Parcursul companiei la Bursa de Valori Bucureşti

Mihai Gongoroi
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital /

Parcursul companiei la Bursa de Valori Bucureşti

Cu o capacitate de producţie instalată de 265.000 de tone pe an, Alro SA a fost înfiinţată în anul 1963, prin constituirea primei şi singurei uzine româneşti de aluminiu în Slatina, iar producţia a început în anul 1966, având, la vremea respectivă, o capacitate de 50.000 de tone aluminiu pe an. Până înainte de 1989, capacitatea s-a extins la circa 260.000 de tone pe an, însă în primii ani după 1990, producţia a scăzut la 110 mii de tone pe an, pe fondul contextului economic dificil.

Înainte de 1990, numele companiei era Întreprinderea de Aluminiu.

În 1996, compania a fost transformată în societate pe acţiuni, ca la un an distanţă, în octombrie 1997, Statul Român să pună la vânzare, printr-o ofertă publică iniţială derulată la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), un pachet de 45% din capitalul social al Alro, astfel încât să păstreze un pachet majoritar.

În momentul listării, capacitatea de producţie de aluminiu a ALR era de 163.000 de tone de aluminiu pe an.

Anii 2000 şi privatizarea

Cazul privatizării Alro a fost relatat pe larg în Ziarul BURSA, în anii 2000, şi reluăm pe scurt istoria acestei vânzări.

În momentul lansării procesului de privatizare, Alro era cea mai rentabilă întreprindere din industria românească. Nu avea nicio datorie faţă de bugetele statului, nu avea restanţe faţă de bănci, avea un rating mult superior faţă de cel al economiei naţionale sau decât al oricărei bănci româneşti şi avea în derulare un program investiţional de retehnologizare pe care şi-l finanţa din surse proprii.

În luna mai a anului 1999, Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat (FPS) a aprobat un proiect de fuzionare a Alro, cu întreprinderea vecină din Slatina, Alprom, care fabrica produse din aluminiu laminate la cald şi la rece (table şi benzi, plăci şi folii) şi produse extrudate (bare, ţevi şi profile), potrivit surselor deschise. Intenţia FPS a fost să sporească valoarea obtenabilă pentru cele două întreprinderi slătinene, în condiţiile în care Alprom era net mai puţin performantă decât Alro. Hotărârea a influenţat spectaculos cursul acţiunilor, dar nu a mai fost aplicată deoarece, exact atunci, Guvernul României, condus de Mugur Isărescu, a inclus cele două companii în acordul de privatizare în masă PSAL, încheiat cu Banca Mondială. Coordonatorul programului, Traian Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor, a cerut, iar FPS a acceptat, ca strategia de privatizare să fie stabilită de consultanţii internaţionali care urmau să fie aleşi după criteriile transparente ale Băncii Mondiale.

Consorţiul de consultanţi format din "Paribas Corporate Finance", "Central European Trust" şi casa de avocaţi "Muşat şi Asociaţii" a fost desemnat să asigure consultanţa pentru FPS şi Guvern în procesul de privatizare a Alro şi Alprom. După evaluarea celor două societăţi comerciale, experţii şi-au prezentat propunerile de măsuri pe termen scurt, două mai exact, care ar fi avut efecte benefice asupra valorii de vânzare a companiilor: - semnarea unui contract de aprovizionare cu electricitate pe termen cât mai lung posibil, deoarece costul energiei are o pondere foarte mare în structura cheltuielilor în această industrie;

- obţinerea unui program complet şi realist de conformitate din punct de vedere al protecţiei mediului şi - în măsura posibilului - a unui angajament din partea agenţiei de profil cu privire la nemodificarea lui după privatizare.

Niciuna dintre ele nu a fost implementată.

După ce consorţiul a contactat toţi potenţialii cumpărători, nu numai pe cei care depuseseră de-a lungul timpului scrisori de intenţie, au confirmat că există un interes major faţă de privatizarea Alro. 18 companii, în frunte cu cele mai mari din lume precum Pechiney din Franţa, Alcan din Canada, Alcoa din SUA, Norsk - Hydro din Norvegia şi terminând cu grupurile Ana, controlat de Gheorghe Copos şi Grivco al lui Dan Voiculescu, au confirmat intenţia de a participa la licitaţie. Unii, cei mai mari, erau interesaţi de preluarea atât a Alro, cât şi a Alprom, iar alţii doar de câte una dintre ele.

