ICT

Redistribuirea injustă a averilor prin dobânzi

Gheorghe Piperea
Ziarul BURSA #Bănci-Asigurări / 05 noiembrie 2020

Gheorghe Piperea

Banii nu au preţ, pentru că nu sunt mărfuri. Sunt etaloane ale valorii şi instrumente de tezaurizare a averii, fără valoare intrinsecă. Dobânzile remunerează timpul. Dobânzile nu sunt preţul banilor, pentru că banii nu au preţ.

Cel ce economiseşte renunţă temporar să îşi cheltuiască banii, în schimbul unei dobânzi. Cel ce dă bani cu împrumut renunţă să îi folosească altfel. Băncile clasice intermediază între cel care economiseşte şi îşi păstrează banii în bancă şi cel care are nevoie de lichidităţi (băncile contemporane, însă, crează bani - datorie, care nu pre-există şi nu supravieţuiesc actului juridic al împrumutului). Dobânda este, deci, nimic mai mult decât preţul pentru această renunţare/aşteptare.

Prin dobânzi, avuţia poate fi redistribuită în mod injust, dinspre cei care o crează către cei ce nu o merită. Ecartul mare dintre dobânda la depozite şi dobânda comercială este o primă formă de redistribuire injustă a avuţiei. În România, la salarii de trei ori mai mici decât în Franţa, dobânda la credite este de 7-12%, în condiţiile unei dobânzi la depozite de 1-2,5%. În schimb, francezii plătesc o dobândă de 1,25% la credite ipotecare, faţă de o dobânda la depozite de 0 - 0,25%. Agravantă acestei inechităţi este scăderea accelerată a puterii de cumpărare a banilor în raport de creşterea anemică sau stagnarea salariilor.

De notat că depozite bancare nu fac doar simplii particulari care decid să economisească, şi nu să consume, ci şi fondurile de pensii, de asigurări sau de asigurări de sănătate, fondurile suverane, fondurile de investiţii şi autorităţile.

Dobânzile anormal de mici sau negative fură şi din valorile tezaurizate de acestea, adică de la o pătură foarte largă a populaţiei şi de la stat.

Dobânzile sunt prezente în toate preţurile mărfurilor şi tarifele serviciilor, întrucât comercianţii se împrumută la bănci sau intră în afaceri cu cei care se împrumută la bănci.

Costurile financiare sunt, evident, costuri ale mărfurilor şi serviciilor. Sunt studii din care rezultă că circa 46% din preţuri şi tarife sunt costuri cu dobânda.

Aşadar, plătim băncilor dobânzi chiar şi dacă nu avem nicio relaţie juridică sau de altă natură cu băncile. Asta în condiţiile în care banii daţi cu împrumut nu există decât pentru că unul sau mai mulţi comercianţi sau consumatori vor să se împrumute.

De altfel, plătim dobânzi băncilor şi pentru că, fără voia noastră, statul se împrumută la bănci. Rambursarea împrumuturilor şi plata dobânzilor nu se finanţează din altceva decât din taxele, impozitele şi contribuţiile noastre.

(continuare în pagina 4)

Dobânzile excesive (cămătăreşţi, uzurare) agravează injustiţia şi inechitatea redistribuirii averilor. În plus, crează captivitate (omul care a întârziat o lună să achite întreaga rată cu dobânda "convenabilă" plăteşte parţial şi cu întârziere rate şi dobânzi, fără să apuce vreodată să achite tot creditul, ca într-un coşmar interminabil în care călătorul ratează autobuzul tocmai când pleacă din staţie) şi determină discriminare (debitorul care nu reuşeşte să achite tot creditul este exclus de la creditarea clasică, fiind aruncat în "braţele" cămătarilor).

