OPINIILa ţepuşe!

Cătălin Avramescu
Ziarul BURSA #Editorial / 11 iunie 2014

Cătălin Avramescu

Citeam zilele trecute o ştire. Se pare că în Londra, lângă intrarea unui bloc, a apărut ceva ciudat. Există acolo un fel de nişă în care uneori se adăposteau, să doarmă, persoane fără adăpost. Până când proprietarii, exasperaţi, au plantat pe podeaua acelei nişe nişte ţepuşe mici, solide, din oţel.

Văzând ţepuşele, numeroşi vecini şi trecători s-au indignat. "Nu este tolerabil - au susţinut aceştia - să tratezi nişte oameni ca pe porumbei!". Într-adevăr, ţepuşele respective funcţionează la fel ca ţepii care se pun pe streşinile sau pe cornişele clădirilor pentru a împiedica porumbeii să se aşeze.

Sunt curios ce credeţi dumneavoastră despre chestiunea ţepuşelor. Argumente par să aibă ambele tabere. Nu este deloc plăcut să cobori din bloc şi să găseşti pe cineva, împachetat în cartoane şi pături vechi, la intrare. Pe de altă parte, imaginea acelei podele cu ţepuşe pare că are ceva defect moral în compoziţia sa.

Observaţi, în orice, caz, că rezolvarea nu este deloc simplă. Cu sau fără ţepuşe, oamenii aceia trebuie să doarmă undeva. Iar dacă suntem de acord că ţepuşele sunt un abuz, trebuie văzut la ce nivel poate fi formulată o reglementare. Să dăm legi cu privire la ţepuşe? Să lăsăm primăria să decidă? Asociaţia de locatari?

Dacă întâmplarea vi se pare cu totul exotică, vă propun o plimbare pe o stradă din Dorobanţi. Acolo un cretin a afişat, pe gardul unei vile care trebuie să fi costat câteva averi (câştigate prin "muncă cinstită", nu am nici o îndoială), o inscripţie: "Atenţie, gard electric! Înaltă tensiune!". Gardul cu pricina este lângă un trotuar foarte circulat, la câţiva centimetri de capul trecătorilor. Nu am avut curiozitatea să verific dacă mitocanul chiar a băgat în priză grilajele acelea. Nu am nicio idee dacă este legal sau nu. Dar este cert un lucru scandalos.

Mă preocupă de ceva vreme aceste forme extrem de abrazive de a ne raporta unii la ceilalţi. În Atlanta, dacă nu mă înşală memoria, au fost instalate nişte bănci mai deosebite. Nu au spătar, iar şezutul este înclinat. Poţi să stai pe ele să te odihneşti o vreme, sprijinit. Însă nu poţi dormi pe ele.

Aeroporturile au preluat şi ele acest tip de inginerie a disconfortului calculat. Într-unul din aeroporturile din Europa Centrală am petrecut odată câteva ore deplorabile. Instalaseră un fel de scaune fără spătar, doar cu un şezut din plastic, cu marginile ridicate. Imposibil să faci altceva decât să stai drept, ţeapăn.

Să revenim pe meleagurile noastre. Pe gardurile multor case sunt inscripţii gen "Câine rău!". Uneori creatura este desenată, cu colţi şi cu zgardă cu ţepi. Pe marginea unor garduri, proprietarii au pus cioburi sau cuie. Presupun că pentru a împiedica copiii vecinilor să ia corcoduşe.

Dacă deschidem o carte despre epocile barbare de dinaintea Evului Mediu clasic, observăm că în acele timpuri fortăreţele, construite adesea din lemn şi din lut, sunt pline de bârne ascuţite şi sunt înconjurate de şanţuri. Odată cu Renaşterea, oamenii s-au mai civilizat. Palatele din Ferrara, de pildă, nu mai sunt înconjurate de ziduri masive. Au ferestre la nivelul străzii, iar intrarea se face printr-o uşă normală.

Odată cu progresul capitalismului, oamenii au căpătat şi mai multă încredere unii în alţii. Au început să accepte cecuri, ori salariul la finele lunii. Au dat pe mâna unor oameni din afara familiei maşini, unelte sau bani. Şi-au trimis copiii la şcoli, grădiniţe, ori la universităţi aflate la sute de kilometri distanţă.

Oraşele occidentale moderne poartă această marcă a încrederii. Ţin minte cât de surprins am fost, acum mai bine de douăzeci de ani, când am ajuns pentru prima dată în Anglia. Acolo am văzut ceva greu de înţeles: case frumoase... fâră garduri.

Lucrul care însă m-a frapat cu adevărat este respectul pe care occidentalii îl afişează, de regulă, faţă de orice străin. Sigur că există, ca peste tot, şi excepţii. Dar contrastul era, pentru mine, absolut. Veneam dintr-un loc unde, cu doi ani înainte, exista un regim socialist ce îi făcuse pe cetăţeni atât de solidari încât se agăţau unii de alţii, ciorchine, pe scările autobuzelor.

De aceea am o problemă să înţeleg şi să accept ţepuşele care ies din trotuar, gardurile care te trăznesc, băncile care te răstoarnă pentru te forţa să îţi iei tălpăşiţa.

Pe de altă parte, recunosc că există uneori o nevoie de a-i ghida sau de a-i obliga pe unii să se comporte corect. Luaţi exemplul, perfect legitim, al striaţiilor trasate peste liniile continue de pe şosea. Dacă şoferul calcă linia, maşina începe să vibreze. Nu e periculos, însă suficient de deranjant pentru ca respectivul să revină pe banda sa. Funcţionează.

Diavolul, cum se spune, este în detalii. De aceea pledez pentru o etică a detaliului. Dacă privim cu atenţie în jur, găsim suficiente dileme. Iată de ce pledez şi pentru exerciţiul perseverent al atenţiei morale. Aceasta este o virtute activă pe care, mă tem, unii au uitat-o. Să nu ne mirăm atunci că stăm ca pe ghimpi aşteptând să se întâmple ceva cu noi.

Opinia Cititorului ( 5 )

  1. ... cateva ganduri ... cand “gunoiul” nu mai incape sub pres, pui “tepuse” si incepi sa te rogi, ca poate “gunoiul” va disparea (new normal) ... se spune ca banii aduc fericirea, si libertatea, numai bine ca de atata fericire si libertate ne construim cazemate inconjurate de garduri electrificate (definiatia omului de succes, liber si fericit) ... exista societati fara garduri si pline de starini (alienati), cu strazi goale si universuri paralele (individulismul egocentric sau neoliberalism) ... exista o solutie la aceste probleme, iar solutia cere o societate in cere contradictiile sa se impace, spre exemplu: socialism la baza, capitalism la varf; contrariul acestei abordari conduce la esec iar pentru aceasta este suficient sa privim la “tepusele dimprejur" ce se ridica ...

    Asa si? Pai poate de aceea incuiem usile la blocuri, nu? Din cate am inteles era vorba de mica terasa de la intrarea intr-un bloc de locuinte? Pai asta-i dreptul celor ce locuiesc acolo, care au numit un administrator de bloc. Poate ca lui nu i-a convenit mizeria pe care anumiti oameni o faceau acolo. Este adevarat ca aceia se adaposteau acolo si dormeau poate, intr-un loc mai cald decat sub cerul liber, dar nu asa se rezolva lucrurile, atentand la intimitatea celor ce locuiau in bloc, chiar daca unii ar inchide chiar ochii, din mila. De ce vedem numai o parte a paharului, pe cea goala si nu si pe cea plina? Dreptul de proprietate privata a celor ce locuiesc in bloc cine-l apara? Nu administratorul blocului? El n-a fost vinovat, ba chiar nici macar vina celor de la metrou, sa zicem, care fac scaunele in asa fel incat sa nu se poata dormi pe ele. Apropo, metroul care este public de ce nu permite adapostirea celor fara adapost, pe timpul noptii? Eu cred ca altfel se rezolva problema aceasta, prin intermediul institutiilor publice care au aceasta responsabilitate, nu lovind in proprietatea privata a locatarilor blocurilor. Si nu mai faceti atata caz si asemanari cu alte situatii. Fiecare situatie este diferita. La nivel de comunitate, sunt institutii abilitate pentru a se ingriji de cazurile celor fara adapost. De ele trebuie sa ne luam daca nu sunt eficiente, nu de cei care-si protejeaza interesul privat, care este decisiv si fundamental. Chiar si cel fara adapost, odata castigand la loto si cumparandu-si vila, nu va dori sa-i lase pe ceilalti fara adapost sa doarma in curtea lui, sau in fata portilor casei lui, fiti siguri de asta. Nu asa se rezolva lucrurile, apeland la mila individuala, ci la grija comunitara, publica, de aceea platim taxe. Poate dl.Mazare a facut un lucru bun, chiar daca nu-l suferim. A institutionalizat aceasta "mila" publica si si-a asumat-o ca primar, construind acele locuinte, organizand acest ajutor si facandu-l oarecum de respectat. Cei care locuiesc acolo invata acum sa respecte proprietatea privata, ca acum au si ei un adapost, nu? Restul bla-bla-urilor sunt diversiuni. Ocupati-va de lucrurile importante, cei inteligenti, nu despre fumurile diversioniste lansate de diverse institutii mai mult sau mai putin vizibile.

    1. ... provocare off-topic: cum impacam dreptul la proprietate privata cu dreptul (unora) de a tipari bani fara acoperire si cu dreptul la viata?! ... pmdv. - teoretic cu aplicabilitate practica in viitor: cei ce tiparesc banii (pentru ca au dreptul), pot cumpara lumea pe masura ce datoria lumii creste, respectandu-le dreptul la proprietate privata, noi, restul pierdem dreptul la viata ...

    Etica, detalii, dileme: tara arede si baba se piaptana..... nemaiavand ce face, domnul Avramescu se ocupa de tepuse, fara insa a rezolva "dilema";ne-a lasat in coada de peste, cand era foarte simplu sa constate/sa se intrebe: de ce mai exista reglementat si aparat dreptul de proprietate? ce cauta maidanezii in proprietatea altuia. 

    Daca la usa domnului Avramescu ar aparea/dormi dimineata( cand stimabilul pleaca grabit/scrobit si samponat la serviciu) un maidanez cu doua picioare dar cu patru izuri mai mult decat patrupedul, sunt sigur ca filozoful Avramescu, imediat ar purcede la meditatie pledand, bineanteles, pentru detalii. 

    Asa ca, luati aminte; diavolul este in detalii.

    1. maidaneze, bre, ai dormit pe tzepuse? asta ai inteles din articolul omului?

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Conferinţa “Securitatea cibernetică”
Avocat Ianul Alexandra
Electromagnetica
BTPay
cautavocat.ro
danescu.ro
arsc.ro
Gala Regista 2023

Curs valutar BNR

08 Feb. 2023
Euro (EUR)Euro4.8962
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5550
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.9559
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.5088
Gram de aur (XAU)Gram de aur275.4827

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro