Studenţii ies în stradă, în vizor: austeritatea şi viitorul educaţiei

Guvernul României a adoptat în această toamnă o serie de măsuri fiscal-bugetare menite să reducă deficitul. Însă, printre primele domenii vizate se află educaţia - prin tăierea facilităţilor la transportul feroviar pentru studenţi şi diminuarea fondului de burse. Deşi aceste reduceri pot părea minore în raport cu gaura bugetară, potrivit celor implicaţi ele transmit un mesaj periculos: educaţia este tratată ca o cheltuială, nu ca o investiţie.

• Efecte sociale disproporţionate

Conform analizei făcute de Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), impactul financiar asupra bugetului de stat este insignifiant, însă impactul social este uriaş. Transportul gratuit şi bursele reprezintă sprijin de bază pentru mii de tineri din medii vulnerabile. Eliminarea acestor facilităţi nu va încuraja responsabilitatea financiară, ci abandonul şcolar, mai ales în cazul studenţilor care provin din familii cu venituri reduse. Într-o ţară unde rata de părăsire timpurie a şcolii este deja printre cele mai mari din UE, măsurile actuale riscă să adâncească decalajele sociale.

• Consecinţe asupra pieţei muncii

Educaţia superioară nu este doar un drept constituţional, ci şi un factor strategic pentru dezvoltarea economică. Reducerea sprijinului pentru studenţi nu va genera doar nemulţumiri sociale, ci şi efecte pe termen lung asupra pieţei muncii: Scăderea numărului de absolvenţi de studii superioare într-o perioadă în care România are nevoie de forţă de muncă calificată; Creşterea migraţiei tinerilor către ţări unde educaţia este mai accesibilă şi mai sprijinită de stat; Slăbirea competitivităţii economice pe termen mediu şi lung, prin diminuarea capitalului uman.

• Mesaj politic şi simbolic

Decizia Executivului este percepută nu doar ca o măsură de austeritate, ci şi ca o dovadă de ignoranţă şi lipsă de dialog. Studenţii au reclamat constant lipsa consultării şi faptul că soluţiile propuse au fost ignorate. În condiţiile în care guvernele anterioare au declarat în repetate rânduri educaţia „prioritate naţională”, realitatea actuală arată exact contrariul.

Apelul ANOSR pentru protestul din 29 septembrie, în Piaţa Victoriei, devine mai mult decât o simplă revendicare studenţească. El se transformă într-un test de solidaritate socială, într-o perioadă în care România se confruntă cu o dilemă majoră: cum să reducă deficitul fără a sacrifica viitorul. În fond, discuţia nu este despre câteva milioane de lei economisite prin burse şi transport, ci despre ce fel de societate îşi doreşte România: una în care educaţia este sprijinită şi încurajată sau una în care accesul la învăţătură devine un privilegiu pentru cei cu resurse.