Din redistribuirea injustă a avuţiilor prin dobânzi nu pierde doar deponentul sau împrumutatul, ci pierde, în primul rând, banca. Un deponent sărăcit nu îşi va mai păstra "în siguranţă" banii la bancă (acesta este un eufemism, întrucât banca poate confisca banii din depozite pentru a se salva de la faliment), iar un debitor supra-îndatorat sau falit nu va mai putea achita datorii la bănci. Multiplicate de milioane de ori (aceasta este premisa contractării în masă...), aceste situaţii pot aduce falimentul băncii. Pe de altă parte, banii alocaţi injust plăţii datoriilor cu dobânzile sunt "răpiţi" consumului, cu consecinţa reducerii producţiei, a locurilor de muncă, a TVA-ului aferent etc. Pierde, aşadar, întreaga societate.

Istoric, dobânda nu a fost o obişnuinţă a comerţului. În Etica nicomahică, Aristotel a susţinut că dobânda este contra naturii banilor, care nu au valoare intrinsecă, ci sunt etaloane ale valorii. Marile religii ale lumii au interzis mii de ani dobânda. Printr-o tehnică juridică demnă de un avocat contemporan de bănci, Hillel Gamaliel (fariseul care l-a înfruntat pe Iisus Christos în cunoscuta parabolă "daţi cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu") a reuşit să reinterpreteze regula din Deuteronom care obligă evreii să ierte datoriile fraţilor lor la fiecare 7 ani (Shmita). Creditorul declară în faţă judecătorului că îl iartă în prezent pe debitor, dar îşi rezervă dreptul de a-i cere rambursarea peste un an, cu dobândă. Tehnica a rămas în istorie cu numele de Prosbul. Cu tot antisemitismul lor, europenii medievali au preluat tehnica de la marele preot Hillel Gamaliel, reuşind să ocolească porunca creştină de a nu da bani cu dobândă şi a ierta datoriile datornicilor lor. În perioada modernă, nimeni nu a mai luat în serios interdicţia creştină a dobânzilor. Dimpotrivă, preotul unitarian Ralph Waldo Emerson a putut să spună: "Plăteşte-ţi factura ca şi când ar fi emisă chiar de Dumnezeu".

Nu e nimic natural şi nici just în practicarea dobânzilor excesive şi nici în emiterea banilor din nimic. Doar că ne-am obişnuit noi prea mult cu aceste excrescenţe ale capitalismului monopolist şi rentier. Sunt, de fapt, motive serioase de resetare a capitalismului, pentru a-l face din nou meritoriu şi benefic societăţii umane.

Opinia Cititorului ( 26 )

  1. & ,,Banii nu au preţ, pentru că nu sunt mărfuri. Sunt etaloane ale valorii şi instrumente de tezaurizare a averii, fără valoare intrinsecă."

    ,,Nu e nimic natural şi nici just în practicarea dobânzilor excesive şi nici în emiterea banilor din nimic. "

    Zici că banii care ar trebui să fie un etalon al valorii nu au preț pentru că ar fi emiși din nimic, în mod nenatural ? 

    1. Daca ii emiți din nimic, pe cale logica, nu ai dreptul la dobânda, pentru că ar însemna să ceri dobânda din bani reali la o sumă produsa virtual, printr-o simpla înscriere a unei cifre în bilanțul băncii.

      De aceea sistemul bancar este o uriașa escrocherie, fraudă, pentru că, prin intermediul banilor creați din nimic, transfera iluzia bunăstării capitalismului in economie alimentând, pe aceasta cale, un întreg lanț de iluzii in economie. 

      nu doar sistemul bancar este o escrocherie ci si cel alimentar si mai ales medical,care merg mana in mana cu politicul.

      Toate sistemele astea au fost creeate de oameni pentru oameni. Ai prefera sa faci troc, sa mănânci doar ce vânezi și plantezi tu? Sa te tratezi cu ierburi? Aaaa.. și sa trăiești în satul tău respectând doar sfatul bătrânilor?

      Deci trebuie sa fim fericiti ca exista excrocheriile acestea si neaparat sa nu ne gandim cum ar putea fi imbunatatite, nu?

      Nu este nici o legatura intre ce spui tu si articol.

      Nu e bine sa respectam sfatul batranilor, e bine sa respectam sfaturile lui hohanis/vacine si ale lui sica

    Cu tot antisemitismul lor, europenii medievali au preluat tehnica de la marele preot Hillel Gamaliel, reuşind să ocolească porunca creştină de a nu da bani cu dobândă şi a ierta datoriile datornicilor lor.

    Ce-i ăla antisemitism?  

    1. Porunca creștină se referea numai la "frații evrei". De pe restul putea fi luată pielea fara probleme.

      Citeva indreptari:

      a) Inventatorul Prosbul-ului este Hilel, (mort in anul 10 e.n., bunicul lui Hilel Gamaliel), considerat in Talmud unul dintre cei doi parinti ai lumii (celalalt este Shammai) si intemeietor al Beith Hilel - casa/(scoala) de interpretare a Torei care a durat pina la incheierea Talmudului (secolul al V-lea); Hilel este fariseu (carturar); 

      b) Hilel Gamaliel (Rabban Gamliel HaZaqen), a fost nepotul lui Hilel; el a devenit Nasi ("print" al Sanhedrinului - sef suprem al autoritatii religioase), in anul 30 e.n. fiind al treilea din neamul Hilel care a ocupat functia; Hilel Gamaliel il are drept discipol pe Apostolul Pavel si este cel care a prezidat Sanhedrinul care l-a condamnat la moarte pe Isus (legatura este facuta de mine - Biblia nu o face, pastrindu-i lui Hilel Gamaliel o amintire luminoasa, pentru ca i-a eliberat din temnita pe ucenici); 

      c) Prosbul-ul este una dintre "takkanot", norme rabinice acceptate in "halakha" (legea iudaica) care pot suspenda vremelnic si/sau local aplicarea unor Porunci dumnezeiesti, in virtutea unor conditii de viata specifice, care reclama asta, (eventual, pentru respectarea celorlalte Porunci); spre deosebire de Poruncile dumnezeiesti, o takkanah poate fi abrogata, cu conditia ca Sanhedrinul care purcede la asta sa fie mai numeros si mai intelept decit cel care a adoptat-o; Prosbul-ul nu a fost abrogat pina astazi, pentru ca Sanhedrinul lui Hilel este considerat cel mai intelept din istorie. (Mentiune: in "halakha", opusul "takkanot" este "gezerot" - corpul normelor rabinice elaborat cu scopul sa evite fie si involuntara incalcare a vreuneia dintre Poruncile dumnezeiesti; conform traditiei Talmudice initiate in secolul al III-lea, numarul Poruncilor se ridica la 613, dar lista lor acceptata astazi a fost stabilita abia in secolul al XIII-lea); 

      d) In scena dezbaterii asupra platii dajdiei datorate Cezarului, Isus se confrunta cu ("este ispitit de") ucenici ai fariseilor si irodieni; raspunsul sau "daţi cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu" are o profunzime la care ajungem doar cunoscind imprejurarile religioase si istorice: conform controverselor consemnate in Talmud, o datorie inca neplatita care a trecut limanul anului sabatic (ciclic, al saptelea an - urmatorul an sabatic este 2022) nu mai poate fi rambursata, chiar daca fostul datornic vrea sa o faca, deoarece iertarea datoriei nu vine de la creditor, ci de la Dumnezeu (daca fostul datornic tine mortis sa-i dea banii creditorului, atunci el este obligat sa declare ca ii face cadou, dar asta nu garanteaza ca se va incumeta sa-i primeasca banii creditorul); problema dajdiei catre Cezar priveste doar anii sabatici, cind iudeii erau dispusi sa se lase torturati si/sau ucisi, ca sa nu-l piarda pe Dumnezeu prin achitarea datoriei (dajdiei) ce deja fusese iertata de Dumnezeu (este motivul pentru care un imparat roman, ca rasplata pentru sprijinul regelui iudeu, decreteaza iertarea Ierusalimului de dajdie, in anii sabatici); intrebarea pusa lui Isus de catre ucenicii fariseilor - daca se cuvine sa fie platita dajdia - este o capcana: daca Isus raspunde in public ca dajdia nu trebuie platita, atunci poate fi acuzat de rebeliune contra ocupantului roman; daca Isus raspunde ca trebuie platita, atunci indeamna la incalcarea Poruncilor Dumnezeiesti; de aceea, raspunsul sau poate fi considerat o "takkanah" (daca i s-ar recunoaste lui Isus dreptul la autoritatea interpretarii Poruncilor dumnezeiesti), deoarece suspenda vremelnic si local aplicarea unor Porunci dumnezeiesti, dar, cu sopul ca ele sa fie respectate in limitele posibilitatilor momentului. 

      e) In opinia mea, Prosbul-ul si Hilel Gamaliel constituie subiectul afuriseniei rostite de Isus in Predica de pe munte: 

      "19.Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. 

      20.Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." (Matei/5) 

      Post scriptum 

      Antisemitismul european din Evul Mediu: la 1190, Anglia le interzice evreilor sederea si ii alunga din insula; este urmata de Franta, Spania, Germania; unele orase italiene (cum este Venetia) ii tolereaza in ghetouri care se inchid la opt seara, interzicindu-le orice activitate productiva, negustoreasca sau de afaceri, cu exceptia camatariei. Periodic, registrele de datorii sunt distruse in miscari violente organizate sau impulsionate de seniorul locului, iar, in secundar, ca masura de acompaniament, camatarii sint asasinati in masa, ca asigurare de 100% ca nu-si vor aminti numele datornicilor si cuantumul datoriilor lor. Multimea de evrei care ramin europeni se refugiaza in estul Europei, unde sint tolerati mai lung timp, pina la declansarea pogromurilor de mare amploare.

      Acesta este antisemitismul medieval european de care aminteste domnul Piperea. 

      Ralph W. Emerson nu a fost pastor unitarian. Considerat un radical, critic al Bibliei, era adept al transcendentalismului, care afirma " credința într-o stare spirituală ideală, care transcende domeniul fizicului și al empiricului poate fi atinsă numai prin intuiția individului, nu prin respectarea doctrinelor religiilor deja existente. ".

      Printre profitorii de frunte ai sistemului economic capitalist, dupa banci, sunt avocatzii. Nu stiu mare lucru despre procesele Piperea vs banci, dar banuiesc ca dl avocat si-a reprezentat clientzii pro-bono, in spiritul justitziei morale. 

      Multumesc, Make, pentru precizari

    Cum ar putea avea loc aceasta resetare a capitalismului?

    Prin fascism și totalitarism cum se încearcă în prezent? Asta ar însemna "să-l înlocuim pe Dracu cu ta-su" 

    & Piperea, te-ai ramolit de ai ajuns să scrii și bazaconii, și te-ai "reseta", ?

    Un alt paradox , de la noi, este că pentru dobânzile la instrumentele de economisire, minuscule în raport cu cele practicate la credite și mult sub nivelul inflației , băncile, după cum prevede Codul Fiscal, aplică și colectează la sursă impozit ! Adică se percepe impozit pe pierdere ! Așa ceva a putut fi conceput și legiferat de minți sănătoase ?

    O gandire nebuloasa a unui om care ar fi avut probleme sa se puna de acord cu Karl Marx.

    Un cititor la adus in discutie ca arbitru in probleme de politica monetara chiar si pe dumnezeu. mai lipseste opinia lui cap limpede (CTP) ca sa avem un menue complect. 

    Autorul poate ar trebui sa citeasca un manual elementar de economie inainte de a publica aberatiii ... 

    Era poate mai simplu daca critica diferenta mare dintre rata dobanzi la depozite in comparatie cu cea dela credite. Poate era mai indicat sa-i intrebe pe cei dela consiliul concurentei cum pot explica existenta aparenta a cartelizari sitemului bancar care practica aceasi politica a dobanzilor ? Poate si banca nationala ar trebui sa aiba un unct de vedere. 

    Autorul ar trebui sa se documenteze si asupra a ce inseamna politica monetara si cum foloseste banca nationala acest instrument ( al dobanzi ) pentru stabilitate economica si nu pentru redistribuirea avutiei.!! 

    In urmatoarea revolutie mondiala autorul ar putea fi folosit ca demagog dezinformator.

    1. A trecut prea mult timp de cand ai invatat gramatica in scoala.

      Autorul acestui comentariu este incapabil de critica argumentata. Spre deosebire de el, eu imi argumentez opinia astfel: el nu aduce nici un argument.

      6.3

      Ca sa argumentezi i trebuie sa ai cu cine . Cu cineva care este iliterat in subiect orice argument devine o pierdere de timp. 

      Argumentatia nu depinde de calitatile preopinentului, ci de capacitatea ta proprie.

      De pilda, englezescul "illiterate" nu se regaseste in Dictionarul limbii romane si prin urmare este "iliterate" sa-l scrii "iliterat".

      Asta arata ca propria-ti capacitate de argumentare este ceva mai ingusta decat ti-ai dori-o si ca autorul comentariului de la 6.2. are dreptate. 

    De multa vreme n-am mai citit o mostra de delir atat de reusita.

    Eu am citit undeva și o altă interpretare a pildei platii dajdiei "sa dăm Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu...."

    În sensul că Isus ar fi vrut de fapt sa se înțeleagă așa: 

    "Ați primit ceva pe lumea asta din partea Cezarului sau tot ce aveți pe lume e de la Dumnezeu? Cui datorați tot ce aveți? Dați deci Cezarului ce se cuvine Cezarului și lui Dumnezeu după cât v-a dat". 

    Era de fapt o ridiculizare a regimului, Isus fiind un răzvrătit, nicidecum un conformist fața de sistem și stăpânire  

    E și asta o varianta. 

    1. Interpretul care afirma ca "Isus ar fi vrut de fapt sa se înțeleagă așa" este, in cel mai bun caz, un om sarac cu duhul, avind pretentia sa puna in gura lui Isus propriile ziceri.

      Interpretarile sint validate de contextul istoric al nevoilor de tot felul, mentalitatea timpului, credintele si controversele momentului, traditie si utilitate generala. 

      Dar, desigur, orice om isi construieste propria Biblie si dupa cum se spune, "fiecare il primeste pe Dumnezeu dupa propriile puteri".

      Am avut un coleg in facultate, M. Schultz.

      Odata l-am intrebat ce se intampla cu un evreu care incalca Legea.

      Raspunsul lui spontan a fost: "He becomes a good Christian" 

      Incalcarea Legii se pedepseste prin omorire colectiva cu pietre.

      Exista autori progresiști care susțin că evreii se uitau in gura lui Isus nu neapărat pentru că îl considerau profet ci pentru tot așteptau un răzvrătit care sa se ridice împotriva regimului opresiv in locul lor, cu sau fara ajutorul lui Dumnezeu Tatăl..deci dintr-o necesitate practica imediata. Treaba cu învățăturile, pildele și cu delegarea divină erau pe planul doi.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
Apanova
BTPay
Boromir

Curs valutar BNR

07 Mai. 2021
Euro (EUR)Euro4.9262
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0800
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4941
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6770
Gram de aur (XAU)Gram de aur238.7720

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Tohani
Cotaţii Emitenţi BVB
Concurs de idei de afaceri inovative ”Money is Funny” – ÎNSCRIERI
Cotaţii fonduri mutuale
Energy CEO forum awards
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro