Reguli necunoscute, şanse inegale: motivul pentru care Tribunalul a anulat selecţia Directoratului Transelectrica

Decizia Consiliului de Supraveghere al Transelectrica a fost anulată de Tribunalul Bucureşti pentru încălcarea gravă, sistemică şi ireversibilă a principiului transparenţei, un viciu pe care instanţa îl califică drept suficient, în sine, pentru a desfiinţa întreaga procedură de selecţie a Directoratului companiei, se arată în motivarea sentinţei civile nr. 2704 din 23 decembrie 2025, pronunţată în cauza Toncescu Bogdan vs. CNTEE Transelectrica SA.

Instanţa a reţinut că selecţia a fost derulată într-un cadru opac, imprevizibil şi schimbător, în care candidaţii nu au cunoscut dinainte regulile evaluării, nu au ştiut ce etape eliminatorii urmează şi nici cum vor fi punctate răspunsurile lor, iar regulile au fost aplicate diferit şi chiar modificate pe parcurs, golind de conţinut egalitatea de tratament şi transformând procedura într-una fundamental nelegală.

Practic, instanţa a reţinut neregulile pe care ziarul BURSA le-a prezentat în paginile sale pe tot parcursul derulării procedurii de selecţie a actualului Directorat al Transelectrica.

Citeşte EXCLUSIV - Transelectrica SA: Audit solicitat după neregulile grave din procesul de recrutare a membrilor Directoratului

Citeşte Corpul de Control al premierului susţine că procedura de selecţie a noului Directorat Transelectrica a fost viciată şi trebuie reluată

Motivarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Bucureşti la finalul anului trecut porneşte de la o afirmaţie de principiu extrem de puternică, care fixează standardul juridic aplicabil: „obligaţia de transparenţă decurge din principiul egalităţii de tratament, întrucât, fără a se asigura transparenţa informaţiilor, principiul egalităţii de tratament ar fi golit de conţinut”. Tribunalul Bucureşti nu vorbeşte despre transparenţă ca despre o recomandare sau o bună practică, ci ca despre o condiţie de existenţă a procedurii, fără de care selecţia nu mai poate fi considerată una legală. În continuare, judecătorul defineşte fără echivoc ce presupune acest principiu: „principiul transparenţei presupune ca toţi candidaţii să cunoască regulile în conformitate cu care candidaturile lor vor fi analizate şi ca aceste reguli să fie aplicate tuturor în aceeaşi măsură şi în acelaşi mod”.

Raportând acest standard la situaţia concretă din cauza Toncescu, instanţa constată un eşec total al procedurii. Nu doar că regulile nu au fost comunicate în mod clar şi complet înainte de declanşarea etapelor eliminatorii, dar ele nici măcar nu au fost stabile. Instanţa reţine explicit că „în cauză nu a fost respectat principiul transparenţei, întrucât nu toţi candidaţii au cunoscut că urmează să completeze nişte chestionare online în perioada imediat următoare depunerii candidaturii, nebeneficiind de şanse egale în participarea la această etapă a procedurii de selecţie”.

Referitor la respectivele chestionare, instanţa arată în motivarea sentinţei pronunţate:

"În e-mail-ul de comunicare a chestionarelor se comunică reclamantului pentru prima dată şi regulile de completare, arătându-se că pentru fiecare chestionar este stabilit un timp maxim de răspuns, chestionarele nu pot fi accesate decât o singură dată, odată accesat un chestionar, nu se poate salva progresul şi relua completarea ulterior, odată înregistrat un răspuns, acesta nu mai poate fi editat şi nu se mai poate reveni la acea întrebare, iar chestionarele nu mai pot fi accesate după termenul limită. Aceste reguli de completare a chestionarelor s-au dovedit a nu fi conforme realităţii, nu au fost respectate şi menţinute de către societate până la sfârşitul procedurii şi nu au acoperit toate situaţiile care au intervenit în derularea efectivă a procedurii. Astfel, Comitetul de Nominalizare a hotărât, după demararea procedurii, să puncteze inclusiv răspunsurile oferite după expirarea timpului maxim de răspuns şi să acorde punctajul minim pentru aceste răspunsuri. Anterior, în cadrul şedinţelor din 5-9 august 2024, Comitetul de Nominalizare decisese să fie luate în considerare doar răspunsurile completate în limita timpului alocat, dar şi răspunsul început în timpul limită acordat. De asemenea, chestionarele nu erau accesibile o singură dată, precum arată consultantul din partea evaluatorului în e-mail-urile sale”.

Această constatare este devastatoare, pentru că loveşte direct în miezul apărării formulate de reprezentanţii companiei Transelectrica: selecţia nu a fost doar prost explicată, ci imprevizibilă, iar candidaţii au fost puşi în faţa unor probe esenţiale fără să ştie că ele vor urma şi fără să se poată pregăti în mod rezonabil.

Gravitatea situaţiei este amplificată de faptul că nici măcar regulile de completare şi evaluare ale chestionarelor nu au fost cunoscute sau aplicate uniform. Tribunalul Bucureşti consemnează textual că „nu au fost cunoscute regulile de completare şi aceste reguli nu s-au aplicat tuturor în acelaşi mod”, iar constatarea care urmează este una dintre cele mai grele acuzaţii reţinute într-o hotărâre civilă privind guvernanţa corporativă: „chestionarele puteau fi accesate de mai multe ori şi s-au schimbat deciziile privind evaluarea răspunsurilor completate după expirarea timpului”.

Cu alte cuvinte, regulile nu doar că nu erau cunoscute dinainte, dar ele au fost modificate pe parcurs, în funcţie de momentul completării şi de criterii stabilite ulterior, ceea ce anulează orice aparenţă de competiţie corectă.

În motivarea sentinţei pronunţate, instanţa respinge implicit ideea că o astfel de procedură ar putea fi salvată prin invocarea tratamentului formal egal. Chiar dacă toţi candidaţii ar fi fost supuşi aceloraşi disfuncţionalităţi, lipsa transparenţei nu devine acceptabilă. Tribunalul subliniază că transparenţa este indispensabilă tocmai pentru că garantează egalitatea reală, nu una fictivă, iar în lipsa ei „principiul egalităţii de tratament ar fi golit de conţinut”. În cauza Toncescu, această golire de conţinut s-a produs efectiv: candidaţii nu au ştiut ce urmează, nu au ştiut cum vor fi evaluaţi şi nu au ştiut ce consecinţe produce depăşirea unor limite de timp stabilite arbitrar şi comunicate incomplet.

Pe acest fundament, concluzia Tribunalului este categorică şi lipsită de echivoc. Instanţa nu lasă loc de interpretări sau de remedii parţiale şi statuează că „faţă de aceste considerente, în conformitate cu art. VI din Legea nr. 187/2023, va fi admisă cererea de anulare a procedurii de selecţie a candidaţilor pentru poziţia de membru al Directoratului C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. şi a Deciziilor Consiliului de Supraveghere nr. 14/27.03.2024 şi nr. 39/30.09.2024”. Această frază sintetizează întreaga forţă a sentinţei: nu este vorba despre corectarea unor etape, ci despre anularea totală a unei proceduri considerate incompatibile cu legea guvernanţei corporative.

Menţionăm că sentinţa respectivă nu e definitivă. Reprezentanţii Transelectrica au formulat apel, care urmează să fie judecat de Curtea de Apel Bucureşti.

Cu toate acestea, sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti în cazul Toncescu versus Transelectrica transmite un mesaj extrem de dur către toate consiliile de supraveghere ale întreprinderilor publice: selecţia conducerii nu este un exerciţiu discreţionar, nu este un proces intern opac şi nu poate fi delegat, diluat sau mascat sub aparenţa unor instrumente tehnice. Fără reguli clare, cunoscute dinainte, aplicate identic şi fără posibilitatea reală de a înţelege mecanismul evaluării, procedura devine nulă. Iar instanţa o spune răspicat: acolo unde transparenţa lipseşte, întreaga construcţie juridică se prăbuşeşte, indiferent de miza politică, economică sau strategică a companiei implicate.