Consultanţii străini au estimat că valoarea Alro era între 450 şi 550 milioane de dolari.

Strategia propusă de consultanţii părţii române a prevăzut ca societăţile să fie oferite la privatizare printr-o ofertă comună, metoda să fie negocierea directă, iar evaluarea ofertelor să urmărească maximizarea preţului obţinut. Guvernul a fost asigurat că investitorii strategici sunt gata să plătească o primă de control (estimată la cel puţin 18 milioane de dolari) pentru achiziţionarea unui pachet ce depăşeşte 50% din acţiuni. Această strategie a fost aprobată de guvernul Isărescu, deşi ministerul industriilor, în contradictoriu cu consultanţii, susţinuse ca privatizarea să se facă prin majorare de capital (paradoxal, pentru că nu exista o problemă de lichiditate).

Evaluarea a fost confirmată şi de către experţii români. Inginerul Florea Bulumac, fostul responsabil unic pentru construcţia şi punerea în func­ţiune a instalaţiilor de electroliză de la Alro, a calculat că preţul pachetului de 54,72% din acţiuni, care făcea obiectul tranzacţiei, era de aproa­pe 300 milioane de dolari. În orice caz, Alro a avut un profit net de 53 milioane de dolari în anul 2000 şi de 43 milioane de dolari în anul 2001, din cauza scăderii pieţei. Din profitul anului 2000 au fost făcute în 2001 investiţii de 39,5 milioane dolari.

Privatizarea propriu-zisă a ajuns să se realizeze după alegerile din toamna anului 2000.

Guvernul Năstase a prelungit privatizarea cu mai bine de un an, în timp ce premierul a făcut repetate declaraţii cu caracter defăimător la adresa companiei

Din motive doar bănuite, spre consternarea mediilor internaţionale de afaceri, a instituţiilor europene, a Băncii Mondiale şi a potenţialilor cumpărători, noul Guvern Năstase a schimbat strategia, optând pentru metoda majorării de capital şi a prelungit privatizarea cu mai bine de un an.

În anii 2000 şi 2001, grupul rusesc Marco, înregistrat în Statele Unite, şi-a construit o poziţie de 27,85% din producătorul de aluminiu prin achiziţii la BVB, în timp ce o societate separată, Conef, avea o deţinere indendentă de 13,77%, în momentul privatizării.

De menţionat că societatea CONEF a fost înfiinţată în anul 1991, când a primit în posesie cote de câte 35% din acţiunile a 15 societăţi din industria metalelor neferoase, printre care Alro şi Alprom Slatina, Alum Tulcea, Alor Oradea, Phoenix Baia Mare, Ampelum Zlatna sau Laromet Bucureşti. Prin privatizare, CONEF a ajuns în proprietatea SIF Banat-Crişana, care a vândut-o în anul 2000 unor persoane fizice. După numai cinci zile, aceştia au revândut-o grupului Marco. Astfel, direct şi indirect, prin achiziţii proprii, prin intermediul CONEF, al SIF-urilor şi al altor interpuşi, grupul Marco a ajuns să deţină 41,77% din Alro, la sfârşitul anului 2001.

Statul român, în loc să grăbească vânzarea pachetului său de 54,72% din acţiuni înainte ca la Alro să se consolideze un acţionar cu o pondere de pes­te 40%, a continuat să aştepte, în timp ce primul ministru a făcut repetate declaraţii cu caracter defăimător la adresa companiei pe care APAPS tocmai o vindea, ceea ce a condus la scăderea valorii acţiunilor şi la ulterioara punere pe fugă a investitorilor şi potenţialilor cumpărători.

De exemplu, Adrian Năstase a afirmat că profitabilitatea Alro este una falsă, deoarece întreprinderea ar fi primit energie subvenţionată, adică Alro ar fi căpuşat CONEL-ul. A fost contrazis de specialişti, de sindicate şi chiar de ministrul privatizării. Apoi s-a anunţat schimbarea metodei de privatizare, de la negociere la majorare de capital. Pentru prima şi singura dată în istoria privatizărilor din ţara noastră, Banca Mondială a intervenit public pentru a clarifica situaţia companiei aflate în procesul de privatizare.

Timp de patru luni, titlurile ALR au fost restricţionate de la tranzacţionare.

Referitor la preţ, deşi primise un raport din partea consultantului BNP Paribas, agreat de Banca Mondială, prin care se recomanda preţul de pornire al vânzării acţiunilor între 1,29 şi 2,44 dolari, APAPS a stabilit un preţ de pornire la 0,73 dolari/acţiune.

Anunţul de privatizare publicat de APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului) stipula că dacă nu apare niciun ofertant interesat de pachetul majoritar de acţiuni, statul va vinde doar 10% din ele.

Guvernul Năstase a acceptat că valoarea Alro se ridica la doar 114 milioane de dolari, de patru-cinci ori mai puţin decât stabiliseră consultanţii

În aprilie 2002, consorţiul format din Conef, Marco International şi reprezentat de Marco Aquisitions a cumpărat un pachet de 10% din acţiunile Alro, pentru care a plătit doar 11,5 milioane de dolari, sub valoarea primei de control, ceea ce înseamnă că Guvernul Năstase a acceptat că Alro valora 114 milioane de dolari la vremea privatizării, de patru-cinci ori mai puţin decât stabiliseră consultanţii.

În total, preluarea Alro a costat grupul Marco circa 160 milioane de dolari, potrivit surselor deschise.

Potrivit informaţiilor din presa de la vremea respectivă, în cadrul înţelegerii prealabile dintre părţi, Marco ar fi promis să realizeze o majorare de capital de minimum 50 milioane de dolari şi să achiziţioneze, ulterior, fabrica de alumină Alum din Tulcea.

DNA a deschis două dosare penale în acest caz, iar DIICOT un altul. Dosarul privatizării a rămas nesoluţionat, cel puţin până în luna ianuarie a anului 2018, când fostul procuror DNA care a instrumentat dosarul, Mihaela Iorga Moraru, a anunţat că şi ultimul dosar a fost clasat după revocarea ei din funcţie.

Înstrăinarea Alro de către Statul Român a rămas, alături de privatizarea Petrom, Rafo, Sidex sau Nitramonia, printre cele mai controversate privatizări de după 1990 şi a făcut subiectul a numeroase investigaţii de presă.

Fostul ministru al Privatizărilor din cabinetul Năstase, Ovidiu Muşetescu, a fost acuzat de abuz în serviciu de către DNA şi stabilire, cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de cea comercială reală a bunurilor aparţinând firmei la care statul era acţionar, în scopul îmbogăţirii unui grup de persoane.

Majorările de capital de după privatizare

Ulterior privatizării, acţionarii companiei au votat majorarea capitalului social, iar în urma operaţiunii noul acţionar majoritar a ajuns să deţină 74,7% din Alro, în contextul în care statul a rămas cu o participaţie de aproximativ 20%.

După alte două majorări, în 2003 şi 2005, statul deţinea mai puţin de 10%, iar grupul Marco a ajuns la o deţinere de 85% din acţiunile ALR, în timp ce Conef a rămas la o participaţie de 3,2%. În septembrie 2005, capitalul social al emitentului era de 352,39 milioane de lei, divizat în 704,79 milioane de acţiuni, cu o valoare nominală de 0,5 lei. Sumele rezultate în urma creşterii capitalului social erau destinate, potrivit companiei, realizării planurilor de dezvoltare ale companiei, respectiv a capacităţilor de producţie pentru produse cu valoare adăugată mare şi pe protecţia mediului.

Într-un comunicat de presă în care AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fosta APAPS) detalia motivele unei contestaţii în instanţă prin care urmărea anularea unei decizii a acţionarilor de majorare a capitalului Alro, se iveşte o situaţie legislativă complicată: "Conform Legii privatizării 137/2002, statul nu are voie să participe la majorare de capital în societăţile comerciale unde are calitatea de acţionar minoritar. Potrivit legii, treptat, participaţiile statului trebuie să se reducă, pentru a lăsa pe piaţă actori în exclusivitate privaţi. Însă majorarea aceasta de capital produce acţiuni în favoarea celui care realizează majorarea. Deci, cota statului se diminuează procentual, dar numărul de acţiuni pe care statul îl are rămâne acelaşi".

Potrivit AVAS, cota statului s-a diminuat de la 16,67%, cât era înainte de majorarea de capital, la 10,05%, numărul de acţiuni deţinute rămânând la 70.859.106 acţiuni. "Cand AVAS va decide vânzarea pachetului de acţiuni, numărul de acţiuni va fi acelaşi, la fel şi calitatea de acţionar minoritar", mai spune AVAS. Ulterior, participaţia statului a fost trecută, conform legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, în trezoreria Fondului Proprietatea. În 6 aprilie 2007, Tribunalul Olt a respins cererea reprezentanţilor statului.

Demersurile de integrare a producţiei

Depăşind perioada privatizării, în scopul integrării producţiei, la sfârşitul lui 2002, Marco a achiziţionat 69,9% din capitalul social al prelucratorului de aluminiu Alprom Slatina, valoarea tranzacţiei fiind de 13,89 milioane de dolari.

Totodată, în luna septembrie a anului 2005, după mai multe tentative, Alro a preluat producătorul de alumină Alum Tulcea, pentru aproximativ 9 milioane de dolari, achiziţia făcând parte din strategia de integrare pe verticală a societăţii, în contextul în care Alum era unul dintre producătorii de materie primă ai Alro.

În următorii ani, Alum şi Alprom au fuzionat cu Alro, capitalul social al emitentului ajungând la 356,88 milioane de lei.

În perioada 2002 - 2005, Alro a investit 145 de milioane de dolari, în special în modernizarea liniilor de producţie şi în protecţia mediului. Doar în 2005, investiţiile tehnologice au atins 25 de milioane de dolari, iar pentru 2006, emitentul a realizat o producţie de aluminiu de 260 mii de tone pe an.

În aprilie 2007, Marco Group şi-a schimbat numele în Vimetco, grupul ajungând la o deţinere de 87%.

În luna iulie 2007, Vimetco - holdingul înregistrat în Olanda - a derulat o emisiune de GDR-uri, care a reprezentat 30% din pachetul de acţiuni Vimetco, prin care societatea s-a listat la Bursa de Valori de la Londra (LSE) sub simbolul VICO. În urma operaţiunii, Vimetco a obţinut 515 milioane de dolari, din care a rezultat o capitalizare bursieră de aproximativ 2 miliarde de dolari. Oferta a cuprins 46,8 milioane de titluri ordinare şi 10,45 milioane de acţiuni noi ordinare sub formă de GDR-uri care au paritate, iar preţul pe acţiune a fost egal cu 9 dolari.

Acţiunile Alro la BVB, în perioada 2006-2008

În perioada iulie 2006 - iulie 2007, cotaţia ALR a cunoscut un salt de circa 188%, de la un preţ de închidere atins în octombrie 2006 de 3,6 lei/acţiune la o cotaţie de închidere de 10,4 lei/titlu, maximul istoric al Alro la BVB, în condiţiile în care societatea a decis în acest interval să fuzioneze cu Alprom (motiv pentru care acţiunile emitentului au fost suspendate de la tranzacţionare timp şase luni, din octombrie 2006 până în aprilie 2007), să investească 1 miliard de dolari pentru construirea unei centrale termoelectrice proprii, în scopul reducerii costurilor cu alimentarea cu energie electrică (care acoperă, şi acum, între 30% şi 40% din costurile totale ale Alro), dar şi pe fondul distribuirii unui dividend atractiv, de aproape trei ori mai mare decât cel oferit în anul precedent (valoarea totală a dividendelor a fost de 274,26 milioane de lei) şi unui context general pozitiv la nivelul pieţei locale şi al preţului internaţional al aluminiului.

Paul Brendea, analist la Prime Transaction, aprecia pentru Ziarul BURSA, la mijlocul lunii aprilie 2007: "De la revenirea în ringul bursier, după o absenţă de aproape şase luni, Alro Slatina a crescut cu 77,6% până la un curs de 8,15 lei/acţiune, cu atingerea unui maxim de 9 lei/acţiune. Practic, investitorii aproape că au avut posibilitatea să îşi dubleze banii. Au fost o serie de şedinţe, în care se cumpăra tot din piaţă, nu mai exista ofertă afişată, iar cursul urca imediat la maximul posibil permis de regulamentele bursiere. De asemenea, entuziasmul ridicat a dus şi la o creştere vizibilă a volumelor".

Alro raportase pentru exerciţiul financiar 2006 un profit net preliminar de aproximativ 134,7 milioane de dolari, de trei ori mai mare decât cel din 2005. Compania a raportat şi o cifră de afaceri de circa 781,9 milioane de dolari, faţă de aproximativ 550 milioane de dolari, valoare obţinută în anul precedent.

Totuşi, în contextul prăbuşirii pieţelor de capital în 2007-2008, inclusiv a celei locale, al mersului economiei mondiale către recesiune şi al scăderii cu 50% suferită de preţul aluminiului, cotaţia Alro a marcat un picaj absolut, în aşa fel încât în luna februarie 2009, preţul acţiunii Alro era de circa 0,91 lei/acţiune. Acţionarul majoritar a cerut în decembrie 2008 operarea unor scăderi a producţiei Alro de până la 50% (ulterior, reducerea a fost de doar 65.000 tone aluminiu, până la 160.000) şi diminuarea numărului de angajaţi.

2011-2012

"Bottom"-ul perioadei descendente al pieţei noastre a fost atins în luna februarie 2009, iar în aprilie 2011 cotaţia Alro marcase o revenire de 347% faţă de cotaţia din februarie 2009, până la 4,07 lei/acţiune, în contextul revenirii generale a bursei locale şi creşterii preţului aluminiului.

În octombrie 2009, Vimetco a anunţat redeschiderea Alum Tulcea după finalizarea unui proces de modernizare şi retehnologizare început în februarie 2007.

În 19 mai 2011, Alro a anunţat intenţia acţionarilor Vimetco şi Conef de a vinde până la 20,96% din acţiunile existente printr-o ofertă publică secundară pe BVB, însă în luna iulie a mai informat piaţa că cei doi acţionari au amânat derularea ofertei, din cauza condiţiilor de piaţă nefavorabile.

În luna ianuarie a anului 2012, sindicaliştii Alro solicitau Ministerului Economiei şi autorităţilor judeţene să ia măsuri pentru a împiedica închiderea activităţii, în contextul în care Hidroelectrica, principalul furnizor al Alro, determinase că nu poate asigura decât 30% din energia electrică necesară Alro, iar societatea era obligată să cumpere energie de pe piaţa liberă, la preţuri şi cantităţi impredictible, potrivit acestora.

Ulterior, Consiliul Concurenţei a deschis o anchetă într-un caz mai larg care viza contractele Hidroelectrica din 2012 şi aşa- numiţii "băieţi deştepţi din energie". În cadrul anchetei, în 2016, Consiliul Concurenţei a sacţionat Hidroelectrica şi zece parteneri contractuali ai companiei, printre care şi "Alro", cu amenzi în valoare totală de 165,8 milione lei, pentru încheierea de înţelegeri anticoncurenţiale pe piaţa producerii şi comercializării de electricitate, prin contractele preferenţiale pe termen lung.

În anii ce au urmat, titlurile ALR s-au desprins de tendinţa generală a pieţei de capital locale (folosit indicele BET), evoluând mai mult lateral, iar în timp ce bursa încerca o revenire de la minimul post-criză din 2009, acţiunile emitentului au continuat să sufere scăderi ale cotaţiei, în aşa fel încât de la preţul de 3,97 lei/titlu înregistrat în luna mai din 2011, acţiunea ALR a ajuns în martie 2015 la un minim istoric post-criză de 1,05 lei/unitate.

2016

În 2016, producătorul de aluminiu a achiziţionat trei echipamente de cercetare-dezvoltare în cadrul unui proiect cu finanţare europeană în valoare totală de 115 milioane de lei, investiţia permiţând trecerea de la o producţie de masă la o producţie de top, în domeniul automobilistic şi aeronautic.

2017

Însă, începând cu anul 2017, pe fondul creşterii preţurilor de piaţă la aluminiu (media preţului pentru 2017 a crescut cu 23% faţă de anul 2016), cotaţia Alro a explodat, marcând până la finalul anului o creştere de 180%, în contextul în care şi volumele de tranzacţionare pe acest simbol au crescut considerabil. Dacă în perioada aprilie 2013 - decembrie 2016 media volumului tranzacţionat lunar cu titlurile emitentului nu a depăşit 100.000 de acţiuni, chiar coborând spre finalul intervalului menţionat sub 50.000 de unităţi, în 2017, rulajul mediu lunar a depăşit în şase din douăsprezece luni cifra de un milion de acţiuni.

În 16 octombrie 2017, Alro a aniversat 20 de ani de la listarea acţiunilor la Bursa de Valori Bucureşti, iar, potrivit conducerii companiei, în cei 20 de ani de listare la BVB, Alro a înregistrat o cifră de afaceri de 10 miliarde de dolari, un profit net de 780 milioane de dolari şi investiţii totale de peste 680 milioane de dolari, din care 570 milioane de dolari de la intrarea în proprietate privată. Producţia totală de aluminiu electrolitic a fost de patru milioane de tone, iar cea de aluminiu turnat, de peste 4,5 milioane de tone.

2018

În prima jumătate a anului 2018, Alro şi-a continuat ascensiunea, în finalul lunii iunie afişând o creştere de peste 30%, până la un maxim post-criză de 4,27 lei/titlu, în comparaţie cu cotaţia din finalul lunii ianuarie. În luna mai, emitentul a suferit o corecţie ex-dividend de aproximativ 23%, până la 3,16 lei/acţiune, de la 3,9 lei/titlu în ziua precedentă datei exdividend.

La sfârşitul lunii martie, emitentul a propus pentru redistribuire către acţionari a unui dividend de 0,53523 lei/acţiune, care, raportat la preţul de închidere al acţiunilor ALR din data de 23 martie, de 3,38 lei/titlu, purta un randament brut de 15,85%. Profitul pentru 2017 la nivel individual obţinut a fost de 318 milioane de lei, faţă de 67 milioane de lei în 2016.

La mijlocul anului 2018, Vimetco şi Conef au anunţat că vizează lansarea unei oferte publice secundare de vânzare pentru acţiunile producătorului de aluminiu, brokerii apreciind atunci că o creştere a free-float-ului ALR şi implicit a lichidităţii reprezintă principalul avantaj pentru piaţă al ofertei.

Operaţiunea care a scos la vânzare 53,77% (383,79 milioane de titluri) din capitalul social al producătorului de aluminiu a eşuat, însă, emitentul informând că nu au fost îndeplinite condiţiile de închidere cu succes a operaţiunii de piaţă, în contextul în care nu s-a convenit asupra unui acord de preţ între companie, acţionari şi coordonatori.

Operaţiunea de piaţă s-a derulat în perioada 2 iulie - 19 iulie. În 12 iulie, emitentul a anunţat prelungirea cu trei zile lucrătoare a operaţiunii de piaţă, până pe data de 19 iulie 2018, precum şi modificarea preţului de vânzare, pentru intervalul cuprins între 3,5 lei şi 4 lei pe acţiune. În consecinţă, pe 13 iulie, subscrierile individualilor totalizau 4,65 milioane de acţiuni, cu circa un sfert mai puţin decât cele înregistrate în data de 12 iulie, când achiziţiile retailului însumau 6,2 milioane de titluri.

Pe tranşa investitorilor de retail, ce a reprezentat 15% din pachetul scos la vânzare, au fost subscrise, în total, la finalul operaţiunii, 9,44 milioane acţiuni, respectiv 16,40% din totalul titlurilor destinate individualilor, subscrierile fiind realizate la preţul maxim al ofertei, de 4,00 lei/titlu.

Emitentul nu a furnizat detalii despre participarea la oferta investitorilor instituţionali, aceştia putând subscrie la orice preţ din intervalul 3,5 - 4 lei.

Intermediarii ofertei au fost Deutsche Bank şi UBS Investment Bank, în calitate de coordonatori globali, în timp ce grupul format din Banca Comercială Română, BRD - Groupe Societe Generale, BT Capital Partners, Raiffeisen Centrobank şi Banca IMI S.p.A, au operat ca manageri asociaţi.

Preţul ALR a marcat totuşi o revenire după corecţia exdividend, de scurtă durată totuşi, până la preţul unitar de 4,27 lei, ca apoi să intre pe o tendinţă descendentă, pe fondul scăderii preţului internaţional al aluminiului, şi adâncită de panica din piaţă care a caracterizat sfârşitul lunii decembrie a anului 2018, când Guvernul a anunţat o serie de măsuri care s-au materializat în OUG 114/2018.

În 14 decembrie, acţionarii Alro au aprobat distribuirea unui dividend suplimentar de 0,45756 lei/titlu, atât din profitul obţinut în primele trei trimestre ale anului curent, cât şi din rezultatul reportat din anii anteriori, care, raportat la cotaţia ALR din 12 decembrie, de 3,47 lei, randamentul brut oferit acţionarilor era de 13,19%. Alro a fost astfel printre primele societăţi care foloseşte noua legislaţie care prevede posibilitatea de a acorda dividende din rezultatele interimare.

În şedinţa din 20 decembrie, prima după anunţul măsurilor din OUG 114, Vimetco şi Conef au derulat o ofertă de vânzare de tip plasament privat accelerat, adresat investitorilor instituţionali, pentru un pachet cumulat de circa 241 milioane de acţiuni, reprezentând 33,77% din capitalul social al ALR, intermediată de societatea de brokeraj Swiss Capital.

Operaţiunea de piaţă prin care acţionarii au înstrăinat pachetul de acţiuni, a avut loc la preţul de 3 lei/titlu, cu 11,5% sub referinţă, cele 43 de tranzacţii cu titlurile ALR însumând o valoare de 723,1 milioane de lei.

În urma ofertei de vânzare, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, proprietarii Dedeman şi Cemacon, au cumpărat un pachet de circa 165 milioane de acţiuni ALR, reprezentând 23,16% din societate. Achiziţia a fost realizată prin intermediul Pavăl Holding pentru suma de 495 milioane de lei, la preţul de 3 lei/titlu. Totodată, Conef şi-a disponibilizat întregul pachet de acţiuni deţinut la producătorul din Slatina, în timp ce grupul Vimetco, controlat de miliardarul rus Vitali Machitski, a rămas cu o deţinere de 54,19% din Alro. Fondul Proprietatea mai deţine 10,21% din societate.

În 5 martie, Comisia Indicilor a BVB a decis includerea în componenţa indicelui BET a acţiunilor ALR începând cu ziua de astăzi.

Conform conducerii executive, Alro are, în continuare, o strategie de dezvoltare, pe termen lung, care prevede investiţii totale, în perioada 2017 - 2021, de peste 190 de milioane de dolari, din care peste 100 de milioane de dolari pentru proiectele de creştere a eficienţei energetice. Astfel, compania va adopta conceptul de "Fabrică Verde", care vizează folosirea tehnologiilor ecologice de ultimă generaţie, disponibile pe piaţă, care îi vor permite să producă aluminiu cu profitabilitate mare şi foarte mare. În plus, acestea vor contribui la îndeplinirea ţintei Alro de apropiere de zero deşeuri şi zero emisii, potrivit companiei.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

DTLAWYERS
Apanova
Business Card
BTPay

ENGLISH SECTION

more articles

Conferinţele Teatrului Naţional
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
Pagini Aurii
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS