două decenii.

"Trebuie să acordăm atenţie atât banilor creaţi de banca centrală, cât şi celor proveniţi din sistemele bancare şi financiare. Este adevărat că inovaţiile financiare şi alţi factori modifică mecanismele care leagă baza monetară, viteza de circulaţie a banilor şi economia în ansamblu. Dar acest lucru nu constituie un motiv suficient pentru a ignora efectele finale ale banilor asupra condiţiilor financiare şi asupra preţurilor", a subliniat Kevin Warsh.

Acest semnal nu are doar o importanţă de natură academică. El sugerează că Fed sub conducerea sa va fi mult mai atentă la dinamica bilanţului propriu şi la creşterea creditului, ceea ce ar putea justifica o înăsprire cantitativă mai agresivă decât au anticipat pieţele.

Warsh a prezentat o evaluare a situaţiei economice actuale din SUA şi a subliniat o serie de contraste. În timp ce economia americană este caracterizată drept "remarcabil de rezilientă", cu o creştere susţinută a investiţiilor şi profiturilor, iar situaţia de pe piaţa muncii este considerată stabilă, inflaţia a rămas la un nivel mult prea ridicat.

Ultima creştere anuală a indicelui core PCE (Personal Consumption Expenditures), indicatorul inflaţionist preferat la nivelul băncii centrale americane, a fost de 3,7%, cu mult peste ţinta de 2%, iar Warsh a prezentat şi vinovatul: "Responsabilitatea pentru 65 de luni de inflaţie ridicată şi susţinută revine în întregime băncii centrale. Şi acolo îi este locul".

Asumarea vinovăţiei pentru inflaţia ridicată de-a lungul unei perioade îndelungate îi permite lui Warsh să stabilească un standard extrem de ridicat pentru orice relaxare viitoare.

A urmat apoi o pledoarie pentru "o bancă centrală mai discretă, cu o comunicare mai clară". Noul preşedinte al Federal Reserve consideră că astfel instituţia "este mai în măsură să-şi îndeplinească obiectivele" şi "putem fi traşi la răspundere pentru îndeplinirea mandatului nostru, singurul test adevărat al credibilităţii noastre".

În sprijinul poziţiei sale, Warsh l-a citat pe generalul de aviaţie Chuck Yeager, care spunea că "în momentul adevărului, fie există motive, fie există rezultate".

"Ne asumăm responsabilitatea cu seriozitate, cu umilinţă şi cu hotărâre. Atât de multe depind de alegerile pe care le facem. O politică monetară solidă ajută gospodăriile şi întreprinderile să prospere", a mai subliniat Kevin Warsh în concluzia discursului său de la Jackson Hole, prin care a anunţat începutul unei noi ere pentru banca centrală americană, o eră marcată de revenirea Federal Reserve la misiunea sa principală, de asigurare a stabilităţii preţurilor, fără a se lăsa influenţată de aşteptările pieţei sau de presiunile politice în îndeplinirea acestui obiectiv.